Reziliere contract comercial Spete. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 83
Ședința publică de la 19.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanta-reclamantă-pârâtă Asociația de proprietari - și de apelanta-pârâtă-reclamantă INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT, împotriva sentinței comerciale nr. 9133/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.02.2009, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2009, iar apoi pentru astăzi, 19.02.2009, când în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 10.03.2006, reclamanta Asociația de Proprietari - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT, rezilierea contractului încheiat între părți la data de 09.03.2001, obligarea pârâtei la a desființa panoul publicitar amplasat pe terasa blocului J4, situat în B,-, sector 3, sub sancțiunea plății de daune-interese în cuantum de 800 USD lunar, în echivalent în lei, până la executarea obligației, precum și autorizarea sa să desființeze panoul, pe cheltuiala pârâtei, în cazul în care aceasta din urmă nu își va îndeplini obligația.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta este proprietara unui spațiu situat în blocul J4, iar la data de 09.03.2001 părțile au încheiat un contract de sponsorizare, care are însă natura juridică a unui veritabil contract de închiriere, în temeiul căruia reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei un spațiu pe terasa blocului pentru montarea unui panou publicitar, iar pârâta și-a asumat obligația de a plăti reclamantei suma de 1.800 USD pentru perioada 15.03.2001 - 15.06.2001, iar apoi câte 800 USD lunar. Reclamanta a mai afirmat că începând cu luna octombrie 2002, pârâta nu a mai achitat nici o sumă de bani.
La data de 04.04.2006, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând faptul că pe terasa blocului J4 se află amplasată firma sa, iar nu un panou publicitar, dar și că natura juridică a contractului dintre părți este cea a unei convenții de sponsorizare, care a încetat la data de 31.12.2001 prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat. A mai menționat că este coproprietar asupra unei cote-indivize de 16,39% din terasă.
La aceeași dată, pârâta a depus la dosar și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la a-i permite accesul nestingherit la terasă, pentru asigurarea întreținerii firmei sale și pentru prevenirea producerii unor accidente care ar putea să-i afecteze și pe locatarii blocului J4.
Prin sentința civilă nr. 10630/20.12.2006, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea principală, a dispus rezilierea contractului încheiat la data de 09.03.2001 între părți, a obligat pârâta-reclamantă să desființeze panoul instalat pe acoperișul blocului J4, situat în B,-, sector 3, sub sancțiunea plății de daune-interese în cuantum de 800 USD lunar, până la executare, a autorizat-o pe reclamanta-pârâtă ca, în caz de refuz de executare de către pârâta-reclamantă a obligației de desființare a panoului, să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâtei-reclamante, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională și a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 1.290,48 lei.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a fost admis prin decizia comercială nr. 21/A/26.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială; în consecință, sentința atacată a fost anulată, dosarul fiind reținut de către Tribunal, pentru competentă soluționare în primă instanță.
Prin sentința comercială nr. 9133/15.09.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția lipsei calității președintelui Asociației de Proprietari -, de reprezentant al reclamantei-pârâte, a admis în parte acțiunea principală, formulată de către reclamanta-pârâtă Asociația de Proprietari -, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT, a obligat pârâta-reclamantă să desființeze panoul instalat pe acoperișul blocului J4, situat în B,-, sector 3, autorizat-o pe reclamanta-pârâtă ca, în caz de refuz de executare de către pârâta-reclamantă a obligației de desființare a panoului, să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâtei-reclamante, a obligat pârâta-reclamantă să plătească lunar reclamantei-pârâte echivalentul în lei a 800 USD, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la desființarea panoului, a respins cererea de reziliere a contractului încheiat între părți la data de 09.03.2001, dar și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT și a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că președintele asociației de proprietari este reprezentantul legal al acesteia - astfel încât a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Pe fond, Tribunalul a constatat că natura juridică a contractului încheiat la data de 09.03.2001 între părți este aceea a unui contract de închiriere, scopul urmărit de către pârâta-reclamantă fiind acela de a obține dreptul de a amplasa o firmă luminoasă pe acoperișul blocului. Instanța de fond a apreciat că părțile nu cunosc sensul termenilor de sponsorizare și de panou publicitar, deși i-au folosit în conținutul actului pe care l-au încheiat și a mai notat că intenția părților de a încheia un contract de închiriere apare din împrejurarea că reclamanta-pârâtă a permis folosirea acoperișului blocului de către pârâta-reclamantă și a obținut, în schimb, o sumă de bani, întârzierea plății fiind sancționată cu suportarea unor penalități. În acest context, Tribunalul a constatat că este inutil să mai analizeze măsura în care au fost îndeplinite cerințele legii pentru acordarea unei sponsorizări. În ceea ce privește panoul amplasat, instanța de fond a reținut că acesta conține doar denumirea de "", anunțând existența unei persoane juridice astfel denumită și nu oferă informații cu privire la comerțul desfășurat, calitatea produselor comercializate ori condițiile de vânzare, prin urmare, panoul nu poate fi unul publicitar; cu toate acestea, prima instanță a apreciat că, atât timp cât a stabilit că natura contractului încheiat de părți este cea a unui contract de închiriere, este lipsit de relevanță dacă panoul amplasat este publicitar sau nu.
În continuare, instanța de fond a reținut că părțile au stabilit ca valabilitatea contractului să expire la data de 31.12.2001, potrivit art. III, acesta urmând să fie considerat prelungit de drept, dacă nici una dintre părți nu și-ar fi manifestat expres intenția de reziliere. În acest context, a apreciat că nici o parte nu a comunicat, anterior formulării acțiunii, intenția de reziliere a contractului, însă, începând cu luna octombrie 2002, pârâta-reclamantă nu a mai plătit sumele de bani așa cum se obligase - ceea ce constituie o manifestare expresă a intenției de reziliere a contractului, împrejurare în raport de care Tribunalul a apreciat că cererea de reziliere este lipsită de obiect.
Pe de altă parte, prima instanță a mai constatat că panoul a fost amplasat pe acoperișul blocului în conformitate cu convenția părților, iar desființarea contractului determină ca pârâta-reclamantă să nu mai aibă dreptul de a menține panoul pe amplasamentul respectiv, chiar dacă aceasta este titulara unui drept de coproprietate indiviză asupra terasei, întrucât amplasarea unui panou excede scopului pentru care acoperișul a fost construit, necesitând acordul celorlalți coproprietari, care în speță nu se mai manifestă. Pe cale de consecință, Tribunalul a admis cererea de desființare a panoului și, în mod corelativ, a respins cererea reconvențională, apreciind-o ca tinzând la menținerea unei situații de fapt contrare legii. Totodată, a admis și cererea de plată a despăgubirilor, în aplicarea art. 998.civ. reținând că părțile au stabilit contravaloarea lipsei de folosință a părții din terasă utilizată pentru amplasarea panoului.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel, în termen legal.
Prin apelul său, apelanta Asociația de Proprietari - a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, admiterea în totalitate a cererii sale și rezilierea contractului încheiat între părți la data de 09.03.2001.
În motivare, apelanta-reclamantă-pârâtă a prezentat un scurt istoric al relațiilor dintre părți și, referindu-se la respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere privind rezilierea contractului, a susținut că atât timp cât în convenție părțile nu stabiliseră nici un pact comisoriu, rezilierea contractului trebuie pronunțată de o instanță judecătorească. Mai mult decât atât, a mai arătat că este singura în drept să hotărască dacă este cazul să ceară rezilierea, în calitate de creditor care și-a executat propriile obligații, intimata neavând dreptul să solicite rezilierea, fără să-și invoce propria turpitudine. Interpretând contractul potrivit intenției comune a părților, apelanta-reclamantă-pârâtă a afirmat că acesta este în ființă și în prezent, întrucât nici una dintre părți nu și-a manifestat intenția de reziliere, dar și în considerarea existenței și la acest moment a panoului pe amplasamentul convenit inițial.
Asociația de Proprietari - a considerat că, prin respingerea cererii de reziliere a contractului, prima instanță a prejudiciat-o în mod grav, întrucât a privat-o de dreptul de a primi sumele stabilite prin contract, începând cu anul 2002 (când a apreciat că s-a produs rezilierea).
Prin apelul său, apelanta INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii principale, ca neîntemeiate.
În motivare, apelanta-pârâtă-reclamantă a arătat că în mod greșit prima instanță a respins, la termenul de la 08.09.2008, cererea sa de suspendare a judecății cauzei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, în care a solicitat obligarea părții adverse la a-i permite folosirea părților comune indivize din blocul J4, respectiv a terasei-acoperiș. În acest context, apelanta-pârâtă-reclamantă a precizat că Tribunalul Bucureștia admis acțiunea ce forma obiect al dosarului nr-, prin sentința comercială nr. 12219/13.11.2008, astfel încât judecătorul fondului n-ar mai fi putut să afirme, în considerentele sentinței apelate, că pârâta nu are nici un drept să folosească acoperișul blocului pentru amplasarea panoului.
În al doilea rând, apelanta INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a arătat că în mod greșit instanța de fond a calificat contractul încheiat între părți ca fiind unul de închiriere. În acest context, a precizat că nici nu ar fi putut să încheie un contract de închiriere, întrucât fiind coproprietară asupra unei cote-indivize din acoperiș, nu ar fi putut să închirieze, în calitate de locatar, un bun care îi aparținea.
Așa fiind, această apelantă a precizat că a încheiat cu Asociația un veritabil contract de sponsorizare, în scopul de aoa juta cu o sumă de bani, dar începând cu anul 2002, resursele financiare nu i-au mai permis să acorde asemenea sponsorizări. În acest context, a mai arătat că legea sponsorizării îngăduie ca un procent din profit să fie repartizat în scop de sponsorizare, dar nu o sumă fixă, prestabilită.
În al treilea rând, apelanta INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a criticat considerentele sentinței, potrivit cărora panoul amplasat ar fi unul publicitar; apelanta a afirmat că ceea ce se află montat pe terasa blocului J4 este chiar firma sa, existând toate avizele necesare și aprobarea Asociației de Proprietari.
Ultimul motiv de apel vizează pronunțarea de către prima instanță asupra unui aspect nededus judecății, vizând plata de despăgubiri sau a lipsei de folosință, apelanta-pârâtă-reclamantă susținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 998.civ.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de către apelante, Curtea reține următoarele:
Apelanta-reclamantă-pârâtă reprezintă proprietarii locuințelor aflate în blocul J4, situat în B,-, sector 3, care dețin și proprietatea asupra părților comune aferente locuințelor lor, dar și o cotă de 83,62% din terenul aferent imobilului și din terasa-acoperiș a blocului. Cealaltă cotă, de 16,38%, este deținută în proprietate de către apelanta-pârâtă-reclamantă INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT, care mai deține și un spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 79/21.12.1994 încheiat cu
La data de 09.03.2001, părțile au încheiat un contract, în temeiul căruia INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT și-a asumat obligația de a sponsoriza Asociația de Proprietari -, cu o sumă de 1.800 USD pentru perioada 15.03.2001 - 15.06.2001, urmând ca după această dată, suma să fie de 800 USD lunar, plățile urmând să fie efectuate în lei, la cursul din ziua plății, dar nu mai târziu de data de 5 lunii în curs.
În temeiul aceluiași contract, Asociația de Proprietari - s-a obligat să pună la dispoziția INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT un spațiu pentru instalarea unui panou publicitar în suprafață de 36,31.
Prevalându-se de dreptul său de coproprietate asupra unei cote din terasa-acoperiș a blocului, apelanta INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a solicitat, atât primei instanțe, cât și celei de apel, suspendarea judecății cauzei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, aflat în prezent pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială.
Cum un prim motiv de apel al apelantei-pârâte-reclamante vizează tocmai dispoziția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare, Curtea constată că în dosarul nr-, INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a solicitat obligarea Asociației de Proprietari - la a-i permite accesul și folosința părților comune ale imobilului-- în principal a terasei-acoperiș.
Această cerere a fost admisă în parte, prin sentința comercială nr. 12219/13.11.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială obligând Asociația de Proprietari - să permită reclamantei INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT accesul și folosința părților comune ale imobilului menționat mai sus,potrivit destinației acestora.
Așa fiind, Curtea constată că soluționarea prezentului dosar nu depinde de existența dreptului ce face obiectul judecății în dosarul nr- întrucât în litigiul de față nu se contestă dreptul apelantei INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT de a folosi terasa-acoperișpotrivit destinației sale, ciîn afara destinațieistabilite, astfel încât apreciază că în mod legal prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății. De altfel, Curtea a avut în vedere aceleași considerente, atunci când a respins și cererea de suspendare a judecății apelurilor, formulată în ședința publică de la data de 05.02.2009.
Examinând conținutul clauzelor cuprinse în contractul încheiat de părți la data 09.03.2001, Curtea constată că părțile au stabilit să sancționeze întârzierea la plată mai mult de 20 de zile cu rezilierea contractului (art. I alin. 3).
În art. III, părțile au stabilit ca valabilitatea contractului să fie menținută până la data de 31.12.2001, acesta urmând să fie prelungit de drept, dacă nici una dintre părți nu-și manifestă expres intenția dereziliere.
În conformitate cu art. IV din contract, acesta este valabil pe toată perioada de amplasare, iar în cazulrezilierii, INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT s-a obligat să dezafecteze reclama pe cheltuială proprie și să suporte plata stabilită până la desființare.
După cum se poate observa, părțile au folosit în trei clauze distincte noțiunea de "reziliere".
În fapt, însă, singurul text în care aceasta este utilizată în sensul său juridic este cel din art. I alin. 3. Aceasta, deoarece rezilierea este definită ca o sancțiune de drept civil, aplicabilă contractelor cu executare succesivă în situația neîndeplinirii de către una din părți, în mod culpabil, a obligațiilor asumate. Așa fiind, textul art. I alin. 3 sancționează cu rezilierea contractului, situația în care una dintre părți nu își îndeplinește, în mod culpabil, obligațiile care îi revin.
Menționarea, în art. III, a aceluiași termen, de reziliere, este însă nepotrivită și clauza trebuie înțeleasă ca referindu-se la denunțarea unilaterală a convenției.
Iar clauza din art. IV, trebuie interpretată ca referindu-se la orice situație de încetare a contractului, indiferent de cauza sa (reziliere, împlinirea termenului, denunțare unilaterală, etc.)
În interpretarea în acest mod a convenției părților, fiind irelevantă calificarea sa ca fiind una de locațiune ori de sponsorizare, Curtea reține că, ulterior împlinirii datei de 31.12.2001, când părțile au stabilit să expire valabilitatea contractului, acesta s-a prelungit de drept, potrivit art. III, dar în urma corespondenței purtate dintre părți, manifestată prin notificările reciproce depuse în fotocopie la filele 22-26, 32 și 33 din dosarul - al Judecătoriei Sectorului 3 B, Curtea constată că a intervenit, în aplicarea art. III, încetarea contractului prin denunțarea sa unilaterală.
Ca urmare, trebuie înlăturate considerentele primei instanțe, potrivit cărora contractul ar fi fost reziliat începând cu data de 05.10.2002, Curtea însușindu-și susținerile apelantei-reclamante-pârâte în sensul că rezilierea nu s-a putut produce în lipsa unui pact comisoriu stipulat de părți și în nici un caz, ea nu este lăsată la latitudinea părții care nu și-a îndeplinit propriile obligații, ci a celeilalte. Cu toate acestea, în condițiile unui contract deja încetat, cererea de reziliere nu-și mai are finalitatea, iar dispoziția de respingere a acestui capăt de cerere nu este de natură să prejudicieze Asociația, în condițiile în care părțile au stabilit, în art. IV alin. 1, în sarcina INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT, o obligație de dezdăunare caresubzistăîncetării contractului, până la data desființării panoului. În acest context, se cuvine subliniată facultatea Asociației de a declanșa o acțiune separată, dacă ar intenționa recuperarea unor posibile daune-interese.
Reținând, așadar, încetarea contractului, dar și faptul că apelanta INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT dobândise dreptul de a monta pe terasa-acoperiș un panou tocmai în temeiul acestei convenții, Curtea apreciază că în prezent nu mai există nici un titlu, dar nici acordul Asociației de Proprietari (pretins atât de art. 18 alin. 5 lit. d) din Normele Metodologice pentru organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate de nr.HG 400/2003, cât și ulterior de art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin nr.HG 1588/2007) care ar justifica menținerea panoului pe acoperișul blocului J4, astfel încât apreciază că dispoziția primei instanțe privind desființarea de către pârâtă a panoului și, în mod corelativ, autorizarea reclamantei la desființare pe cheltuiala pârâtei este una legală și temeinică.
În acest context, existența autorizației de construire nr. 3U/13081 din data de 06.06.2001 nu constituie un impediment pentru desființarea panoului, de vreme ce Consiliul General al Municipiului B nu a autorizat decât executarea unei lucrări cu caracterprovizoriu, care urma a fi păstrată, în condițiile regulamentare evocate mai sus, pe durata cât exista acordul asociației de proprietari - care, în prezent, nu se mai manifestă.
, trebuie înlăturate susținerile apelantei-pârâte-reclamante, potrivit cărora instanțele judecătorești au constatat deja dreptul său de a folosi terasa-acoperiș; așa fiind, Curtea notează, cu titlu de exemplu, considerentele deciziei civile nr. 867/09.11.2004 a Secției a IV-a Civile a Curții de APEL BUCUREȘTI, potrivit cărora "față de prevederile legale - care stipulează în mod expres necesitatea acordului asociației de proprietari pentru montarea panoului publicitar și posibilitatea de a se obține de către aceasta venituri prin instalarea de reclame sau firme luminoase pe proprietatea comună indiviză, apare ca lipsită de temei legal cererea reclamantei intimate ( INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT - ) de a monta panoul publicitar pe terasa blocului, liberă și nestingherită", dar și considerentele sentinței comerciale nr. 12219/13.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, potrivit cărora "Reclamanta ( INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT - ) este proprietara unui spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în blocul J4 din ansamblul - - și, în calitate de proprietar, are dreptul de a folosi părțile comune din imobil în coindiviziune printre care și terasa-acoperiș,dar numai potrivit destinației acestora".
Nu este fondat nici ultimul motiv de apel al pârâtei-reclamante - pronunțarea de către prima instanță asupra unui aspect nededus judecății, vizând plata de despăgubiri sau a lipsei de folosință -, Curtea reținând că, în chiar petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a formulat un asemenea capăt de cerere, a cărui temeinicie este de necontestat, având în vedere asumarea de către INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT a obligației de plată în cuantumul stabilit convențional, chiar și după încetarea contractului până la desființarea efectivă a panoului (art. IV alin. 1 din contract).
În considerarea tuturor aspectelor prezentate mai sus, Curtea apreciază că dispozitivul sentinței atacate este legal și temeinic, chiar dacă, în parte, considerentele prezentei decizii le vor substitui pe cele ale primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge ambele apeluri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanta-reclamantă-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - cu sediul în,-, -. 3, parter, sector 3 și de apelanta-pârâtă-reclamantă INTERNAȚIONAL ROMÂNIA IMPORT-EXPORT, cu sediul în B,-, --J5, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr. 9133/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./05.03.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu
