Reziliere contract comercial Spete. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1836/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 99
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
*********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelurile formulate de reclamanta pârâtă SC SRL B și de pârâta reclamantă SC SRL B, ambele împotriva Sentinței comerciale nr.8018/25.05.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă reclamantă prin avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta reclamantă pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că citația comunicată apelantei la sediul indicat în apel a fost restituită la dosar cu mențiunea că "destinatarul nu este cunoscut la adresă", îndeplinirea procedurii de citare fiind îndeplinită prin afișare la ușa instanței, că nu s-a făcut dovada timbrării apelului formulat de societatea SRL, precum și împrejurarea că s-a dispus timbrarea celui de-al doilea apel, după care:
Curtea constată că cererea este formulată de d-l, că tribunalul a calificat-o drept apel, dar nu rezultă că acesta este reprezentantul părții.
Apelanta pârâtă reclamantă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1.205,60 lei și timbre judiciare mobile în cuantum de 5 lei; arată că acțiunea la fond semnată de d-l în calitate de reprezentant legal și a aplicat ștampila societății și consideră procedura legal îndeplinită întrucât partea a fost citată la adresa societății, indicată în decizia atacată. Având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea actelor deja aflate la dosar și expertiză contabilă pentru stabilirea prejudiciului, deși are o hotărâre favorabilă, a închiriat spațiul și, în cererea reconvențională, a solicitat folosința spațiilor, iar în subsidiar c/valoarea investițiilor.
Curtea, față de obiectul cererii reconvenționale, apreciază că nu este utilă în apel expertiza și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau
probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe apeluri.
Apelanta pârâtă reclamantă SC
SRL, prin avocat, solicită anularea apelului formulat de reclamanta pârâtă ca netimbrat.
Cu privire la apelul său, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat, cu admiterea cererii de daune-interese în valoare de 45.000 lei (RON) actualizați până în prezent și cheltuieli de judecată pentru fond și apel în totalitate.
CURTEA,
Asupra apelurilor comerciale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 8018/25.05.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureștia fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta pârâtă SC SRL în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC SRL și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă.
Tribunalul a obligat reclamanta pârâtă să permită pârâtei reclamante accesul în spațiul comercial ce face obiectul contractului de închiriere dintre părți din data de 1.04.2008, să reia furnizarea curentului electric și a utilităților apă-canal, necesar folosirii spațiului, precum și să se abțină de la orice de tulburare a folosinței spațiului de către pârâta reclamantă, toate acestea până la data de 1.04.2011. Au fost respinse celelalte cereri ale pârâtei reclamante și s-a dispus obligarea reclamantei pârâte să plătească pârâtei reclamante suma de 1.929 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că, reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru a se dispune rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți la data de 2.04.2008, iar pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i permisă accesul în spațiul închiriat, să reia furnizarea de energie electrică și celelalte utilități necesare funcționării, să emită facturi pentru încasarea chiriei și plata utilităților, să se abțină de la orice tulburare a posesiei spațiului. Pârâta reclamantă a solicitat și obligarea reclamantei pârâte la plata unor daune interese compensatorii de 45.000 lei și a dobânzii legale aferente acestora, precum și restituirea contravalorii investițiilor și instituirea unui drept de retenție până la plata acestora în situația în care ar fi admisă acțiunea principală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză și făcând aplicarea dispozițiilor legale în materie, tribunalul a apreciat că acțiunea principală este neîntemeiată, iar cererea reconvențională a fost apreciată, în parte, ca fondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel ambele părți.
Apelanta SC SRL nu a motivat apelul declarat și nici nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, deși aceste măsuri i-au fost aduse la cunoștință prin citația comunicată la sediul indicat în cererea de apel.
Față de această împrejurare, în baza articolului 20 alin. 3 raportat la articolul 11 din Legea nr. 146/1997 modificată, Curtea va anula apelul declarat de SC SRL, ca netimbrat.
Apelanta SC SRL solicitat admiterea capătului de cerere privind plata de daune interese compensatorii în sumă de 45.000 lei, arătând că, practic celelalte capete de cerere care au fost deja admise de instanță (în lipsa obligării reclamantei la daune) rămân golite de conținut.
Instanța de fond a respins acest capăt de cerere pe motiv că simpla previziune referitoare la rezultatele activității nu constituie un temei suficient pentru acordarea acestora.
S-a învederat că suma solicitată a fost de aproximativ 500 Ron pe zi, fiind o sumă mai mult decât rezonabilă ca și încasare zilnică a unui local de tip fast-food. Dacă instanța de fond ar fi considerat că simpla previziune nu era suficientă ar fi putut, în temeiul rolului său activ, să ordone efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea reală a profitului realizat.
În ceea ce privește cererea de restituire a contravalorii investițiilor, apelanta a apreciat că este întemeiată în raport de faptul că reclamanta i-a nesocotit dreptul locativ și a închiriat spațiul modernizat de aceasta.
S-a mai invocat ca și motiv de apel reducerea nejustificată a onorariului de avocat de la suma de 2.000 lei la 1.000 lei.
Apelul a fost legal timbrat, iar în drept au fost invocate dispozițiile articolului 282 - 298 Cod procedură civilă
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate de apelanta SC SRL, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 15.12.2008, în fața instanței de fond, pârâta reclamantă a solicitat, pe cererea reconvențională, o expertiză tehnică din care să rezulte care este valoarea investițiilor făcute în spațiul locativ în litigiu, probă care a fost admisă de către instanță.
Această expertiză nu a avut ca obiectiv stabilirea valorii reale a profitului nerealizat, iar pârâta reclamantă nu a solicitat nici efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aceste aspecte.
În condițiile în care parte a fost asistată de avocat pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond și a formulat probele având în vedere conținutul concret al cererii reconvenționale, Curtea apreciază că tribunalul nu avea nici un motiv să se substituie voinței părții în ceea ce privește probele pe care aceasta le-a solicitat, în exercitarea rolului său activ.
În consecință, având în vedere faptul că pârâta reclamantă nu a dovedit cuantumul despăgubirilor solicitate, tribunalul a apreciat în mod corect că o simplă previziune a pârâtei reclamante referitoare la rezultatele
activității sale nu constituie suficient temei pentru acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește cererea referitoare la plata contravalorii investițiilor, din analiza conținutului cererii reconvenționale, Curtea constată că admiterea acestui capăt de cerere a fost solicitată în subsidiar, respectiv în eventualitatea admiterii acțiunii reclamantei pârâte.
Luând în considerare principiul disponibilității, tribunalul a apreciat că cererea referitoare la plata contravalorii investițiilor nu poate fi primită întrucât acțiunea principală privind rezilierea contractului de închiriere încheiat de părți la data de 1.04.2008 nu a fost admisă.
Față de modul în care a fost formulat petitul subsidiar, Curtea apreciază că cererea pârâtei reclamante referitoare la obligarea reclamantei pârâte la suportarea contravalorii investițiilor urma să fie analizată numai în condițiile în care ar fi fost admisă acțiunea principală.
În consecință, orice alte considerente care sunt expuse în cererea de apel și care exced obiectului cererii reconvenționale, așa cum a fost acesta formulat în fața instanței de fond nu vor fi analizate de către C față de dispozițiile articolului 294 Cod procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
În fine, ultimul motiv de apel formulat de apelanta SC SRL este apreciat de C ca întemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților [] ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Instanța de fond nu a motivat în nici un fel reducerea onorariului avocatului pârâtei reclamante în raport de dispozițiile legale evocate mai sus.
Analizând acest aspect, Curtea constată că apărătorul pârâtei reclamante a formulat cerere reconvențională, a solicitat probe în cauză și a participat la desfășurarea judecății în perioada 17.11.2008 - 11.05.2009.
În consecință, Curtea nu poate identifica nici un motiv pentru care s-ar putea aprecia că onorariul este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau de munca depusă de avocat.
Împrejurarea că cererea reconvențională a fost admisă numai în parte are un efect direct asupra cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, dar nu presupune în mod necesar reducerea onorariului avocatului care a reprezentat partea în fața instanței de fond.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza articolului 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de SC SRL și va schimba în parte sentința, în sensul obligării reclamantei pârâte în baza articolului 274-276 Cod procedură civilă reclamantei la plata sumei de 2.929 lei cheltuieli de judecată către pârâta reclamantă, din care 2.000 lei onorariu de avocat.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta reclamanta pârâtă SC SRL, cu sediul în B, sector 4,-, citat și prin afișare la ușa instanței, împotriva Sentinței comerciale nr.8018/25.05.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.
Admite apelul formulat de apelanta pârâta reclamantă SC SRL, cu sediul în B, sector 4,- și cu sediul ales la CA #. -,.17, sector 4, împotriva Sentinței comerciale nr.8018/25.05.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanta pârâtă la plata sumei de 2929 lei cheltuieli de judecată către pârâta reclamantă, din care 2.000 lei onorariu avocat.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2010.
.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.6/1.03.2010
Com.4 ex./03.03/2010
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase
