Reziliere contract comercial Spete. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 61/A-
Ședința publică din 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul TEATRUL și de intervenientul în nume propriu CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței nr.292/C din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-,intimată-pârâtă fiind SRL, cu sediul în Pitești,-, jud..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 27 mai 2009, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2008, reclamantul Teatrul " " Pitești a chemat în judecată pe pârâta Actual, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezilierea contractului de colaborare - asociere înregistrat sub nr.546 din 10.08.1992.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a încheiat cu societatea-pârâtă, în anul 1992, un contract care presupunea realizarea în comun a unor activități culturale și economice, contract prin care pârâta s-a angajat să execute lucrările de construire a unui imobil pe latura de sud a teatrului și unde urma să-și desfășoare activitatea.
Reclamanta a mai susținut că prin clauzele ce le conține, contractul este lovit de nulitate absolută, deoarece încalcă dispozițiile art.11 din Legea nr.213/1998, iar terenul și imobilul teatrului aparțin domeniului public al Județului A, fiind trecute în proprietatea Consiliului Județean A, iar pârâta nu și-a îndeplinit nici una din obligațiile asumate prin contractul a cărui reziliere o solicită.
La data de 16.10.2008, reclamantul și-a modificat acțiunea potrivit dispozițiilor art.132(1) Cod procedură civilă, în sensul că a solicitat să se constate, prin sentința ce se va pronunța, nulitatea absolută a contractului nr.546/1992, încheiat între părți, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea acestuia.
S-a arătat, în considerentele acestei cereri, că respectivul contract este încheiat fără termen, mai precis pe durata existenței construcției, ceea ce constituie o cauză de nulitate absolută, în raport de faptul că terenul și clădirea teatrului aparțin domeniului public județean.
În cauză, Consiliul Județean Aaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr.546/1992, încheiat între reclamant și pârâtă și evacuarea din spațiul respectiv.
În motivarea cererii, intervenientul a arătat că prin nr.HG447/2002, construcția teatrului și terenul aferent de 1.413 mp. au trecut în proprietatea Județului A și în administrarea Consiliului Județean
Contractul încheiat între reclamant și pârâtă este nul, prin clauzele sale aducând o atingere gravă dispozițiilor Legii nr.213/1998 și Legii nr.215/2001.
Pârâta a formulat cererea reconvențională, prin care a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construit pe latura de sud a " ", în temeiul art.111 Cod procedură civilă.
În motivarea întâmpinării, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport de dispozițiile art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998.
Cât privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant cât și de intervenient sunt ulterioare încheierii contractului, legile invocate neproducând efecte retroactive.
Pârâta a arătat că trebuie făcută distincția între imobilul construcție, edificat în anul 1992 cu acordul proprietarului de atunci și terenul care în prezent este domeniul public.
Prin sentința comercială nr.292/C din 9 martie 2009, Tribunalul Comercial Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, invocată de pârâtă și a respins acțiunea, așa cum a fost modificată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reconvențională, ca inadmisibilă, precum și cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În anul 1992, între reclamant și societatea-pârâtă s-a încheiat un contract de colaborare-asociere, care prevede, printre altele, că pârâta "va executa pe cheltuiala sa lucrări de construire a imobilului proiectat pe latura de sud a " ", conform documentației autorizate pentru construire de Primăria Pitești, sub nr.573/29.07.1992, autorizație ce constituie anexă la contract."
S-a mai prevăzut că, imobilul respectiv va fi înregistrat în patrimoniul societății pârâte, devenind proprietatea acesteia pe toată durata existenței construcției, urmând a suporta toate impozitele și taxele prevăzute de legislația fiscală.
La data 13.12.2007, pârâta a fost notificată de reclamant la o conciliere directă în legătură cu existența contractului din anul 1992, pe motiv că acesta conține clauze care aduc o atingere gravă dispozițiilor Legii nr.213/1998 și art.1415 Cod civil, precum și pentru faptul că a subînchiriat o parte din spațiul respectiv, fără aprobarea proprietarului imobilului în cauză.
Cum părțile nu au ajuns la un consens în privința contractului respectiv, s-a promovat prezenta acțiune precum și cerere de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Județean
Atât reclamantul, prin cererea modificatoare, cât și intervenienta au susținut că respectivul contract este lovit de nulitate absolută, pe motivul că se încalcă dispozițiile imperative ale Legii nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia.
S-a mai reținut că, imobilul teatru și terenul aferent au trecut prin nr.HG447/2002, în proprietatea publică a județului A și în consecință, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.213/1998. Terenul este parte a domeniului public, care nu poate fi ocupat de către oricine și oricum, nu a existat avizul Consiliului Județean la încheierea contractului, iar în prezent, pârâta ocupă abuziv suprafața respectivă de teren.
Din înscrisurile de la dosar, rezultă că la data încheierii contractului între reclamant și pârâtă, construcția și terenul nu se aflau în proprietatea Consiliului Județean A, pentru edificarea spațiului în litigiu a existat acordul reclamantului, înserat explicit în contract, precum și autorizație de construire eliberată de Primăria Pitești.
În prezent, atât reclamantul cât și intervenienta susțin că după apariția Legii nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, imobilul construcție și teren, aparținând " ", au devenit proprietate publică a Județului A, iar contractul din anul 1992, este lovit de nulitate absolută.
În plus, intervenientul a susținut și faptul că respectivul contract are caracter de locațiune, fiind încheiat pe durata de existență a construcției, ceea ce contravine prevederilor art.1415 Cod civil.
Deși, inițial, reclamantul a solicitat rezilierea contractului, ulterior, și-a modificat cererea, invocând nulitatea absolută a contractului și numai în subsidiar, rezilierea.
Nu a precizat, însă, nici prin acțiunea principală și nici ulterior, prin modificare, motivul sau motivele pentru care solicită rezilierea contractului, aceasta presupunând neexecutarea culpabilă a unor obligații ce reveneau pârâtei.
Cât privește nulitatea absolută a contractului respectiv, sunt de reținut următoarele:
La data încheierii contractului, legislația în vigoare permitea fără nici o restricție încheierea contractului respectiv, existând atât acordul reclamantului cât și autorizația de construcție.
Or, pentru a se susține nulitatea absolută a unui act juridic, cauza sau cauzele de nulitate trebuie să existe la data încheierii contractului.
În speța dedusă judecății, la momentul încheierii contractului nu exista nici o dispoziție legală de natură să atragă nulitatea absolută a contractului respectiv.
Apariția în 1998 a Legii nr.213, privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, nu atrage nulitatea contractului întrucât legea respectivă nu retroactivează.
Chiar dacă în prezent terenul pe care se află edificată construcția constituie domeniul public al județului, acest fapt nu produce nici o consecință juridică și nu atrage nulitatea absolută a contractului, atât timp cât la data edificării construcției a existat acordul proprietarului de atunci, respectiv al reclamantului, iar părțile au convenit ca numai construcția să devină proprietatea societății-pârâte.
Instanța a concluzionat că acțiunea modificată a reclamantului, care are calitate procesuală activă, fiind titularul unui drept de administrare, este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. Pe cale de consecință, a fost apreciată ca neîntemeiată și cererea de intervenție în interes propriu.
Cât privește cererea reconvențională, întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, prin care s-a cerut constatarea unui drept de proprietate, instanța de fond a reținut că aceasta nu îndeplinește condițiile art.111 Cod procedură civilă și prin urmare a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul Teatrul " " Pitești, cât și intervenientul în nume propriu Consiliul Județean A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul-reclamant critică hotărârea instanței de fond, pentru următoarele motive:
- instanța de fond, în mod neîntemeiat, a reținut faptul că nu au fost precizate motivele pentru care se solicită rezilierea contractului, deși prin acțiunea introductivă au fost arătate expres care au fost obligațiile ce au fost încălcate de către pârâtă prin neexecutarea lor culpabilă;
- prima instanță nu a manifestat rol activ în sensul art.129 Cod procedură civilă, nestăruind pentru lămurirea subsidiarului și pentru soluționarea acestuia;
- în mod greșit, instanța de fond a reținut că la momentul încheierii contractului nu exista nici o dispoziție legală de natură să atragă nulitatea absolută a contractului respectiv;
- prima instanță ar fi trebuit să aprecieze că atât contractul, în ansamblul său, cât și clauzele acestuia au fost serios afectate de evoluția legislativă în domeniu;
- în mod greșit, instanța reține că la data încheierii contractului legislația în vigoare permitea fără nici o restricție încheierea contractului respectiv, existând atât acordul reclamantului, cât și autorizația de construcție și nu face o analiză corectă a regimului juridic al imobilului în cauză, pentru a stabili cu exactitate cadrul normativ aplicabil.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Apelantul-intervenient în nume propriu Consiliul Județean A critică hotărârea primei instanțe, invocând următoarele:
