Rezoluțiune contract. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 110/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de SRL, J-, CUI R -, cu sediul în M C- județul H și M-C J-, CUI RO -, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr. 282 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 08.12.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 15.12.2008 și apoi la 17.12.2008.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Prin sentința nr. 282/01.03.2007 a Tribunalului Harghita, s-a admis în parte acțiunea reclamantei - SRL miercurea C, formulată împotriva pârâtei - M C SA,; s-a dispus rezilierea contractului nr. 1/19.08.2003 și a fost obligată pârâta la plata sumei de 69.118 lei despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că pârâta este în culpă contractuală, întrucât nu ar fi suportat cerința contractului, potrivit căreia se impunea ca în caz de denunțare a contractului, să comunice acest lucru prin preaviz de 60 de zile către reclamantă, parte cocontractantă.
În consecință, pentru cele 28 zile rămase din cele 60 zile ce trebuiau respectate, s-au acordat despăgubiri, în cuantum de 69.118 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâta criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând că reclamanta ar fi justificat pretențiile prin facturi fiscale ce nu au fost discutate cu ocazia concilierii, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția decăderii reclamantului din dreptul de a solicita majorarea câtimii obiectului cererii, la termenul din 08.02.2007; că instanța a ignorat motivele ce au stat la baza deciziei pârâtei de a rezilia contractul - lipsa licenței ARR H de către reclamantă - potrivit art. IX pct. 9.3 din contract; și în subsidiar, că modul de calcul al despăgubirilor este greșit, întrucât cuantumul acestora este nejustificat de mare, pentru că reclamanta nu justifică cheltuielile pretinse, acestea nefiind reale, ci dimpotrivă a realizat venituri, utilizând autovehiculele pentru alte comenzi.
A declarat de asemenea apel și reclamanta, susținând nelegalitatea hotărârii, întrucât instanța nu a acordat în întregime despăgubirile cuvenite, respectiv au fost omise despăgubirile pentru 8 zile, reprezentând suma de 19.748 lei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, Curtea constată următoarele:
Susținerile apelantei pârâte - M C SA în ceea ce privește faptul că facturile fiscale depuse în probațiune nu ar fi fost prezentate cu ocazia concilierii sunt nefondate, întrucât în cursul cercetării judecătorești părțile sunt libere să depună în probațiune orice mijloace de probă apreciate drept utile, necesare și pertinente cauzei, urmând a fi combătute de partea adversă prin contraprobe, instanța fiind cea care le va aprecia ca atare.
Referitor la excepția invocată de pârâtă, vizând decăderea reclamantei din dreptul de a modifica cuantumul despăgubirilor după prima zi de înfățișare, Curtea constată că și această susținere este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă orice modificare a cererii de chemare în judecată nu se consideră a fi modificată dacă reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia reclamanta nu ar fi deținut licența de transport necesară pentru realizarea obiectului contractului - transport de persoane - este de observat că nici această alegație nu poate fi reținută întrucât în cursul soluționării apelului reclamanta a depus această licență ARR (filele 17-19 dosar instanța de apel).
Întrucât ambele părți au criticat modul de calcul al despăgubirilor, Curtea a apreciat că se impune efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea cuantumului despăgubirilor. Acest lucru era necesar pentru că, într-adevăr, pârâta în mod voluntar, unilateral a denunțat contractul, fără justificare, fiind în culpă contractuală, ceea ce impune obligarea acesteia la plata despăgubirilor provocate celeilalte părți.
Întrucât prima expertiză efectuată în cauză nu a fost concludentă, s-a dispus efectuarea încă a unei expertize, care a concluzionat că întinderea prejudiciului suferit de reclamantă este de 5.560,7 lei (4515 lei despăgubiri, sumă actualizată în funcție de rata inflației).
Această expertiză a fost relevantă în cauză, întrucât modul de calcul este adecvat stării de fapt, la care s-a raportat expertul în momentul efectuării expertizei.
Mai exact, a fost avută în vedere împrejurarea că principiul potrivit căruia trebuia calculat prejudiciul, este acela al estimării profitului, calculat ca diferență între veniturile și cheltuielile aferente transporturilor efectuate în cadrul controlului. Pe de alt parte, întrucât reclamanta nu a ținut o evidență contabilă separată a cheltuielilor aferente veniturilor realizate de la - SA, s-a utilizat în calcul principiul proporționalității, fiind avute în vedere la cheltuieli, cota parte din cheltuieli egală cu cota parte a veniturilor realizate de la societatea pârâtă.
Astfel, valoarea reală a despăgubirilor ce se impune a fi acordate reclamantei, este în cuantum de 4.515 lei, sumă actualizată cu rata inflației, sumă apreciată de instanță necesară și suficientă pentru o justă despăgubire a reclamantului.
Pe cale de consecință, Curtea va admite, potrivit art. 297 Cod procedură civilă, apelul promovat de pârâta - M C SA, modificând în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de mai sus, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei; urmând ca apelul promovat de reclamantă să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de M-C, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr. 282 din 01.03.2007 a Tribunalului Harghita, și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanta - SRL la plata sumei de 5.560,73 lei, cu titlu de despăgubiri și 2.623 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Respinge apelul declarat de - SRL, împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă reclamanta - SRL M C la plata sumei de 10.880,6 lei, cheltuieli de judecată către - M C SA.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la 17 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
4 exemplare
19 ianuarie 2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
