Reziliere contract comercial Spete. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.549
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele - SRL și - INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6864/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la data de 10.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.12.2009, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA:
Prin cererea formulată în data de 26.09.2007 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL a chemat în judecată pârâta - SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:1)să se constate reziliat contractul de proiectare și asistență tehnică nr. 38 A/22.01.2006 încheiat între părți, ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor contractuale; 2) obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: a) 171.360 lei, reprezentând avansul achitat de reclamantă la data de 02.03.2006; b) 9.082,08 lei, reprezentând penalizări de întârziere în baza art. 6.4 din contract; c) dobânda legală în valoare de 13.155,38 lei, precum și plata dobânzilor în continuare până la data plății efective a sumei de 171.360 lei.
Pârâta - SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 37.406 lei reprezentând cheltuieli proprii suportate de pârâtă în derularea proiectului Bucharest cu organizarea de șantier și plata salariaților care au lucrat efectiv la acest proiect, precum și la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi întârziere în îndeplinirea obligației.
Prin sentința comercială nr. 6864 pronunțată la data de 04.06.2008 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins, ca neîntemeiate, cererea principală precum și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că la 22.01.2006 între reclamantă, în calitate de beneficiar și pârâtă, în calitate de proiectant, a intervenit contractul de proiectare și asistență tehnică nr. 38, având ca obiect furnizarea de către proiectant a proiectelor necesare pentru executarea lucrărilor la obiectivul Bucharest și acordare de asistență la acest obiectiv. Proiectele urmau să fie elaborate pe faze de proiect, conform graficului din anexa 2, iar prețul urma să fie stabilit în 30 de zile de la semnarea contractului, în funcție de competitivitate, cu plata către proiectant a unui avans. Contractul putea fi reziliat din culpa proiectantului dacă acesta nu-și îndeplinea obligațiile contractuale asumate în 5 zile de la primirea notificării în acest sens din partea beneficiarului.
Potrivit art. 6.4, în cazul întârzierii în predarea fazelor de element din valoarea fazei, proiectantul datora penalități.
În baza acestui contract, reclamanta a achitat suma de 171.360 lei, în baza facturii nr. -/15.02.2006. Prin adresa nr. 264/22.05.2006, reclamanta a cerut pârâtei participarea la o întâlnire pentru stabilirea prețului contractului, dar prin adresa nr. 520/18.10.2006 a notificat rezilierea contractului începând cu 23.10.2006, în baza art. 6.2.2.
În ceea ce privește cererea principală, reclamanta a susținut că între părți s-a încheiat un contract, dar pentru a verifica executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, este necesar să se stabilească, mai întâi, existența contractului. Între părți s-a încheiat un "contract de proiectare și asistență tehnică nr. 38 ", dar părțile nu au agreat asupra unui element esențial al oricărui contract, și anume, prețul.
La momentul semnării contractului, părțile nu cunoșteau decât o parte din preț, avansul în sumă de 144.000 lei plus TVA, dar prețul total ce urma să fie plătit, urma să fie stabilit ulterior, în termen de 30 de zile de la semnarea "contractului", în funcție de competitivitate., așadar, să fie avute în vedere, și alte oferte, făcute de potențiali competitori ai pârâtei, iar reclamantul beneficiar să aleagă prețul cel mai convenabil. Acordul de voință al părților asupra prețului, ca element esențial al contractului, nu s-a mai realizat însă. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre ceea ce au semnat părțile ca despre un contract, acesta având de fapt, valoarea unui antecontract.
În privința prețului, părțile și-au asumat obligația de a face, ca în termen de 30 de zile, să își manifeste voința în vederea determinării acestuia, ceea ce nu s-a mai produs. În lipsa prețului, nu se poate vorbi de un acord de voință însemnând contract, astfel că nici obligația de a preda proiectul la termenele stabilite nu există, și, prin urmare, nu se poate vorbi de o neexecutare din partea pârâtei. Pentru aceste motive, acțiunea principală nu este întemeiată, reclamanta putând eventual, să solicite sumele pretinse pe un temei extracontractual, printr-o acțiune distinctă.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta a arătat că în îndeplinirea obligațiilor asumate față de reclamantă, a efectuat o serie de cheltuieli pentru organizarea de șantier și plata salariaților care au lucrat efectiv pe șantier începând cu primăvara anului 2005. În concret, având în vedere că prin contract părțile au stabilit proiectarea și executarea peretului-cortină, pârâta a procurat materialele necesare, în special sistemele de prindere, care nu pot fi folosite la un alt proiect, iar prezența permanentă a salariaților pe șantier rezultă din procesele-verbale încheiate și foile colective de prezență.
Temeiul pretențiilor pârâtei este unul contractual, dar ca și în cazul cererii principale, trebuie examinată cu precădere însăși existența contractului. Pârâta a arătat că încheierea contractului a intervenit prin simplul acord de voință al părților, chiar înainte de încheierea contractului de proiectare și asistență tehnică nr. 38. Într-adevăr, pârâta a depus înscrisuri privind achiziționarea de materiale, iar martorii audiați au arătat că salariații au fost prezenți pe șantier, fiind implicați și în faza de execuție a proiectului.
Prin acestea, pârâta a încercat să probeze încheierea acordului de voință prin elemente de fapt care i-au urmat. Niciuna dintre probele administrate de pârâtă, nu dovedește însă încheierea acordului de voință din partea fiecărei societăți prin persoanele abilitate să se angajeze față de terți. Față de persoanele care au semnat contractul de proiectare și asistență tehnică nr. 38, pârâta nu a dovedit că pretențiile sale provin dintr-un acord de voință exprimat de cele două societăți, prin reprezentanții abilitați. Corespondența purtată între părți, cum ar fi adresa din 03.02.2006, nu are forță probatorie în acest sens, pentru că e purtată de personalul tehnic al societăților. Prin urmare, și pârâta trebuie să recurgă printr-o acțiune distinctă, la un temei extracontractual.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat apel, timbrat și în termen legal, atât reclamanta cât și pârâta.
Prin apelul formulat, reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii principale și al respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, s-a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală.
Pentru valabilitatea unui contract, prețul-ca element esențial, trebuie să fie determinat ori determinabil. În speță, în raport cu art. 3.1 din contract, prețul este determinabil în funcție de competitivitate. Nu se poate susține nulitatea contractului cât timp la momentul încheierii acestuia, prețul era determinabil. De asemenea, prima instanță a calificat contractul părților ca având valoarea unui antecontract. În această situație, tribunalul avea obligația să judece cauza prin prisma calificării date, față de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, art. 969 și urm. Cod civil, fiind neîndoielnic ca și un antecontract constituie o convenție, cu putere de lege între părți.
Avansul plătit de reclamantă pârâtei este precis determinat în convenția părților, iar în schimbul acestuia, pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract. Tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte, creând premisele îmbogățirii fără just temei a pârâtei, deși se impunea admiterea cererii principale astfel cum a fost formulată.
Prin apelul formulat de pârâta - SRL s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, cu menținerea dispoziției de respingere a cererii principale.
În motivarea apelului, s-a arătat în esență, că tribunalul a respins în mod greșit cererea reconvențională, ignorând principiul consensualismului. Contractul părților a fost un contract consensual, motivat în mod valabil prin simplul acord de voință, nefiind necesară o formă (scrisă) anume. Existența acordului de voință poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar pârâta a făcut această dovadă. Încă din primăvara anului 2005, părțile au convenit cu - SRL să întocmească proiectul peretelui cortină, și să execute toată fațada de sticlă a clădirii.
În baza acestei înțelegeri, pârâta a început să facă demersurile necesare pentru proiectarea și executarea peretelui cortină, cu efectuarea unor cheltuieli. Astfel, a procurat materialele necesare organizării de șantier, studii de piață, achiziționarea sistemelor de prindere - care nu pot fi folosite la alt proiect; salariații pârâtei au fost permanent pe șantier.
acordului de voință privind actul juridic, s-a realizat prin demararea de către - SRL a activităților necesare construcției peretelui cortină și asigurarea de către reclamantă a accesului pe șantier, aspecte de fapt, care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. De altfel, acordul părților în sensul respectiv era chiar de notorietate.
Reclamanta trebuia să achite pârâtei sumele cheltuite de aceasta în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract. Suma de 171.360 lei plătită în avans de reclamantă nu a fost suficientă pentru a acoperi cheltuielile necesare efectuate de pârâtă (achiziționarea de materiale - 13.340 lei, proiectare, contracte de consultanță, asistență de specialitate-154.684 lei, organizare de șantier și plata salariaților - 24.066 lei, adică, în total cu 20.730 lei mai mult decât suma primită în avans de la reclamantă).
În plus, societățile contractante au același reprezentant legal, în persoana domnului care în perioada încheierii și derulării contractului avea calitate de administrator la ambele societăți, situație în care nu se pune problema lipsei acordului de voință. În raport cu schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale, se solicită, de asemenea, compensarea sumei de 16.676 lei cheltuiți de pârâtă, suma acoperită prin avansul achitat, reclamanta urmând să plătească pârâtei suma de 20.730 lei, cheltuieli proprii suportate de aceasta.
- INTERNAȚIONAL SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului - SRL ca nefondat, neexistând vreo convenție între părți pentru procurarea de materiale și execuția peretelui cortină.
Pentru stabilirea contravalorii materialelor pretinse a fi fost achiziționate de pârâta în cauză, s-a încuviințat acesteia expertiza contabilă; raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosar.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, tribunalul a respins cererea principală formulată în cauză pentru motivul că actului denumit "contract de proiectare și asistență tehnică nr. 38 A/2006" îi lipsește un element esențial, prețul, astfel că nu se poate reține că ar exista un contract real încheiat între părți, actul în discuție reținând să fie calificat drept un antecontract. Or, sub aspectul valabilității contractului, prețul, ca element esențial, putea să fie ori determinat, ori determinabil. În cauză, părțile au stabilit în mod determinat, suma plătită pârâtei cu titlu de avans, iar în ceea ce privește prețul integral, acesta era determinabil, pe criterii de competitivitate, în contextul analizării și a altor oferte. Din moment ce prețul a fost cel puțin determinabil, în mod greșit tribunalul a reținut încheierea în mod nevalabil, inexistența contractului respectiv și, în consecință, lipsa de temei juridic, respectiv art. 969 și urm. Cod civil, a cererii reclamantului. De altfel, chiar și în situația calificării contractului părților drept un antecontract, dat fiind că și aceasta din urmă constituie o convenție cu putere de lege între părți, tribunalul era dator să procedeze la judecata cererii în raport cu temeiul juridic menționat. Prin urmare, sentința atacată este netemeinică și nelegală în ceea ce privește respingerea cererii principale.
Contractul de proiectare și asistență tehnică nr. 38 A/2006 încheiat de părți a avut ca obiect furnizarea de către pârât a proiectului pentru executarea fațadei obiectivului "Bucharest ", precum și acordarea de asistență tehnică. Proiectul trebuia predat pe 6 faze, în termen de 30, 60 și 150 zile calendaristice. Pârâta nu a predat niciuna dintre fazele de proiect, situație în care în baza art. 6.2.2. din contract, reclamanta a reziliat contractul încheiat cu pârâta, din culpa acesteia în neîndeplinirea obligațiilor contractuale "de rezultat" asumate, fiind nevoită să încheie în același scop un contract cu o terță persoană.
Din moment ce pârâta nu justifică efectuarea niciuneia dintre lucrările pentru care s-a angajat prin contract, se impune obligarea acesteia la restituirea avansului primit, în sumă de 171.360 lei, în raport cu clauza prevăzută la art. 6.4 din contract, obligarea aceleiași părți la plata sumei de 9.082,08 lei, cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 13.155,38 lei, cu titlu de dobândă legală, calculată pentru perioada 23.10.2006-23.10.2007, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta - SRL, apelanta susține, în mod nefondat, că ar fi încheiat cu reclamanta și o altă convenție, lipsită însă de forma scrisă, în baza principiului consensualității, prin care s-a angajat să procure materialele necesare și să execute fațada (peretele cortină) a obiectivului menționat anterior, iar pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale în acest sens, ar fi cheltuit, în plus față de avansul primit, suma pretinsă prin cererea reconvențională. Or, singurul contract care s-a dovedit a fi fost încheiat valabil între părți referitor la obiectivul a fost contractul de proiectare și asistență tehnică nr. 38 A/2006, care nu a avut însă ca obiect și procurarea de materiale și executarea fațadei. Discuțiile dintre părți, reflectate în corespondența purtată între părți începând cu anul 2005, nu au avut drept urmare încheierea și a unui contract având un astfel de obiect, acordul de voință sub acest aspect neprobându-se a fi intervenit.
materialelor, prezența personalului pârâtei pe șantier, ca fapte ulterioare nu sunt în măsură să justifice în sine realizarea lor în baza unui contract anterior. De altfel, materialele nici nu au fost predate reclamantei și nu s-a probat efectuarea unor lucrări la fațada obiectivului de către personalul pârâtei, prezența acestora pe șantier putând avea ca justificare realizarea proiectului lucrării respective ( care, nici acesta, așa cum s-a arătat, nu a fost realizat).
Faptul că societățile în proces, au avut în perioada în discuție, în calitate de administrator, aceeași persoană, nu reflectă întrunirea acordului de voință, ci un eventual demers unilateral în sensul pregătirii pârâtei pentru efectuarea lucrării de fațadă, pentru un moment ulterior la care s-a dorit și încheierea unui contract în acest sens, care însă nu a mai intervenit în evoluția ulterioară a relațiilor dintre părți.
Prin urmare, tribunalul a reținut în mod corect că pretențiile pârâtei formulate prin cererea reconvențională nu izvorăsc dintr-un acord de voință exprimat în numele clor două societăți de persoanele abilitate să le reprezinte legal, sentința atacată fiind temeinică și legală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
În raport cu aceste concluzii, în sensul lipsei temeiului contractual privind pretențiile pârâtei în totalitate, nu mai prezintă relevanță analiza solicitărilor apelantei, formulate în finalul motivării apelului, referitor la compensarea sumei de 14.676 lei și obligarea reclamantei la plata sumei de 20.730 lei, sau prin concluziile puse în cauză, referitor la majorarea sumei pretinse de la 10.131,60 lei la 11.935 lei, avans.
Față de cele reținute, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelanta - INTERNAȚIONAL SRL, va schimba în parte sentința atacată, va admite cererea principală, va constata reziliat contractul nr. 34 A/2006, va obliga pârâta - SRL la plata către reclamantă a următoarelor sume: 171.360 lei, reprezentând avans; 9.082,08 lei, reprezentând penalități de întârziere și 13.155,38 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 23.10.2006 - 23.10.2007, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal și va respinge apelul declarat de apelanta - SRL, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata - SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.678,73 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, în fond și apel, în favoarea apelantei - INTERNAȚIONAL SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 6864 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite cererea principală. Constată reziliat contractul nr. 38A/22.01.2006 și obligă pârâta - SRL la plata către reclamantă a următoarelor sume: 171.360 lei reprezentând avans; 9.082,08 lei reprezentând penalități de întârziere și 13.155,38 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 23.10.2006 - 23.10.2007, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul în, de nr. 13, sector 1, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Obligă intimata - SRL, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.678,73 lei, reprezentând taxă timbru, fond și apel, în favoarea apelantei - INTERNAȚIONAL SRL.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