- instanța de fond a adus o gravă atingere dreptului de proprietate al Județului A, asupra spațiului pe care este amplasat imobilul din litigiu, neluând în considerare faptul că prin menținerea contractului se încalcă dreptul de proprietate al Județului A, care se află practic în imposibilitatea de a-și exercita posesia, folosința și dispoziția asupra imobilului respectiv;
- instanța nu a reținut faptul că la momentul încheierii contractului dintre reclamant și pârâtă, spațiul respectiv se afla în domeniul public al statului și în administrarea teatrului, iar ulterior, în anul 1999, imobilul clădire și teren a fost trecut din domeniul public al statului, în domeniul public al Județului A și în administrarea Consiliului Județean A; astfel, Teatrul " " Pitești nu a fost niciodată proprietarul spațiului, având doar calitatea de administrator și în consecință, nu a existat acordul proprietarului la încheierea contractului, respectiv al statului, contractul fiind încheiat de către administrator, fără nici un temei legal;
- prin sentința atacată, instanța de fond a încălcat, pe lângă dreptul de proprietate al Județului A și alte drepturi care decurg din această calitate, cum ar fi dreptul de a hotărî darea în administrare, concesionarea sau închirierea, potrivit dispozițiilor art.91 alin.1 și 4 lit.a din Legea nr.215/2001 și art.14, 15 și 16 din Legea nr.213/1998, iar perpetuarea prezentei situații creează prejudicii bugetului județean, în favoarea, care plătește către Teatrul " " o chirie insignifiantă, având în vedere zona în care este amplasat magazinul său și care își obține profitul tot din exploatarea spațiului aparținând domeniului public, prin subînchirierea pentru care nu are acordul Consiliului Județean A;
- instanța de fond a mai reținut, în mod cu totul eronat, faptul că la data încheierii contractului nu s-a încălcat nici o normă juridică, deși prin cererea de intervenție, cât și prin răspunsul la interogatoriu, au fost indicate textele normative nesocotite la momentul încheierii convenției, respectiv art.1415 Cod civil, precum și Constituția României din 1991.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție și constatarea nulității absolute a contractului de colaborare-asociere, precum și obligarea pârâtei Actual la evacuarea din spațiul care aparține domeniului public al Județului A, iar în cazul în care instanța va constata dreptul de proprietate al Actual asupra construcției, obligarea acesteia la ridicarea imobilului de pe domeniul public, fără a aduce atingere construcției " " Pitești.
În ședința publică din 20 mai 2009, din oficiu, Curtea a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Argeș în soluționarea prezentului litigiu, având în vedere calificarea contractului încheiat între reclamant și pârâtă, față de dispozițiile art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004 și art.2 pct.1 lit.d din Codul d e procedură civilă.
Potrivit textului de lege mai sus menționat, sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii contenciosului administrativ, contractele încheiate de autorități publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
În speță, contractul încheiat între reclamantul Teatrul " " Pitești și pârâta Actual Pitești, nr.546/10.08.1992, are ca obiect un bun proprietate publică, respectiv terenul pe care pârâta și-a edificat construcția, pe latura de sud a teatrului, chiar dacă contractul este intitulat "Contract de colaborare-asociere".
Potrivit art.2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Față de aceste considerente, reținând că Tribunalul Comercial Argeș nu era competent să soluționeze prezentul litigiu, Curtea urmează ca în baza art.297(2) Cod procedură civilă, să admită apelurile, să anuleze sentința atacată și să trimită cauza spre competentă judecare Tribunalului Argeș - Secția civilă - Complet specializat de contencios administrativ fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de reclamantul TEATRUL " " P, cu sediul în Pitești,-, județul A și de intervenientul în nume propriu CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Pitești, P-ța - - nr.1, județul A, împotriva sentinței nr.292/C din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind, cu sediul în Pitești, str.- nr.B4, parter, județul
Anulează sentința și trimite cauza spre competentă judecare Tribunalului Argeș, Secția civilă - Complet specializat de contencios administrativ fiscal.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./12.06.2009
GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim
