Reziliere contract comercial Spete. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 55/2008 - A/
Ședința publică din 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă CONSILIUL LOCAL cu sediul în S- județul în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în S,- județul B împotriva sentinței nr. 475/COM/2005 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 213/2005 având ca obiectreziliere contract de concesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta apelantei CONSILIUL LOCAL S consilier juridic în baza delegației nr. 7357/2007.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul și acțiunea de la prima instanță sunt legal timbrate cu suma de 2346,3 lei taxă de timbru - OP nr. 1043/10.12.2007 (depus în original) - plus 10 lei timbru judiciar, după care:
Instanța,nefiind alte cereri prealabile, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei CONSILIUL LOCAL S solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Instanțasolicită reprezentantei apelantei să se refere la dispozițiile art. 1082 cod civil și la împrejurările invocate de pârâtă.
Reprezentanta apelantei CONSILIUL LOCAL S arată că societatea nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de concesiune, nu s-a îngrijit de bunuri și nici n-a cerut rezilierea contractului decât după ce a fost acționată în instanță. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 475/COM/2005 Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului S județul împotriva pârâtei SC SA cu sediul în S- județul B și în consecință: a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 1564 din 27.03.1997 încheiat între Consiliul Local al orașului S în calitate de concedent, pe de o parte, și SC SA S în calitate de concesionar, pe de altă parte, cu privire la serviciul public de producere și distribuire a energiei termice în A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 11/2004 a Curții de Apel Oradeas -a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Salonta și Tribunalul Bihor și s-a stabilit că natura litigiului este comercială. Față de cererile nepatrimoniale formulate de reclamantă, a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor, Secția Comercială.
În analiza de fond a cauzei, prima instanță a reținut că între Consiliul Local S în calitate de concedent și pârâta SC SA S în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 1564/37.03.1997 pentru serviciul public de producere și distribuire a energiei termice în orașul
Potrivit art. 13 din contract în schimbul concesiunii serviciului public de producere și distribuire a energiei termice, precum și a folosinței bunurilor, SC S SA datorează redevența care nu poate fi mai mică decât echivalentul amortizării bunurilor preluate în folosință (conform anexei 4 la contract).
Prin urmare, redevența cuprinde amortismentul bunurilor și cotă parte din profitul net ce urma a se vira anual în 30 de zile de la depunerea bilanțului în contul concedentului, reține prima instanță.
În art. 15 din contract se prevede și faptul că nevirarea sumelor datorate la scadență atrage penalități conform legislației în vigoare și daune interese.
După cum reiese din înscrisul aflat la fila 23 din dosar, pârâta recunoaște că nu a achitat redevența dar invocă faptul că nici asociațiile de proprietari și nici Consiliul Local nu și-au îndeplinit obligațiile de a pune la dispoziția sa fondurile necesare.
Pârâta a depus la dosar adresa nr. 761 din 14.12.2001 pe care a emis-o către prefectura B și prin care aduce acesteia la cunoștință greutățile cu care se confruntă și care erau generate de faptul că sistemul de încălzire se află în stare avansată de uzură, iar asociațiile de proprietari nu și-au respectat obligațiile asumate prin Protocolul încheiat cu Primăria S și cu concesionara cu privire la plata anticipațiilor.
S-au depus o serie de adrese către Primăria S și Consiliul Local S, ceea ce sugerează o preocupare continuă și constantă din partea pârâtei pentru normalizarea situației și continuarea prestării serviciilor, reține prima instanță.
Ca răspuns la aceste adrese, autoritățile locale au înțeles să încheie Protocolul din 19.10.2001 cu concesionara și cu asociațiile de proprietari beneficiare. Consiliul Local și-a asumat obligația de a depune diligențe pentru obținerea de fonduri, acceptând deci situația fără ieșire în care se afla pârâta.
Prin urmare, aceasta nu poate susține că nu cunoștea situația sau că protocolul respectiv nu îi este opozabil.
De altfel, atunci când solicită obligarea pârâtei la plata redevenței la nivelul amortismentului recunoaște că pârâta nu a obținut profit și că furnizarea energiei a fost sistată.
În acest context, prima instanță a apreciat că pârâtei nu i se poate reține vrea culpă pentru neexecutarea contractului, motiv pentru care a considerat că nu se poate dispune obligarea acesteia la plata redevenței, nici măcar la nivelul amortismentului, atâta vreme cât, potrivit art. 24 din contract, a adus la cunoștința reclamantei că se află în imposibilitatea obiectivă de a derula contractul, iar aceasta nu și-a respectat nici ea obligația asumată.
De altfel, după cum s-a arătat prin răspunsul la întâmpinare, însăși reclamanta a recunoscut că în prezent furnizarea serviciului este imposibilă, iar reluarea activității este fără nicio finalitate.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a apreciat că acțiunea este întemeiată numai în parte, sens în care, în baza art. 1020 Cod Civil și art. 24 din contract a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 1564/27.03.1997 încheiat între părți, urmând ca pârâta să restituie bunurile concesionate și a respins celelalte capete de cerere privind obligarea la plata redevenței și a penalităților de întârziere aferente.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen reclamantul Consiliul Local S solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că soluționarea litigiului generat de neexecutarea unui contract de concesiune a serviciului de producere și furnizare a energiei termice aparține Tribunalului Bihor - Secția contencios Administrativ, ținând cont de natura contractului de concesiune a bunurilor din domeniul public, că legea cadru a contractelor de concesiune este Legea 218/1999 și că art. 2 alin. 1 pct. c din Legea 554/2004 asimilează actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice, astfel că natura litigiului nu poate fi comercială.
Referitor la fondul cauzei, apelanta a învederat instanței că sentința atacată este netemeinică și nelegală, bazându-se pe interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și a probelor de la dosar.
Astfel, apelanta a menționat că prin contractul de concesiune s-au stipulat nu numai drepturi ci și obligații, că așa cum rezultă din actele adiționale la contract, în anul 2001 s-au efectuat reparații capitale și lucrări de investiții la sistemul de încălzire centrală în valoare de peste un miliard de lei din bugetul local pentru modernizarea sistemului și că din ordinul de plată nr. 564/06.11.2001 reiese că au fost virate 200 milioane pentru subvenționarea energiei termice și alte 1,2 miliarde lei cu titlu de anticipație, așa cum se menționează în adresa nr. 761/14.12.2001 trimisă prefecturii.
De asemenea, apelanta a precizat că societatea comercială nu s-a aflat în niciuna din situațiile de forță majoră care s-o scutească de plata redevenței, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 24 alin. 2 din contract, că sistarea furnizării serviciului a avut loc din lipsa fondurilor bănești ale societății, ceea ce nu reprezintă un caz de forță majoră și că imposibilitatea plății reprezintă un risc al contractului, pe care concesionara trebuie să și-l asume.
Nu în ultimul rând apelanta a mai arătat că înregistrându-se profit din prestarea serviciului concesionat, ea a înțeles să solicite ca redevență doar valoarea amortismentului aferent mijloacelor fixe concesionate, având în vedere că au fost date în folosința societății pentru exploatare iar SC nu și-a manifestat niciodată intenția de a rezilia contractul.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 Cod de procedură civilă, Legea 218/1998.
Prin precizările depuse ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare apelanta a subliniat că pentru a putea opera forța majoră este necesar ca intimata pârâtă să facă dovada respectării procedurii prevăzute la art. 24 din contractul de concesiune nr. 1564/27.03.1997, ceea ce aceasta nu a făcut și că, surprinzător, pârâta asimilează administrarea defectuoasă a unei societăți cu forța majoră, pretinzând Consiliului Local să suporte în totalitate riscul contractului.
Apelanta a precizat și că neîncasarea restanțelor de la beneficiari de către SC S nu poate fi considerată forță majoră, din moment ce există alte căi legale de constrângere pentru colectarea debitelor.
Intimata SC S prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În esență, intimata a subliniat că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile ce le reveneau în baza contractului în ceea ce privește plata redevenței către apelantă și că în ciuda protocolului încheiat la data de 19.10.2001 cu Primăria Municipiului S și Asociațiile de proprietari, acestea din urmă nu l-au respectat.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 1082 Cod Civil, intimata a menționat că împrejurările invocate se circumscriu unei cauze străine în sensul articolului amintit, neimputabile ei, care au făcut imposibilă executarea obligațiilor asumate prin convenție precum și că, pornind de la definiția forței majore și raportându-ne la probele de la dosar, această cauză exoneratoare de răspundere este incidentă în litigiul dintre părți.
Examinând hotărârea apelată atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Prin sentin ța nr. 475 din 13.10.2005 Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea reclamantei Consiliul Local S în contradictoriu cu pârâta SC S, a dispus rezilierea contractului de cesiune nr. 1546 din 27.03.1997 încheiat între cele două și a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 45/04.04.2006 a respins ca nefondat apelul.
Urmare a recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului S, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a admis prin Decizia nr. 1378/17.04.2007 iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Oradea pentru a se pune în discuția părților calificarea împrejurărilor invocate de intimata pârâtă prin întâmpinare din perspectiva art. 1082 Cod Civil, a cazului străin și eventuala incidență a acestuia asupra neexecutării la timp a obligației privind plata redevenței de către pârâtă.
Analizând starea de fapt și văzând probele de la dosar, corect s-a apreciat de prima instanță că neexecutarea obligațiilor contractuale constând în plata redevenței aferente anilor 2002 - 2003 și a penalităților aferente de către intimata SC S s-a datorat forței majore ce are drept consecință exonerarea de răspundere a celui ce o invocă.
Forța majoră intră în noțiunea generală de cauză străină neimputabilă, prevăzută de art. 1082 Cod Civil, dar este stipulată și în convenția părților - art. 24.
Prin contractul de concesiune încheiat, forța majoră a fost definită ca fiind orice eveniment neprevăzut sau prevăzut dar inevitabil, care apare după încheierea acestuia și care împiedică îndeplinirea obligațiilor asumate.
De asemenea, în același articol se precizează și procedura prin care forța majoră poate fi invocată.
În speță, lipsa fondurilor bănești necesare achiziționării combustibilului pentru furnizarea energiei termice generată de epuizarea resurselor bănești subvenționate de către apelantă și a creditelor asumate de intimată precum și de nerecuperarea contravalorii serviciilor prestate de la beneficiarii direcți, în ciuda diligențelor pârâtei constituie un eveniment neprevăzut și inevitabil care se circumscrie noțiunii de forță majoră.
Așa cum rezultă din adresele aflate la filele 15 - 23 din dosarul Tribunalului Bihor nr. 213/2005 acest eveniment a fost adus la cunoștința apelantei în concordanță cu dispozițiile art. 24 din contract.
În concluzie, dovedindu-se că în ciuda diligențelor intimatei s-a produs un eveniment imprevizibil și inevitabil, după încheierea convenției părților, reclamanta este apărată de răspundere.
Așadar, susținerile apelantei legate de faptul că în speță nu operează forța majoră, precum și cele vizând împrejurarea că nu s-a respectat procedura prin care forța majoră poate fi invocată, sunt nefondate.
Pentru considerentele ce preced, cum observațiile apelantei s-au dovedit a fi neîntemeiate, apelul va fi respins în baza art. 296 Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art. 23 lit. a din Legea 146/1997 taxa de timbru plătită de apelantă prin OP nr. 1043/10.12.2007 în cuantum de 2346,30 lei va fi restituită către aceasta ca nedatorată.
Apreciind culpa procesuală a apelantei, potrivit art. 274 Cod de Procedură Civilă cea din urmă va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea intimatei în cuantum de 700 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de CONSILIUL LOCAL în contradictoriu cu intimata SC SA S împotriva sentinței nr. 475/COM din 13 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 700 de lei cheltuieli de judecată în apel.
Dispune restituirea către apelantă a sumei de 2346,30 lei plătită cu titlu de taxă de timbru cu OP nr. 1043/10.12.2007 ca fiind nedatorată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /22.05.2008
Judecător fond
4 ex./23.05.2008
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta reclamantă CONSILIUL LOCAL cu sediul în S- județul intimata pârâtă SC SA cu sediul în S,- județulAstăzi, ___05.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
