Rezoluțiune contract. Decizia 1445/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 3211,-
DECIZIA NR. 1445
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 762 din 14.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, de contestatoarea - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în B, Prelungirea, nr.50, camera 8, sector 5, în contradictoriu cu intimata- SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, Județ P.
Contestația în anulare este timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 14 iulie 2009, aflată la fila 19 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea - Internațional SRL reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.69958/13.07.2009, aflată la fila 20, intimata - SRL reprezentată de avocat S, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 02.07.2009, aflată la fila 15 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat S, având cuvântul pentru intimata - SRL P, solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare întrucât prevederile invocate art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă prevede modul special când aceasta poate fi formulată și art. 318 Cod procedură civilă nu au incidență în cauză.
În continuare arată că la fila 23 din dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia nr. 31 din 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ coroborată cu decizia nr. 32/2008 a ICCJ rezultă situația în concret a contestației în anulare ce o face inadmisibilă.
Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata - SRL
Avocat având cuvântul pentru contestatoarea - Internațional SRL, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de intimată întrucât prevederile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 318 Cod procedură civilă au incidență în cauză.
În ceea ce privesc prevederile art. 317 alin. 1 cod procedură civilă, susține că instanța de control nu a făcut verificări ce vizează aspectele de necompetență ale instanței de recurs, reținând că această problemă a fost stabilită de instanța de fond.
Cu privire la art. 318 Cod procedură civilă, sunt aplicabile în cauză, întrucât soluția dată de instanța de recurs, cu atribuții de verificare a sentinței sub toate aspectele, față de art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, a pronunțat o sentință irevocabilă, motiv pentru care solicită a se reține ca fiind admisibilă contestația în anulare formulată.
Pe fondul contestației în anulare, solicită a se constata că susținerile sunt întemeiate, întrucât instanța de control nu a făcut o verificare a competenței, litigiul în cauză fiind susceptibil, în lumina dispozițiilor art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă de apel, ca primă fază procesuală și nu a recursului.
Sub acest aspect mai arată că în prezenta acțiune în rezoluțiune valoarea contractului depășește valoarea prevăzută de art. 282 Cod procedură civilă, motiv pentru care consideră că, calea de atac este apel și nu recurs.
În ceea ce privesc dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, arată că instanța de control nu a verificat motivul de casare invocat, reținând fără nici un mijloc de probă că intimata a achitat prețul fără a exista dovezi în acest sens.
Solicită a se constata că nu există nici un act din care să rezulte că plata prețului a fost făcută, mai mult arată că nu există nicio dovadă că între cele două societăți ar fi fost vreo înțelegere sub acest aspect.
Consideră că argumentele intimatei cu privire la achitarea restului de preț nu pot fi reținute întrucât a fost susținute pentru prima dată prin întâmpinare la instanța de control.
Pe cale de consecință, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat S, având cuvântul pentru intimata - SRL solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestatoarea - Internațional SRL întrucât motivele invocate sunt pur tehnice și nu vizează fondul cauzei.
Apreciază că decizia nr. 31/28.03.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă, a stabilit natura litigiului, având caracter comercial, conform art. 4 și 7 cod comercial, precum și competența de soluționare al cărui obiect este neevaluabil în bani, nefiind solicitată repunerea părților în situația anterioară, astfel încât calea de atac a fost stabilită corect recurs și nu a apelului.
Față de aceste împrejurări mai sus invocate și susținerile din întâmpinare, solicită respingerea contestației în anulare a deciziei nr. 762/14 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea - Internațional SRL.
Cu cheltuieli de judecată, prezentă instanței originalul chitanței nr. 52/16.09.2009 în sumă de 1000 RON reprezentând contravaloarea onorariului de avocat și depune la dosar xerocopia acesteia, ce a fost vizată conform cu originalul.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, la sfârșitul ședinței de s-a prezentat avocat care a depus pentru contestatoarea - Internațional SRL concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal, sub nr. 3211,1/105, 2008 la data de 02 iunie 2009, formulată împotriva deciziei nr. 762 din 14 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, de contestatoarea - Internațional h SRL B în contradictoriu cu intimata - SRL o consideră nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, deoarece consideră că față de natura și obiectul cererii de chemare în judecată, constatarea neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor contractuale cu privire la plata integrală a prețului contractului, care este în sumă de 310.000 USD (exclusive TVA) la termenele stipulate în contract și operarea pactului comisoriu de grad IV, calea de atac corectă este apelul și apoi recursul și nu numai recursul așa cum greșit a indicat atât instanța de fond cât și instanța de control.
Având în vedere că instanța de control, Curtea de Apel a calificat ca fiind recurs calea de atac și a judecat recursul declarat de contestatoare în complet de 3 judecători, consideră că instanța a dat o calificare greșită a căii de atac a judecat greșit în complet de recurs în loc de apel, pronunțând o hotărâre nelegală, prin încălcarea dispozițiilor legale cu privire la compunerea instanței în apel.
Susține contestatoarea că a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei - SRL, pentru a se constata că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv obligația de plată a prețului, la termenele stipulate în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4781/14.11.2003 de BNP și pe cale de consecință să se constate că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a pactului comisoriu de grad IV stipulat de către părți în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4781/14.11.2003 de BNP, de îndată ce a expirat termenul de executare a obligației pârâtei, fără ca obligația să fie adusă la îndeplinire.
În primul rând arată că instanța de fond, tribunalul, a stabilit că cererea sa este neevaluabilă în bani și tot aceasta, prin sentința nr. 1095/14.11.2008, indică recursul ca fiind calea de atac.
Față de această calificare arată contestatoarea că a susținut și invocat dispozițiile art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, solicitând instanței de control să se constate că instanța de fond a greșit a indicat ca și cale de atac recursul, având în vedere că cererile neevaluabile în bani sunt supuse atât a apelului cât și a recursului, astfel în cauza de față se impune mai întâi o corectă calificare a căii de atac.
Față de acestea învederează că, sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se extinde asupra tuturor litigiilor patrimoniale, evaluabile în bani atât în materie civilă, cât și în materie comercială, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizare, în constatare sau în constituire, acțiuni reale, personale sau mixte, singura condiție impusă fiind doar ca obiectul litigiului să aibă o valoare inferioară plafonului de 100.000 lei, inclusiv.
Ca atare, precizează contestatoarea, că pentru determinarea, atât a competenței materiale de judecată în primă instanță, cât și a căii/căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile civile și comerciale, având ca obiect constatarea nulității, anularea, rezilierea, respectiv rezoluțiunea unor acte juridice care privesc drepturi patrimoniale, constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, prezintă relevanță doar calificarea litigiului din perspectiva dihotomica a caracterului patrimonial sau nepatrimonial.
Consideră că acțiunea promovată are caracter neevaluabil, apreciază că litigiul de față este susceptibil fără putință de tăgadă, de apel și nu recurs, fiind exclus din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă.
De altfel, mai arată că în condițiile în care se admite că cererea are caracter patrimonial, fiind litigiu evaluabil în bani așa cum clarifica decizia ICCJ nr. 32/2008, față de prețul contractului, ce dă valoarea obiectului cererii, litigiul de față este susceptibil de apel ca primă cale de atac, valoarea acestuia 310.000 USD fiind peste minimul stabilit de 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă cu privire la acțiunile susceptibile doar de recurs.
Mai susține că procurorul general a apreciat că indiferent dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată este formulat capătul de cerere accesoriu privind repunerea în situația anterioară prin restituirea prestațiilor efectuate, litigiile au un caracter patrimonial.
Consideră că valoarea cererii contestatoarei este dată de valoarea contractului asupra cărui operează efectele pactului comisoriu de grad IV și pe cale îl desființează retroactiv cu toate consecințele de decurg de aici.
In acest sens învederează că valoarea contractului de vânzare cumpărare sus indicat este de 310.000 USD, valoare ce atrage calificarea căii de atac ca fiind apelul.
Astfel, solicită instanței de control ierarhic, să constate calificarea greșită a căii de atac ca fiind recurs în loc de apel, fiind dată de o instanță care nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale.
Mai susține contestatoarea că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Arată că atât sentința nr. 1095/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ cât și Decizia nr. 780/14.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost date cu încălcarea normelor legale cu privire la competența funcțională, litigiul de față fiind de natură civilă și nu comercială așa cum greșit a stabilit Tribunalul Prahova.
Susține că potrivit dispozițiilor Codului Comercial care statuează că sunt de natură comercială litigiile care privesc acte sau fapte de comerț și ținând cont de faptul că contractul de vânzare cumpărare încheiat între părțile litigante nu are ca obiect vânzarea imobilului în scop de revânzare sau în scop de comerț, consideră că obiectul litigiului este de natură civilă chiar dacă părțile semnatare sunt persoane juridice.
Un alt motiv al contestației în anulare susține contestatoarea că-l vizează faptul că instanța de fond cât și instanța de control a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că aceasta a solicitat constatarea operării pactului comisoriu pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, iar instanța a intrat în judecarea condițiilor de aplicare a pactului comisoriu de grad patru, pronunțându-se asupra rezoluțiunii conform regulilor generale de aplicare ale pactelor comisorii.
Sub acest aspect învederează că rolul instanței în cazul pactelor de grad patru rolul instanței este doar de a constata operarea acestuia de la data la care detorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Mai susține că atât instanța de fond cât și instanța de control a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cu privire la acest aspect solicită a se constata că hotărârile pronunțate în cauză s-au dat prin eludarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor cu privire la obligativitatea contractului, dând eficiență unor principii de drept străine cauzei, respectiv dispozițiilor în materie fiscală și contabilă, evitând a aplica clauzele contractuale așa cum au fost stabilite de părți, contractul având putere de lege între părți.
Mai precizează că motivele cuprinse în hotărâre sunt contradictorii și străine de natura pricinii, iar motivarea instanței cu privire la cererea contestatoarei de a se constata că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu privire la plata integrală a prețului contractului, la termenele în acesta, lipsește cu desăvârșire.
Se solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.
Prin cererea înregistrată sub nr. 12811/08.07.2009intimata - SRL a formulat întâmpinarela contestația în anulare formulată de - Internațional SRL, solicitând în principal respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind nefondată.
Susține că deși în conținutul acesteia sunt indicate prevederile art. 317 și art. 318 și urm. Cod procedură civilă, nu se precizează cu exactitate temeiul juridic, respectiv în cadrul art. 317 pct. 1 procedura de citare, pct. 2 când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, art. 318.pr.civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Susține că prin compararea motivelor contestației în anulare cu cele din recurs, acestea din urmă vizează prevederile art. 304 pc.1 pr.civ. și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, referitoare la componența instanței și calea de atac dispusă de sentința nr. 1095/14.nov.2008 a Tribunalului Prahova.
Mai arată că prezenta contestație în anulare este de fapt invocarea unor alte motive de recurs sub o formă deghizată și nicidecum cadrul legal pentru această cerere să poată fi considerată în viziunea prevederilor art. 317 și art. 318 și urm. Cod procedură civilă.
Menționează că, contestatoarea ar fi putut să promoveze o asemenea cerere doar împotriva deciziei nr. 31/28.03.2008 a Tribunalului Prahova, în dosarul nr- definitivă și irevocabilă care a stabilit atât natura litigiului, cât și competența care ulterior nu mai putea fi discutate de aceasta, respectiv în această hotărâre arătându-se că este vorba de un litigiu comercial conform art. 4 și 7 din codul Comercial, este neevaluabil în bani, astfel încât calea de atac stabilită prin sentința nr. 1095/14.11.2008 a Tribunalului Prahova era obligatoriu recursul și nu apelul.
Precizează intimata în întâmpinare că litigiul este de natură comercială și nu civilă, această împrejurare rezultând chiar din conținutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4781/14.11.2003 de BNP, ce a fost încheiat între părți.
În legătură cu componența instanței și calea de atac dispusă, susține că în mod indiscutabil în cauză operează atât prevederile Codului d e Procedură Civilă, respectiv art. 282 ind. 1 alin. 1.pr.civ. cât și al deciziei nr. 32/2008 a ICCJ, care lărgea cadrul de aplicare a căii de atac specifice recursului la o gamă mai mare de litigii, în cauză fiind aplicate în mod legal aceste prevederi, astfel încât consideră că orice critic aduse pe calea contestației în anulare sunt fără suport.
Precizează intimata în întâmpinare că societatea contestatoare a formulat în mod excesiv le lângă prezenta contestație în anulare, revizuire cu termen la 24 septembrie 2009, în dosarul nr. 3211,-, precum și un recurs inadmisibil împotriva aceleiași hotărâri rămase definitive și irevocabile, în ideea că printr-un artificiu juridic să reintre în posesia ilicită a bunului, după care să întreprindă o altă activitate comercială,la alt preț, prin intermediul instanței de judecată.
Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a actelor normative ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimată, Curtea constată că din dispozițiile art. 317 alin.1 pr. civ. rezultă că trebuie îndeplinite două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun, respectiv hotărârea atacată să fie irevocabilă, iar motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Aceste condiții sunt îndeplinite întrucât decizia nr. 762/14 mai 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal este irevocabilă, iar parte din motivele contestației în anulare nu au putut fi invocate în cadrul motivelor de recurs.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială se cere a fi îndeplinită o singură condiție: hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs, condiție care, de asemenea, este îndeplinită.
Așa fiind, se va respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimată prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei se constată că, prin sentința nr. 1095 din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamanta - International SRL, în contradictoriu cu pârâta -.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat recurs reclamanta - Internațional SRL, considerând-o nelegală și netemeiniciă și susținând că probele administrate în cauză au fost interpretate eronat, așa încât, și natura juridică a litigiului dedus judecății a fost schimbată.
Prin decizia nr. 762/14 mai 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței nr. 1095 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317.pr.civ.) și contestația în anulare specială (art. 318.pr.civ.). Contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată pentru două motive: când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Primul motiv al prezentei contestații în anulare se referă la faptul că, în opinia contestatoarei, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale întrucât litigiul a fost calificat ca neevaluabil în bani iar calea de atac ar fi trebuit să fie apelul și nu recursul.
Or, în legătură cu cel de al doilea motiv al contestația în anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317.pr.civ.), se constată că pe calea contestației în anulare se poate invoca încălcarea normelor de competență de ordine publică, deci numai încălcarea competenței generale, materiale și teritoriale exclusive la care se referă art. 159.pr. civ. Incompatibilitatea sau alte aspecte legate de compunerea sau constituirea completului nu pot fi invocate în temeiul art. 317 pct. 2.pr. civ. deoarece incompatibilitatea este reglementată prin norme de organizare judiciară.
Dacă în fața instanței a cărei hotărâre se atacă s-a invocat și s-a respins excepția de necompetență, partea nu mai are deschisă calea contestației în anulare pentru acest motiv, deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare și deci nu s-ar putea cere aceleiași instanțe să revină asupra hotărârii ei intrată în putere de lucru judecat.
În cauza de față se constată că nu a fost pusă în discuție necompetența materială a instanței ci calificarea căii de atac și implicit compunerea completului de judecată, astfel încât acest motiv al contestației în anulare apare ca nefondat, neîncadrându-se în prevederile legale.
C de al doilea motiv al contestației în anulare se referă la faptul că litigiul a fost calificat în mod greșit, atât de către prima instanță cât și de instanța de recurs, ca fiind de natură comercială și nu civilă cum ar fi fost corect. Cu privire la acest motiv al contestației în anulare se constată că - INTERNAȚIONAL SRL putea invoca acest aspect în calea de atac a recursului întrucât calificarea naturii litigiului a făcut-o prima instanță, Tribunalul Prahova, și nu instanța de recurs, astfel încât și acest motiv al contestației în anulare este nefondat.
Motivele contestației în anulare invocate de societatea contestatoare la punctele 3, 4 și 5 nu se încadrează în dispozițiile legale prevăzute de art. 317.pr. civ. fiind motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6,7 și 8, astfel încât exced cadrului procesual și nu vor fi analizare.
Întrucât contestatoarea și-a întemeiat prezenta contestație în anulare și pe dispozițiile art. 318.pr. civ. vor fi analizate și aceste aspecte din punct de vedere teoretic deși motivele arătate în contestație nu se încadrează în aceste dispoziții legale.
Art. 318.pr.civ. prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare specială, respectiv: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii.
Art. 318.pr.civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestației în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularități prevăzute de lege,ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituții.
Or, în cauza de față nu se poate reține acest motiv al contestației în anulare, neputându-se susține că instanța nu a observat un anumit act de procedură, întrucât prin contestația în anulare sunt reluate solicitările vizând fondul cauzei, solicitări ce au fost invocate atât la judecata cauzei în fond cât și în calea de atac a recursului, fiind avute în vedere de către instanțe la soluționarea cauzelor.
C de al doilea motiv al contestației în anulare speciale se referă la situația în care instanța a omis să cerceteze unul din motivele de recurs formulate.
Or, în cauza de față nu se poate reține acest motiv al contestației în anulare, întrucât prin decizie au fost analizate toate aspectele ce vizau sentința recurată. Mai mult decât atât, practica judiciară și doctrina au statuat în sensul că instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318.pr. civ.) B, sec. a IV-a civilă, dec. Nr. 1737/1997, de practică judiciară în materie civilă pe anii 1993-1998, Dr., Drept procesual civil, vol. II pag. 155, Universul juridic, B 2005).
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 320.pr.civ. Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274.pr. civ., Curtea va obliga contestatoarea la plata sumei de 1000 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de inadmisibilitate formulată de intimata - SRL, prin întâmpinare.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 762 din 14.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, de contestatoarea - INTERNAȚIONAL SRL,cu sediul în B, Prelungirea, nr.50, camera 8, sector 5, în contradictoriu cu intimata - SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, Județ P.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
4 ex./12.11.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
