Reziliere contract comercial Spete. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.59/C/2009-
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial - după casare cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție - declarat de reclamantulCONSILIUL LOCAL S,cu sediul în S,-, jud.B în contradictoriu cu intimata pârâtăSC " PRO " SA,cu sediul în S,-, jud.B, împotriva sentinței nr.475/COM din 13 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.213/COM/2005, având ca obiect reziliere contract.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 9 iunie 2009, pentru când părțile au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.457/COM din 13 octombrie 2005, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului S împotriva pârâtei SC" "SA S, și în consecință, a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.1564 din 27 martie 1997, încheiat între Consiliul Local al orașului S - în calitate de concedent, pe de o parte și SC""SA S, în calitate de concesionar pe de altă parte, cu privire la serviciul public de producere și distribuire a energiei termice în S, fiind respinse celelalte capete de cerere ca fiind nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința nr.11/2004 a Curții de APEL ORADEAs -a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Salonta și Tribunalul Bihor, stabilind că natura litigiului este comercială.
Față de cercetările nepatrimoniale formulate de reclamant, a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor - secția comercială.
În analiza de fond a cauzei instanța a reținut că, între Consiliul Local S, în calitate de concedent și pârâta SC" S "SA, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr.1564 din 27 martie 1997, pentru Serviciul Public de Producere și Distribuire a Energiei a orașului
Potrivit art.13 din contract, în schimbul concesiunii, precum și a folosinței bunurilor, SC" S SA datora redevența care nu putea fi mai mică decât echivalentul amortizării bunurilor preluate în folosință (conform anexei 4 la contract).
Prin urmare, redevența cuprinde amortismentul bunurilor și cotă parte din profitul net ce urma a se vira anual, în 30 de zile de la depunerea bilanțului contabil, în contul concedentului.
La art.15 din contract se prevedea și faptul că, nevirarea sumelor datorate la scadență, atrage penalități conform legislației în vigoare și daune interese.
Așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 23 din dosar, pârâta a recunoscut că nu a achitat redevența, invocând faptul că nici asociațiile de proprietari și nici Consiliul Local nu și-au îndeplinit obligația de a pune la dispoziția sa, fondurile necesare.
Pârâta a depus la dosar adresa nr.761 din 14 decembrie 2001, adresă emisă către Prefectura B, prin care aducea la cunoștința acesteia greutățile cu care se confruntă și care erau generate de faptul că sistemul de încălzire se afla în stare avansată de uzură, iar asociațiile de proprietari nu și-au respectat obligațiile asumate prin Protocolul încheiat cu Primăria S și cu concesionară, cu privire la plata anticipațiilor.
S-au depus o serie de adrese către Primăria S și Consiliul Local S, ceea ce a sugerat o preocupare continuă și constantă din partea pârâtei pentru normalizarea situației și continuarea prestării serviciilor.
Ca răspuns la aceste adrese, autoritățile locale au înțeles să încheie Protocolul din 19 octombrie 2001 cu concesionara și asociațiile de proprietari beneficiare. Consiliul Local S și-a asumat obligația de a depune diligențe pentru obținerea de fonduri, acceptând deci, situația fără ieșire în care afla pârâta.
Prin urmare, aceasta nu poate susține că nu a cunoscut situația sau că protocolul respectiv nu îi este opozabil.
De altfel, atunci când a solicitat obligarea pârâtei la plata redevenței la nivelul amortismentului a recunoscut că pârâta nu a obținut profit și că furnizarea energiei a fost sistată.
Astfel, instanța a apreciat că pârâtei nu i se poate reține vreo culpă pentru neexecutarea contractului, motiv pentru care a apreciat că nu se poate dispune obligarea acesteia la plata redevenței, nici măcar la nivelul amortismentului, atâta timp cât, potrivit art.24 din contract a adus la cunoștința reclamantei că se află în imposibilitatea obiectivă de a derula contractul, iar aceasta nu și-a respectat nici ea obligația asumată.
De altfel, așa cum s-a arătat și prin răspunsul la întâmpinare, însăși reclamanta a recunoscut că în prezent furnizarea serviciului este imposibilă, iar reluarea activității este fără nici o finalitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat apel apelantul Consiliul Local al Municipiului S, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
În motivarea apelului, apelantul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor - Secția comercială, arătând în susținerea acestei excepții că natura litigiului nu este comercială, având în vedere caracterul public al contractului de concesiune, iar în al doilea rând, cererea are caracter patrimonial, Consiliul Local solicitând plata redevenței și a penalităților de întârziere aferente, astfel că, ținând cont de aceste aspecte, dosarul trebuia judecat de instanța de contencios administrativ.
În privința fondului cauzei, apelantul a arătat că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, bazându-se pe interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și a probelor depuse la dosar. În virtutea contractului de concesiune încheiat între părți, Consiliul Local și-a îndeplinit toate atribuțiile. Din actele adiționale încheiate, rezultă că, în anul 2001 efectuat reparații capitale și lucrări de investiții la sistemul de încălzire centrală în valoare de peste 1 miliard lei, din bugetul local, pentru modernizarea sistemului. De asemenea, potrivit ordinului d eplată nr. 564/06.11.2001, au fost virate 200.000.000 lei pentru subvenționarea energiei termice și alte 1,2 miliarde lei cu titlu de anticipație, așa cum se menționează în adresa trimisă Prefecturii nr. 761/14.12.2001.
A mai arătat apelanta că societatea pârâtă nu s-a aflat în nici una din situațiile de forță majoră, care să o scutească de plata redevenței, neîndeplinind condițiile prevăzute de alin. 2 al art. 24 din contract. Sistarea furnizării serviciului a avut loc din lipsa fondurilor bănești ale societății, care nu poate fi considerată un caz de forță majoră. Imposibilitatea plății nu poate fi imputată Consiliului Local, întrucât aceasta reprezintă riscul contractului, pe care concesionara trebuia să și-l asume, primind în gestiune un serviciu public pe care trebuia să-l administreze eficient și pentru care trebuia să plătească redevența. Totodată, în condițiile în care concesionara nu a înregistrat profit din prestarea serviciului concesionat, Consiliul Local a înțeles să solicite ca redevență doar valoarea amortismentului aferent mijloacelor fixe concesionate, concluzionându-se, deci, că este îndreptățit la plata redevenței, a penalităților de întârziere și la predarea bunurilor concesionate.
În drept s-au invocat prevederile art. 282 Cod procedură civilă și Legea 218/1998.
Intimata Saf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, intimata a precizat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, reținându-se corect că nu poate fi obligată la plata redevenței și a penalităților de întârziere, în condițiile în care sistarea furnizării energiei termice în decembrie 2001 nu îi poate fi imputată, căci aceasta s-a datorat lipsei fondurilor bănești necesare pentru prestarea în continuare a serviciului. În acest sens, s-a arătat că, la sfârșitul anului 2000, datoriile asociațiilor de proprietari se ridicau la suma de 3,3 miliarde lei, iar pentru redresarea situației, intimata a angajat o linie de credit de 1,8 miliarde lei. De asemenea, în primăvara anului 2001, prin adresa nr. 401/24.04.2001, înaintată Primăriei Municipiului S, a informat despre situația grea în care se află societatea, din cauza restanțelor înregistrate la populație. În urma acestui demers, s-a încheiat la data de 19.10.2001 un protocol, prin care s-au fixat obligațiile consiliului local, al concesionarei și ale asociațiilor de proprietari, în vederea asigurării furnizării agentului termic în bune condiții, însă protocolul nu a fost respectat.
Prin Decizia nr. 45/C/04.04.2006, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat apelul, reținând, în privința excepției de necompetență materială a instanței, că această problemă a fost soluționată irevocabil prin regulator de competență, apreciindu-se natura comercială a cauzei, iar în privința fondului, instanța a reținut incidența prevederilor art. 24 din contractul părților, respectiv forța majoră, care apără de răspundere pârâta, aceasta neputând fi obligată la plata redevenței, nici măcar la nivelul amortismentului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul Consiliul Local al Municipiului S, iar prin Decizia nr. 1378/17.04.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat decizia nr. 45/C/2006 a Curții de APEL ORADEA, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, arătându-se în motivare că instanța va trebui să pună în discuția părților calificarea împrejurărilor invocate de pârâtă, din perspectiva art. 1082.civ. a cazului străin și eventuala incidență a acestuia asupra neexecutării la timp a redevenței la care pârâta s-a obligat.
Prin decizia nr. 55/06.05.2008, Curtea de APEL ORADEAa respins din nou, ca nefondat, apelul apelantului Consiliul Local al Municipiului S, instanța reținând, în considerente, că lipsa fondurilor bănești, necesare achiziționării combustibilului pentru furnizarea energiei termice, în ciuda diligențelor pârâtei, constituie un eveniment neprevăzut și inevitabil, care se circumscrie noțiunii de forță majoră, eveniment adus la cunoștința apelantei, potrivit dispozițiilor art. 24 din contract.
În urma recursului declarat de recurentul Consiliul Local al Municipiului S, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3552/27.11.2008, a admis recursul și a casat decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că instanța de apel nu a respectat indicațiile date și nu a rezolvat toate cererile formulate cu privire la obiectul procesului, respectiv nu a avut în vedere predarea bunurilor aflate în concesiune.
Fiind legal investită cu soluționarea apelului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat la data de 27.03.1997 contractul de concesiune nr. 1564, având ca obiect cedarea de către Consiliul Local S și respectiv preluarea de către Sag estiunii serviciului public de producere și distribuire a energiei termice, precum și a folosinței bunurilor imobile aferente acestuia. În schimbul concesiunii și a folosinței bunurilor, concesionarul datorează o redevență, care, potrivit anexei 4 la contract, se constituie din două elemente: amortismentul mijloacelor fixe aferente serviciului public, calculat conform legislației în vigoare și 20% din profitul net obținut din gestionarea serviciului public.
Prin acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local S, în calitate de concedent, acesta a solicitat obligarea pârâtei concesionare la plata redevenței de 273.261.877 lei, aferentă anilor 2002-2003, calculată doar la nivelul amortismentului, dat fiind că pe perioada arătată pârâta nu a obținut profit, a penalităților de întârziere, calculate potrivit art. 15 din contract, precum și rezilierea contractului de concesiune și predarea bunurilor aflate în concesiune.
În conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 3552/27.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel, prin încheierea de ședință din data de 24.02.2009, a pus în vedere pârâtei să precizeze în scris dacă înțelege să invoce drept cauză exoneratoare de răspundere forța majoră, astfel cum este definită prin art. 24 alin. 2 din contract și să facă dovada parcurgerii procedurii impuse de acest text contractual pentru invocarea forței majore.
Ca răspuns la solicitarea instanței, intimata pârâtă a arătat, atât prin întâmpinarea de la filele 26-29, cât și oral în ședința publică din data de 24.03.2009, că înțelege să invoce forța majoră drept cauză străină neimputabilă, care a făcut imposibilă îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de concesiune, iar în privința parcurgerii procedurii prevăzute de art. 24 alin. 2 din contract, înțelege să se prevaleze de înscrisurile existente deja la dosarul cauzei, prin care a făcut cunoscut în nenumărate rânduri apelantei reclamante situația financiară precară în care se afla și care o punea în imposibilitate să își îndeplinească obligațiile contractuale.
Față de aceste precizări, instanța urmează a analiza în ce măsura sunt incidente în speță prevederile art. 24 din contractul încheiat între părți, iar din acest punct de vedere, se rețin următoarele aspecte:
Potrivit art. 24 alin. 1 din contractul de concesiune,pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin contract și caietul de sarcini, părțile datorează penalități și daune. Forța majoră apără de răspundere partea careo invocă. Potrivit alin. 3,prin forță majoră se înțeleg toate evenimentele neprevăzute sau prevăzute dar inevitabile, care apar după încheierea contractului și care împiedică îndeplinirea obligațiilor asumate. De asemenea, potrivit art. 25,întârzierea sau neexecutarea obligațiilor asumate din motive de forță majoră nu atrage după sine, pentru niciuna dintre părți penalizări sau compensații. Perioada de executare a contractului va fi prelungită cu perioada pentru care a fost invocată forța majoră.
În doctrină, forța majoră a fost definită ca fiind o cauză străină neimputabilă debitorului, imprevizibilă și de neînlăturat, care îl împiedică pe acesta să-și execute obligația contractuală asumată. Forța majoră exonerează de răspundere indiferent dacă a fost sau nu prevăzuta ca atare în contract. Dacă, însă, a fost prevăzută în contract, părțile contractuale pot agrava răspunderea debitorului, cu precizarea că acesta răspunde inclusiv pentru forța majoră, insă pe de altă parte este valabilă și o clauză contractuală de calificare ca exoneratoare de răspundere evenimente care, la nivel teoretic, nu ar constitui forță majoră, fiind previzibile și surmontabile.
Or, tocmai o asemenea clauză s-a stipulat în art. 24 alin. 3 din contractul de concesiune, căci părțile au calificat ca fiind forță majoră orice eveniment neprevăzut sau prevăzut dar inevitabil, care apare după încheierea contractului și care împiedică îndeplinirea obligațiilor asumate. În speță, imposibilitatea pârâtei intimate de a recupera datoriile de la asociațiile de proprietari, în ciuda demersurilor efectuate, a condus la acumularea de datorii, pe care societatea nu a putut să le acopere, în pofida creditului de 1,8 miliarde lei pe care l-a angajat, iar din această cauză a fost în imposibilitate să achiziționeze combustibilul necesar furnizării serviciului, fapt ce a condus în final la sistarea serviciului către populație.
Prin urmare, evenimentul survenit, deși previzibil, era inevitabil, în ciuda eforturilor financiare ale pârâtei intimate și a diligențelor acesteia, care a convocat în mai multe rânduri atât asociațiile de proprietari, cât și Primăria Orașului S și Prefectura
Se va reține, așadar, că, prin voința lor, părțile au inclus în noțiunea de forță majoră și un eveniment prevăzut, dar inevitabil, care derogă de la accepțiunea general acceptată a noțiunii, iar această clauză este perfect valabilă. Totodată, evenimentul survenit - imposibilitatea recuperării sumelor restante de la beneficiarii direcți ai serviciului, care a determinat acumularea de mari datorii, pe care pârâta intimata nu a reușit să le acopere prin creditul angajat de 1,8 miliarde lei și în pofida numeroaselor solicitări către instituțiile publice implicate, prin care le aducea la cunoștință situația dezastruoasă în care se găsește - constituie un caz de forță majoră în accepțiunea dată de art. 24 alin. 3 din contract.
În privința parcurgerii proceduri prevăzute de art. 24 alin. 2 din contract, instanța va reține că pârâta intimată a notificat reclamanta despre imposibilitatea sa de a mai continua furnizarea serviciului de energie termică, datorită situației financiare precare, determinate de neîncasarea sumelor restante de la asociațiile de proprietari, între părți având loc mai multe întâlniri și schimburi de adrese, începând cu anul 2000 (filele 15-28 din dosarul Tribunalului Bihor ) și de asemenea la data de 19.10.2001 s-a semnat un protocol împreună cu mai multe asociații de proprietari, prin care s-au fixat obligațiile fiecărei părți în vederea asigurării furnizării agentului termic.
Reținerea cazului de forță majoră exonerează, însă, pârâta doar de plata penalităților de întârziere, nu și a redevenței, fapt ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 24 alin. 1 și art. 25 din contract, părțile stipulând expres că neexecutarea obligațiilor din motive de forță majoră nu atrage după sine penalizări sau compensații. Totodată, este important de subliniat faptul că reclamanta a calculat cu titlu de redevență doar valoarea amortismentului aferent mijloacelor fixe concesionate, care au fost folosite de pârâtă pentru exploatare, fără luarea în considerare a celei de-a doua componente a redevenței - procentul de 20% din profit - câtă vreme acest profit nu a fost realizat efectiv. Amortismentul reprezintă, de fapt, contravaloarea uzurii instalațiilor sistemului de încălzire, care au fost predate pârâtei pentru exploatare, avertismentul fiind de altfel inclus în prețul energiei termice.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind întemeiat capătul de cerere privind plata redevenței de 27.326,1877 ron, aferentă anilor 2002-2003, iar ca urmare a reținerii cazului de forță majoră, se va menține soluția de respingere a capătului de cerere privind plata penalităților.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește restituirea bunurilor date în concesiune, la termenul de judecată din apel, din data de 02.06.2009, apelanta a confirmat că bunurile ce au făcut obiectul concesiunii i-au fost predate, această mențiune regăsindu-se și în concluziile scrise ale acesteia, prin care a arătat expres că solicită obligarea pârâtei doar la plata redevenței și a penalităților de întârziere. Așadar, raportat la aceste precizări, capătul de cerere privind restituirea bunurilor apare ca fiind lipsit de obiect, urmând a fi menținută sentința Tribunalului Bihor sub acest aspect.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi admis apelul și schimbată în parte sentința nr. 457/COM/13.10.2005 a Tribunalului Bihor, în sensul obligării pârâtei la plata redevenței în sumă de 27.326,1877 ron, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va lua act de faptul că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul declarat de apelantul CONSILIUL LOCAL S, cu sediul în S,-, jud.B în contradictoriu cu intimata pârâtăSC " PRO " SA,cu sediul în S,-, jud.B, împotriva sentinței nr.475/COM din 13 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă pârâta SC " PRO " SA (fostă SC " COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ S" SA, să plătească reclamantului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S suma de 27.326,1877 RON, cu titlu de redevență.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 26.06.2009
2 com. 26.06.2009 cu:
-CONSILIUL LOCAL S,
- SC " PRO " SA,
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Dobai Florica
