Reziliere contract comercial Spete. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reziliere contract -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.6
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții, domiciliată în mun. B, sector 5,- și, din aceeași localitate, sector 1,--30; intervenientul, din B,-, județul B și pârâtele - " " SA B și - " & FIUL" SRL, ambele sediul în municipiul B,-, -.9, județul B împotrivasentinței nr. 228 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. -.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 18 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când pentru a da posibilitate să se depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25 ianuarie 2010, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 506/193 din 26.05.2006 reclamanții și au chemat în judecată pârâta - " " SA B, prin reprezentanții săi legali, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998 încheiat între Primăria municipiului B și - " " SA, evacuarea pârâtei pentru lipsa de titlu și obligarea acesteia de a-și ridica construcția edificată pe terenul din B, - Națională nr. 14.
În motivarea cererii se arată că prin dispoziția Primarului municipiului nr. 2247 din 20.02.2004 reclamanților le- fost restituită în natură suprafața de 487,20 mp teren situată în municipiul B, - Națională nr. 14. Având în vedere că la data la care reclamanților le- fost emisă dispoziția Primarului municipiului nr. 2247/20.02.2004 și până în prezent, pârâta nu a achitat redevența cuvenită, reclamanții arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art.13 din contractul încheiat între părți. Se arată în continuare că deși a notificat- pe pârâtă și a purtat numeroase discuții cu reprezentanții acesteia în legătură cu executarea obligațiilor contractuale pe care și le-au asumat, toate aceste demersuri au rămas fără rezultat.
În dovedirea celor susținute reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, ca nefondată, și pe cale de excepție invocă necompetența materială a judecătoriei în soluționarea cauzei.
Prinsentința civilă nr. 3025 din 22 iunie 2006 Judecătoria Botoșaniadmite excepția de necompetență materială și în temeiul art. 158 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 2 pct. 1 lit. "a" Cod procedură civilă declină competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
În motivare s- arătat că în speță societatea pârâtă este parte din contractul de concesiune invocat de reclamanți ca izvor al obligațiilor și că raporturile dintre părți au natură comercială.
Dosarul, în urma declinării de competență, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 506/193 din 24 iulie 2006.
La termenul din 18 septembrie 2006 reclamanții și-au precizat obiectul dedus judecății arătând că înțeleg să cheme în judecată pârâtele - " " SA reprezentată prin și - " & Fiul" SRL reprezentată prin, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998 încheiat între Primăria muni9cipiului și - " " SA - pretins preluat de - " și Fiul" rezultată în urma divizării - " " SA - pentru suprafața de 70,02. teren situat în B, - Națională nr. 14 și obligarea pârâtelor la plata de daune interese în cuantum de câte 100.000.000 lei fiecare pentru perioada 20 februarie 2004 la zi în cazul pârâtei - " " SA B, respectiv începând cu 9 iunie 2004 în cazul pârâtei - " & Fiul" SRL
De asemenea, au solicitat chemarea în judecată a pârâtei Primăria municipiului împreună cu - " " SA pentru ca în contradictoriu cu acestea să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998 pentru suprafața de 63,98 mp teren situat în B, Națională nr. 14 și obligarea lor la plata, în solidar, a sumei de 100.000.000 lei vechi reprezentând daune interese calculate începând cu data de 20.02.2004.
Au mai pretins ca pârâtele - " " SA și - " & Fiul" să-și ridice construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 487,20 mp situată în B, - Națională nr. 14 din care - 70,2. și 63,89 mp fac parte din contractul de concesiune nr. 1491/1998 - respectiv imobilul în care funcționează școala de șoferi și atelierul de mecanică fină precum și imobilul cu parter și etaj cu pereți din acoperit cu tablă, înființate cu alte scopuri și destinații decât cele înscrise în contractul de concesiune și fără autorizație, ori să li se atribuie reclamanților în recunoașterea dreptului de accesiune aceste imobile cu obligarea de a plăti pârâților contravaloarea materialelor și a manoperei de la data înființării 1998.
La termenul din 22.02.2007 reclamanții au formulat cerere de sporire a câtimii pretențiilor în sensul că pe lângă sumele reprezentând daune interese solicitate inițial, pretind de la aceiași pârâți încă o sumă de 25.000 lei pentru lipsa de folosință terenului de care nu s-au putut folosi.
De asemenea, au solicitat în contradictoriu cu pârâta - " & Fiul" SRL ieșirea din indiviziune privind suprafața de 487,2. în cote de 9/12 pentru reclamanți și 3/9 pentru pârâtă, în natură prin repartizarea și atribuirea pe cât posibil a unei suprafețe sub construcțiile ce se vor dovedi că sunt proprietatea pârâtei, iar restul terenului să le fie atribuit reclamanților în indiviziune cu stabilirea construcțiilor și a regimului juridic al acestora.
Primăria municipiului B, a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii promovată de reclamanți împotriva sa.
In motivare s- arătat, în esență, că întreaga suprafață de teren care a făcut obiectul contractului de concesiune a fost restituită foștilor proprietari și că prin referatul nr. 1638/28.06.2005 s- aprobat rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998, începând cu 20.02.2004 pentru suprafața de 70,02. și cu data de 18.03.2005 pentru suprafața de 63,98, astfel că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.
Prin sentința nr. 228/2009, Tribunalul din a admis în parte acțiunea. S-a dispus ieșirea din indiviziune în sensul că:
- a atribuit reclamanților și lotul nr. 1 în suprafață de 365,45 împreună cu construcția edificată pe acest teren notată 1, având suprafața construită de 64 potrivit autorizației de construire nr. 862 din 3.11.1993 și valoare de circulație de 96.000 lei potrivit suplimentului la raportul de expertiză (expert 240 dosar).
- a atribuit pârâtei - & FIUL SRL B, lotul nr. 2 în suprafață de 121,75 și construcția edificată pe acest teren notată 2, în suprafață de 70,02 potrivit aceluiași supliment la raportul de expertiză -240 dosar.
- a obligat pârâta - " " SA B să plătească reclamanților și suma de 113.375,50 lei daune;
- a obligat pârâta - " & Fiul" SRL B să plătească reclamanților suma de 138.844,35 lei daune;
- a obligat reclamanții și să plătească pârâtei - " & Fiul" SRL B suma de 96.000 lei reprezentând valoarea de circulație 1 atribuită acestora;
- a obligat pârâta să-și ridice construcția provizorie executată fără autorizație de construire situată între construcția 1 și 2;
- obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 8.780,37 lei cheltuieli de judecată după compensare.
Prin aceeași sentință a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune nr. 1492/1998 ca rămasă fără obiect. De asemenea, a fost respins capătul de cerere privind obligarea Primăriei municipiului B la plata daunelor.
În motivarea soluției s-a reținut următoarele:
Între Primăria municipiului B în calitate de concedent și pârâta - " " SA B în calitate de concesionar se încheie la data de 16.02.1998 contractul nr 1491 având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune pe durată de 25 ani a unui teren în suprafață de 134. situat în la intersecția străzilor, B-dul -, - Națională pentru construirea stației de tramvai nr. 16 Gară.
În aplicarea prevederilor art. 11 și art. 33 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin Dispoziția nr. 2247 din 20 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului B se restituie în natură reclamanților și numitului, terenul în suprafață de 487,20. situat în B, - Națională nr. 14, aceștia din urmă subrogându-se în drepturile primăriei decurgând din contractul de concesiune nr. 1491 pentru suprafața de 70,02. concesionar fiind - " " SA
Ulterior prin Dispoziția primarului nr. 1079/23.03.2005 s- restituit numitei suprafața de 110 mp teren situat în B, - Națională nr. 16 în dispoziție menținându-se că aceasta se în drepturile primăriei decurgând din contractul de concesiune nr. 1491/1998 în ceea ce privește această suprafață de teren. Prin aceste două dispoziții întreaga suprafață ce a făcut obiectul contractului de concesiune a fost restituită foștilor proprietari.Prin referatul nr. 1638 din 28.06.2008 purtând viza primarului municipiului s- aprobat rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998 începând cu data de 20.02.2004 pentru suprafața de 70,02. și cu data de 18.03.2005 pentru suprafața de 63,98. concesionarul - " " SA fiind scos din evidențele Serviciului de Impozite și Taxe locale (49 - 50 dosar), astfel că cererea reclamanților prin care solicită rezilierea aceluiași contract a rămas fără obiect.
Capătul de cerere privind obligarea Primăriei municipiului la plata de daune în sumă de 100.000.000 lei vechi începând cu 20.02.2004 pentru suprafața de 63,98. situată în municipiul B, - Națională nr. 14 pentru care aceasta și- păstrat calitatea de concedent nu este fondat. Reclamanții nu au contestat decizia de restituire, astfel că aceștia s-au subrogat în drepturile primăriei, numai pentru suprafața de 70,02. și nu pentru suprafață mai mare. În plus pentru lipsa de folosință a suprafeței de 63,98. aceștia au pretins începând cu aceiași dată daune de la pârâta - " " SA
Restituirea terenului în suprafață de 487,20. situat în B, - Națională nr. 14 s-a făcut în indiviziune, coproprietari cu cote părți egale de 1/3 fiind reclamanții și numitul.
La data de 21.04.2005 vinde și - "" SRL B cumpără dreptul indiviz de 1/3 din suprafața de 487,20. restituită în baza deciziei menționate mai sus.
Ulterior, această cotă indiviză este înstrăinată către - " & Fiul" SRL potrivit contractului de v/c autentificat în data de 27.05.206 (7 - 8 dosar ).
Deși art. 728 cod civil se referă la ieșirea din indiviziune succesorală textul este aplicabil oricărei ieșiri din indiviziune indiferent cum a luat ființă coproprietatea.
Ca atare, pe acest temei instanța dispune ieșirea din indiviziune a părților după cum urmează:
- atribuie reclamanților și lotul nr. 1 în suprafață de 365,45. împreună cu construcția edificată pe acest teren notată 1 având suprafața construită de 64. potrivit autorizației de construire nr.862/3.11.1993 și valoare de circulație de 96.000 lei potrivit suplimentului la raportul de expertiză (expert 240 dosar ).
Atribuie pârâtei - " & Fiul" SRL B lotul nr. 2 în suprafață de 121,75 mp și construcția edificată pe acest teren notată 2 în suprafață de 70,02 mp.
- potrivit aceluiași supliment la raportul de expertiză 240 dosar, varianta aleasă fiind singura care asigură părților cale de acces la drumul public.
Pentru egalitatea loturilor obligă reclamanții și
să plătească cu titlu de sultă pârâtei - " & Fiul" SRL, suma de 96.000 lei reprezentând valoarea de circulație stabilită prin expertiză a construcției notată cu 1 atribuită acestora.
După restituirea proprietății și implicit subrogarea în drepturile primăriei, pârâții deși notificați nu au acceptat renegocierea clauzelor contractuale.
În aceste condiții reclamanții în lipsa unui contract au pretins obligarea pârâților la plata de daune pentru lipsa de folosință terenului calculate la nivelul chiriei pe practicat p. în zona respectivă.
De precizat că la data de 9 iunie 2004 - " " SA se divizează între cei trei acționari respectiv, și - și prin acea divizare, potrivit protocolului acționarului i-au revenit drepturile și obligațiile legate de contractele de concesiune încheiate cu primăria și construcțiile începute pe terenul în litigiu, astfel că de la data de 10 iunie 2004 - " & Fiul" SRL îi revine obligația achitării lipsei de folosință terenului către reclamanți. Anterior acestei date și până la 20.04.2004 obligația achitării lipsei de folosință pentru întreaga suprafață de 487,20 mp revine - " " SA
Pe baza calculelor actualizate de expert (327 dosar ) daunele-interese pentru lipsa de folosință a terenului au fost stabilite la suma de 150.219,85 lei, - " " SA datorând reclamantei pentru perioada reținută în expertiză (expert 208 ds.) suma de 11.375,50 lei, iar - " & Fiul" SRL suma de 138.844,35 lei.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel atât pârâții, reclamanții și intervenientul.
Apelanții pârâți - " " SA și - " & Fiul" SRL au învederat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii comerciale contractuale care ar putea fi fundamentată pe contractul de concesiune. S-a arătat că a negociat în mai multe rânduri cu reclamanții cuantumul redevenței însă nu s-a ajuns la un acord.
Problema daunelor-interese trebuie să fie soluționată în raport de acele probe care țin seama de realitatea pieței din municipiul B, de faptul că pârâtele au manifestat o bună credință în realizarea construcțiilor, de faptul că zona în care sunt amplasate aceste construcții este afectată de funcționarea în imediata vecinătate a unui supermarchet (Unitatea "PLUS") și a altor unități comerciale, dar mai ales de situația reală privind destinația construcțiilor respective (întrucât anterior în dreptul acestora a existat stația de tramvai, nu se asigură o rentabilitate semnificată din activitățile comerciale, astfel că în aceste construcții își desfășoară activitatea un mic atelier de mecanică fină și școala de șoferi ""). Au concluzionat reclamanții în sensul că prima instanță nu a dimensionat corect cuantumul daunelor-interese.
Apelantul-reclamant a arătat că nu este de acord cu modalitatea de atribuire întrucât atunci când și-a vândut cota parte i-a adus la cunoștință cumpărătorului că vinde cota cu ieșire la ambele străzi.
Apelanții și au arătat în cuprinsul motivelor de apel următoarele:
În primul rând în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins cererile de reziliere a contractelor de concesiune 1491/1998 și 163/1993. Câtă vreme au fost preluate contractele de concesiune, ele nu puteau fi lipsite de obiect. redevenței duce la rezilierea acestora.
În al doilea arând s-a solicitat schimbarea modalității de atribuire în sensul de a li se atribui terenul conform schiței de la fila 141 dosar. Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 741 al. 1 din Codul civil alegând o variantă de lotizare inechitabilă și prejudiciabilă în sensul că li s-a oferit teren într-o formă geometrică neregulată, cu lățimi inegale, la două străzi, pe când pârâtului - " & FIUL SRL i s-a atribuit teren exclusive cu o deschidere cea mai avantajoasă la artera de circulație cu vad comercial - creându-i o lățime mai mare la aceasta față de cea cuvenită, dacă loturile s-ar fi împărțit egal -așa cum a stabilit expertul - care a și adus la cunoștința instanței, prin concluziile de la fila 137, 138 din dosar că terenul nu este comod partajabil în această varianta - ca variantă creează situația de inechitate și dezavantaj economic perpetuu. Prin atribuirea stabilită de prima instanță prețul de vânzare al terenului a scăzut, terenul având o configurație neregulată.
În al treilea rând, în mod nelegal prima instanță a respins cererea privind ridicarea construcției C2, pentru edificarea căreia pârâții nu dețin autorizație de construcție. Dacă această construcție ar fi ridicată s-ar putea acorda modalitatea de partajare solicitată. Neexistând autorizația de construire, este dată reaua-credință, putându-se dispune ridicarea construcției.
În al patrulea rând, valoarea ce trebuia reținută cu privire la construcția C1 este de 1561 lei, valoare stabilită de expert (344), întrucât aceasta este valoarea manoperei și a materialelor la data construcție, dată care trebuia reținută în speță. În plus și această construcție trebuie ridicată potrivit dispozițiilor art. 494 al. 2 din Codul d e procedură civilă.
În al cincilea rând s-a învederat că nu s-au acordat integral cheltuielile de judecată în cuantum de 11.375,5 lei de la - " " și 138.824,35 lei de la - " & Fiul"; conform notelor din concluziile scrise și dovezilor de la fila 350 dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanții-intimați și au învederat următoarele:
Apelantele ignoră existența contractelor de concesiune, și a obligațiilor ce decurg din acestea, când afirmă că "nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii comerciale contractuale, care ar putea fi fundamentată pe contractul de concesiune menționată în acțiune".
Deși a uzat de procedura notificărilor prevăzute de Legea nr. 219/1998 - p0entru prejudiciul cauzat de neplata redevenței, la un cuantum care să acopere lipsa de folosință a terenului din dispoziție, utilizat total de apelante, acestea au refuzat să accepte suma care să reprezinte o compensare a câștigului nerealizat din lipsa de folosință a terenului.
Legea nr. 219/1998 este de principiul echilibrului financiar al concesiunii, care implică atât compensarea concedentului, cât și angajarea concesionarului în această compensare (art. 32 din Legea nr. 219/1998).
Apelantele cunosc caracterul derizoriu al sumelor cu titlu de redevență de la data perfectării contractelor de concesiune, și faptul că, după data dispoziției de retrocedare din 2004 - respectivele sume sunt derizorii, neavând nici o semnificație compensatorie pentru noi, întrucât prețurile la închirierea terenului pentru spațiu comercial, au crescut între timp, expertul a făcut evaluări pe respectivele creșteri pe durată concretă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Apelul formulat de pârâți nu este întemeiat.
Sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile contractuale. Este dată atât fapta ilicită constând în neplata redevenței cât și culpa, nefiind făcută dovada cazului fortuit sau a forței majore. Au fost încălcate obligațiile stipulate în art. 5 din contract constând în plata redevenței. În temeiul art. VI din contractul de concesiune (18) pârâții datorează despăgubiri, pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. Cuantumul acestor despăgubiri a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză ( 206-210; 326-327), avându-se în vedere de către expert cuantumul chiriei pe metru pătrat practicat în zona unde este situat terenul în litigiu. În lipsa unui acord al părților cu privire la cuantumul redevenței (deși au existat negocieri și disponibilitate din partea ambelor părți) instanța apreciază că criteriul reținut de expert răspunde principiului echilibrului contractual și efectului reparator al Legii nr.10/2001.
Apelul formulat de reclamanții apelanți u și este întemeiat doar în ceea ce privește rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998. Trebuie subliniat faptul că la prima instanță reclamanții nu au solicitat și rezilierea celuilalt contract de concesiune (nr. 163/1993), așa cum rezultă din petitul acțiunii ( 2,3 judecătorie, 11 - 17 tribunal), astfel încât în apel nu se pot formula cereri noi, opunându-se dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă. În ceea ce privește rezilierea contractului de concesiune nr. 1491/1998 sunt date condițiile rezilierii așa cum sunt ele stipulate în art. 13 din contract, care prevăd că în cazul în care concesionarul nu achită redevența concedentul poate dispune rezilierea. Cererea de reziliere nu este lipsită de obiect așa cum a reținut prima instanță, întrucât odată cu subrogarea noului proprietar (reclamanții) în drepturile statului, primăria nu mai putea dispune asupra rezilierii contractului, la data de 28.06.2005, ulterior emiterii deciziei de restituire a terenului.
Nu sunt întemeiate celelalte susțineri ale apelanților.
Relativ la modalitatea de partajare,Curteareține că potrivit art. 6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala a edificat construcții.
Art. 741 Cod civil stipulează că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de aceeași natură și valoare.
Or, prima instanță a respectat criteriile de atribuire prevăzute de lege.
În condițiile în care pârâta " și Fiul" deține o cotă de 1/3 din teren, este exagerată pretenția reclamanților de a li se atribui întreaga suprafață de teren. Nu este echitabilă nici varianta de partaj de la fila 141 dosar, întrucât hotarul dintre terenurile atribuite trece prin mijlocul clădirii2. Or această modalitate de partajare încalcă prevederile art. 6739Cod procedură civilă, ce recomandă instanței să se aibă în vedere clădirile edificate anterior cererii de împărțeală.
Analizând și celelalte motive de apel,Curteaconstată că această clădire a fost edificată cu bună credință, existând în speță dreptul de a ridica clădirea, în temeiul contractului de concesiune nr. 1491/1998 și a caietului de sarcini al concesiunii (fila 16) unde se menționează la obiectul concesiunii - spații comerciale P + 1. În plus era emis și un certificat de urbanism (fila 118). Lipsa autorizației de construcție produce efecte în ceea ce privește raporturile juridice de drept administrativ, neavând relevanță în speță asupra bunei sau relei credințe. B credință este dată și în ceea ce privește construcția C1, aceasta fiind edificată în temeiul contractului de concesiune nr. 163/1993 și a autorizației de construire nr. 826/ 1993 (fila 55). Nu sunt incidente așadar, dispozițiile art. 494 alin. 1 Cod civil privind ridicarea construcțiilor. Relativ la modalitatea de partajare, instanța mai reține că nu sunt întemeiate nici susținerile privind scăderea valorii terenului atribuit. La efectuarea unui partaj nu se pot avea în vedere doar interesele pecuniare ale unei părți și avantajarea maximă a uneia în detrimentul celorlalte. În mod inerent, o modalitate de partajare sau alta va duce la o diminuare a valorii imobilului teren, fie pentru o parte, fie pentru alta, fiind necesară doar păstrarea unui echilibru și a criteriilor de atribuire prevăzute de lege, aspecte ce au fost realizate de prima instanță.
Nu este întemeiat nici motivul de apel privind valoarea reținută de prima instanță cu privire la imobilul1.Potrivit art. 494 alin. 3 Cod civil, proprietarul pământului pe care s-a edificat imobilul este obligat de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii. Or, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză ( 334), valoarea materialelor și a manoperei au un cuantum de 96.000 lei. Valoarea materialelor și a prețului muncii nu este aceea de la data edificării ci valoarea actuală întrucât în ipoteza contrară, proprietarul terenului s-ar îmbogăți fără justă cauză dobândit o valoare mult mai mare decât cea restituită persoanei ce a edificat construcția.
Nu este întemeiat nici motivul de apel privind cheltuielile de judecată. La prima instanță reclamanții au solicitat 24.395 lei cheltuieli de judecată (fila 350) din care instanța le-a acordat 8780 lei, compensând cheltuielile de judecată în limita sumei de 1200 lei, întrucât acțiunea a fost admisă în parte iar în plus de aceasta, în cadrul unei acțiuni de partaj cheltuielile se suportă de toate părțile.
Prima instanță a acordat cheltuielile reprezentând taxa judiciară, onorariu avocat și expert (fila 350). Însă reclamantul nu a făcut dovada cheltuirii sumei de 20.995 lei cu titlu de cheltuieli de transport. Bonurile fiscale și tichetele depuse la dosar ( 353) nu sunt în valoare de 20.995 lei, ci în valoare de 523 lei.
În ceea ce privește apelul formulat de,Curteareiterează aceleași considerente învederate cu prilejul soluționării apelului celorlalți doi reclamanți, apel ce a privit modalitatea de partajare. În plus se mai reține că a vândut prin contractul nr. 711/2005 (fila 36) doar o cotă parte ideală și abstractă din dreptul său de proprietate nu o suprafață de teren concretă, astfel încât sunt neîntemeiate susținerile din cererea de apel.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 295 alin.1, 296 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul reclamanților și u, sub aspectul învederat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâții urmează a plăti reclamantului suma de 1318 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, taxă judiciară, transport) și reclamantei u, suma 866 lei, cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul reclamanților, domiciliată în mun. B, sector 5,- și, din aceeași localitate, sector 1,--30.
Schimbă în parte în parte sentința civilă nr. 228/2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul că:
Dispune rezilierea contractului de concesiune nr.1491/16.02.1998.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul formulat de - SA și - - " & Fiul" SRL B, ca nefondat.
Respinge apelul formulat de, ca nefondat.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 1328 lei și reclamantei suma de 866 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
8 ex./9.02.2010
Jud. fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Rață Gabriela
