Rezoluțiune contract. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 104
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 10227/25.06.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut în ședința publică de la 18.02.2010, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.02.2010, când în aceeași componență, a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10227/25.06.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva pârâtului, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. VN/3/01.02.2000, a constatat dreptul de a reține suma de 58.883,89 lei plătită în temeiul contractului de pârât, a obligat pârâtul să restituie reclamantei acțiunile ce i-au fost vândute, în număr de 452.953, numerotate de la 194.124 la 647.076, dar și 1.358.859 acțiuni dobândite prin majorarea capitalului, urmare a reevaluării patrimoniului, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 461.516,92 lei, cu titlu de dobânzi aferente ratelor 3-5 calculate de la data încheierii contractului și până la scadența acestora, dar și suma de 3.356.523,05 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru ratele 1-2 neachitate, aferente perioadei 16.03.2002-28.02.2009 și penalități aferente ratelor 3-5, calculate de la data scadenței acestora până la 28.02.2009; de asemenea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei penalități de 0,3% pe zi de întârziere în continuare, până la data pronunțării sentinței, calculate la valoarea ratelor scadente și neachitate, precum și despăgubiri în cuantum de 1.132.382,50 lei și cheltuieli de judecată, în sumă de 1.503 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. VN/3/01.02.2000 încheiat între fostul și pârât, acestuia din urmă i s-a transmis dreptul de proprietate asupra a 452.953 de acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 ROL fiecare, reprezentând 70% din capitalul social al, în schimbul unui preț de 5.888.389.000 ROL.
A mai constatat că în capitolul 5 din contract, părțile au stabilit modalitatea de plată a prețului, după cum urmează: un avans de 10% din preț, respectiv 588.838.900 ROL urma să fie achitat până la data de 01.04.2000, iar restul de preț, în 5 rate anuale, de valoare egală - de 1.059.910.020 ROL -, scadente la 01.02.2001, 01.02.2002, 01.02.2003, 01.02.2004 și 01.02.2005.
Iar în art. 5.9 părțile au prevăzut că, pentru plata prețului în rate, pârâtul datora o dobândă calculată la valoarea fiecărei rate, care se plătea la scadența acesteia, iar pentru neplata unei rate la scadență - o penalitate de 0,3% din valoarea ratei neachitate, pentru fiecare zi de întârziere.
Tribunalul a luat act că pârâtul a recunoscut că nu a plătit ratele scadente și că acesta a susținut că nerespectarea obligației sale de plată s-a datorat vinei reclamantei, care la încheierea contractului i-a prezentat o situație neadevărată cu privire la datoriile societății, care în realitate erau mult mai mari, la investițiile de mediu care se impuneau să fie efectuate, precum și la autorizația de funcționare a societății.
În acest context, prima instanță a reținut că în capitolul 7 din contract, s-a consemnat că societatea ale cărei acțiuni au fost vândute are "autorizațiile necesare pentru a-și desfășura activitatea curentă" și că datoriile către stat cuprinse în dosarul de prezentare sunt cuantificate la nivelul datei de 30.09.1999 și reprezintă, într-adevăr, numai datoriile către organul fiscal, cu excluderea celor către asigurările de sănătate și cele sociale. Iar potrivit înscrisurilor depuse de către pârât, s-a reținut că în perioada 31.01.2000-25.05.2000 au fost efectuate mai multe controale vizând intervalul 1998-2000, în urma cărora s-a stabilit că societatea are datorii către asigurările de sănătate și asigurările sociale. De asemenea, instanța de fond a mai constatat că pârâtul nu a precizat ce autorizații erau necesare pentru funcționarea societății și care dintre ele nu mai era valabilă la data perfectării contractului, dar și că susținerile sale, potrivit cărora i-ar fi fost eronat prezentată situația societății din punct de vedere al protecției mediului, nu au fost dovedite; mai mult decât atât, ele vin în contradicție cu prevederile art. 8.9 din contract, în care s-a consemnat că pârâtul a primit toate informațiile necesare, că a "avut acces total la documente, studii, informații - și a putut verifica personal activitatea societății pentru a desfășura toate investigațiile și expertizele pe care le considera necesare în vederea evaluării consecințelor legale decurgând din derularea contractului".
Totodată, Tribunalul a constatat că pârâtul nu a depus nici un act la dosar, din care să reiasă că a adus la cunoștința reclamantei aceste aspecte, că ar fi încercat să obțină desființarea contractului pentru dol sau lipsa obiectului, având în vedere susținerile sale că ar fi fost înșelat de situația prezentată de reclamantă, respectiv că nu a mai putut "utiliza obiectul cumpărat". De altfel, prima instanță a mai notat că atitudinea pasivă a pârâtului a fost sancționată și prin sentința civilă nr. 750/2002 a Tribunalului Vrancea, prin care acesta a fost obligat la plata primelor două rate din preț, a dobânzii aferente și a penalităților de întârziere, calculate până la data de 16.03.2002.
În considerarea acestor argumente, instanța de fond a apreciat că pârâtul nu a dovedit existența cauzei exoneratoare de răspundere și că, în temeiul art. 969.civ. și al dispozițiilor contractuale, avea obligația de a plăti și ratele 3-5 din preț și dobânzile aferente. Cum această obligație nu a fost îndeplinită, Tribunalul a dispus rezoluțiunea contractului, în baza art. 1020-1021.civ. și, în consecință, a obligat pârâtul să restituie reclamantei cele 452.953 de acțiuni care i-au fost vândute, dar și acțiunile pe care le-a dobândit, ca urmare a majorării capitalului social al, prin reevaluarea patrimoniului.
De asemenea, în temeiul art. 21 alin. 1 din nr.OG 25/2002, a constatat că reclamanta are dreptul să rețină suma de 58.883,9 lei - reprezentând avansul de 10% din preț -, plătită de pârât în temeiul convenției.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamantă, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 11-4 din nr.OG 25/2002, dar și concluziile raportului de expertiză, care a opinat în sensul că deprecierea situației economico-financiare a societății se datorează managementului deficitar al noului acționar, l-a obligat pe pârât să achite reclamantei sumele de 461.516,92 lei, cu titlu de dobânzi aferente ratelor 3-5, calculate de la data încheierii contractului și până la scadența lor, precum și 3.356.523,05 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente ratelor 1-2 neachitate, calculate de la 16.03.2002 (dată până la care au fost acordate prin sentința civilă nr. 750/2002 a Tribunalului Vrancea ) până la data întocmirii raportului de expertiză, 28.02.2009 și penalități aferente ratelor 3-5, calculate de la data scadenței acestora, până la data de 28.02.2009.
Tribunalul a subliniat că la stabilirea întinderii obligației de plată a dobânzii, a avut în vedere prevederile art. 5.9 din contract, prin care părțile au convenit ca dobânda pentru plata în rate a prețului să fie plătită la data scadenței fiecărei rate, ea putând fi calculată cel mult până la sfârșitul lunii, precum și clauza penală prevăzută la art. 5.9 alin. 6.
De asemenea, în temeiul art. 1068.civ. și art. 5.9 alin. 6 din contract, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei penalități de 0,3% pe zi de întârziere în continuare, până la data pronunțării hotărârii, calculate la valoarea ratelor scadente și neachitate.
Pe de altă parte, în considerarea concluziilor expertizei, potrivit cărora la data efectuării acesteia, se afla în lichidare judiciară, iar acțiunile cumpărate și cele dobândite ulterior de către pârât nu mai au nici o valoare, Tribunalul, apreciind că această situație se datorează managementului deficitar al pârâtului, l-a obligat pe acesta să achite reclamantei despăgubiri în valoare de 1.132.382,50 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 1.811.812 acțiuni, calculată la valoarea de 2,5 lei/acțiune de la data încheierii contractului.
În aplicarea art. 274.proc.civ. pârâtul a fost obligat și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, compuse din onorariul de expert în sumă de 1.503 lei.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.
Prin apelul său, pârâtul a arătat că nr.OG 25/2002 nu prevede posibilitatea rezoluționării contractului, ci doar a desființării acestuia, măsură care nu mai poate fi dispusă după intrarea în faliment a societății privatizate. De asemenea, a mai arătat că nici despăgubiri nu mai pot fi acordate, atât timp cât nu se mai poate dispune desființarea contractului, dar și că împrejurarea că nu a putut folosi obiectul cumpărat rezultă din chiar ordinul Ministerului Mediului, care a dispus suspendarea activității la În acest context, apelantul-pârât a criticat afirmația expertului, potrivit cu care societatea a intrat în faliment datorită unui management defectuos și a subliniat că o astfel de afirmație vine în contradicție cu cea a lichidatorului desemnat în procedură.
Pe de altă parte, prin apelul său, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat schimbarea sentinței atacate în parte, în sensul obligării pârâtului la plata dobânzilor calculate de la data încheierii contractului până la data pronunțării hotărârii definitive și executorii de desființare a contractului, dar și în sensul constatării dreptului de a reține suma de 68.948,04 lei, plătită de pârât în temeiul contractului.
În motivare, această apelantă a arătat că dobânzile și penalitățile au fost calculate în baza dispozițiilor contractuale, dar și a art. 211lit. a) din nr.OG 25/2002, care stabilesc faptul că acestea trebuie calculate până la data desființării contractului de privatizare.
Din interpretarea clauzei cuprinsă în art. 5.9 din contractul părților, apelanta a precizat că în condițiile în care ratele de preț nu au fost achitate de către cumpărător, devine incidentă ipoteza în care dobânda se calculează până la finele lunii în care se efectua plata.
În continuare, apelanta a citat dispozițiile art. 12 din nr.HG 489/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a nr.OG 25/2002, potrivit cărora "data desființării contractului, prevăzută la art. 21 alin. 1 din ordonanță, va fi considerată data pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare, semnată de ambele părți, sau data acționării pactului comisoriu, după caz".
În aceste condiții, a susținut că modalitatea de calcul al daunelor-interese, constând în dobânzi și penalități, este cea prevăzută în contract, completată cu dispozițiile speciale ale art. 211din nr.OG 25/2002, în ceea ce privește data până la care se calculează.
Pe de altă parte, apelanta-reclamantă a criticat sentința și sub aspectul constatării dreptului său de a reține sumele plătite de intimat în contul contractului, sens în care a precizat că acesta nu a achitat doar suma de 58.883,89 lei, ci de 68.948,04 lei - pe care astfel a solicitat să fie autorizată să o rețină.
La data de 25.01.2010, apelantul-pârât a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, pe care Curtea a respins-o, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, prin încheierea dată în Camera de Consiliu în ședința din 28.01.2010.
Urmare a respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, apelantul-pârât a fost citat cu mențiunea de a timbra apelul propriu cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 26.350 lei și de a depune timbru judiciar de 5 lei, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare, motiv pentru care Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1, rap. la art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, completată și rectificată, acțiunile, cererile și căile de atac introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Pe de altă parte, nr.OG 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. 2 al art. 35 din Normele Metodologice pentru aplicarea acestei legi stabilește că instanțele judecătorești - cu totul excepțional -, pentru motivele menționate în rezoluție, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. 3 din lege statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Or, în speță, constatând că cererea de apel este supusă cerinței timbrării, apelantului i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar pe care era obligat să le achite, dar acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația de timbrare - necesară pentru legala învestire a instanței - motiv pentru care, în baza textelor de lege citate mai sus, Curtea va anula apelul declarat de acest apelant, ca netimbrat, în cauză fiind vorba de o nulitate necondiționată de vătămare, care intervine pentru nerespectarea cerinței legii.
Examinând apelul declarat de către apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum și sentința atacată, Curtea reține următoarele:
Singurele dispoziții criticate în apelul vizează întinderea obligației de plată a dobânzilor, precum și cuantumul sumelor pe care apelanta-reclamanta solicită să fie autorizată se le rețină.
În ceea ce privește data până la care prima instanță a stabilit să fie calculate dobânzile la plata cărora l-a obligat pe pârât, Curtea reține că potrivit art. 5.9 din contractul părților, dobânda se calculează până la finele lunii în care se efectuează plata, în cazul în care suma virată de cumpărător la data scadenței nu acoperă rata plus dobânda comunicată.
Pe de altă parte, potrivit art. 21 alin. 11lit. a) din nr.OG 25/2002, " n cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitatepână la data desființării contractului".
În aceste condiții, modalitatea de calcul al daunelor-interese este cea prevăzută în contract, completată cu dispozițiile speciale ale art. 21 alin. 11lit. a) din nr.OG 25/2002, care stabilesc măsuri, în plus față de cele agreate contractual, ca sancțiune pentru desființarea contractelor de privatizare.
Este adevărat că art. 12 din nr.HG 489/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a nr.OG 25/2002, prevede că "data desființării contractului, prevăzută la art. 21 alin. 1 din ordonanță, va fi considerată data pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare, semnată de ambele părți, sau data acționării pactului comisoriu, după caz".
Curtea constată însă că nr.HG 489/2003 vine în contradicție cu prevederile art. 7208.proc.civ. potrivit cărora hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii.
Așa fiind, în aplicarea textelor de lege prezentate mai sus, apelul declarat de este fondat, urmând a fi admis, în temeiul art. 296.proc.civ. iar sentința atacată să fie schimbată în parte, în sensul că pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a dobânzilor aferente ratelor 3-5 și în continuare, până la data pronunțării sentinței atacate - ca hotărâre executorie, care indică "data desființării contractului", în sensul art. 12 din nr.HG 489/2003.
Este însă nefondată critica vizând suma pe care a fost autorizată să o rețină, întrucât chiar dacă pârâtul a achitat o sumă mai mare în contul contractului, Curtea ia act că în precizarea cererii de chemare în judecată (fila 32 din dosarul de fond), reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de a reține suma de 58.883.89 lei, iar nu suma pretinsă în apel, respectiv cea de 68.948,04 lei.
Aceasta este o manifestare a principiului disponibilității, care guvernează procesul civil și, în mod corelativ, art. 129 alin. 5.proc.civ. impune judecătorului să hotărască doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
În aceste condiții, cererea formulată apel, prin care arată că este îndreptățită să rețină suma de 68.948,04 lei are caracterul unei cereri noi, inadmisibilă prin prisma art. 294 alin. 1.proc.civ.
De aceea, dispozițiile primei instanțe prin care s-a constatat dreptul de a reține suma de 58.883,89 lei plătită de pârât în temeiul contractului sunt judicioase, astfel încât ele urmează să fie păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul declarat de către apelantul -, cu domiciliul în,-, jud. V, împotriva sentinței comerciale nr. 10227/25.06.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Admite apelul declarat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 10227/25.06.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul și în consecință:
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că:
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzilor aferente ratelor 3-5 și în continuare, până la data pronunțării sentinței atacate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./31.03.2010
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu
