Rezoluțiune contract. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 154
Ședința Publică de la 24.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel, formulată de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.13001 din 8.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului de față,deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 13001/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta Asociația Salariaților Electroconstruct și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 959/27.06.1997 încheiat între părți. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a daunelor-interese compuse din: 16.618,23 lei dobânzi la ratele 3-6, 501.514,5 lei penalități calculate la 20.09.2007 și 101.105,68 lei dividende, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială la data de 13.04.2005, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâta Asociația Salariaților Electroconstruct solicitând instanței să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 959/27.07.1997, să fie obligată pârâta la plata de daune-interese în valoare de 3.129.159.376 lei, calculate până la data de 18.12.2003, cu reactualizare la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, astfel: suma de 177.182.262 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 3, 4, 5, și 6, suma de 1.907.540.372 lei reprezentând penalități calculate până la data de 18.12.2003 pentru neachitarea ratelor nr. 1-6, suma de 1.011.056.742 lei reprezentând dividende pentru anii 1997 și 1998; suma de 44.380.000 lei reprezentând penalități aferente investițiilor nerealizate în anii 2000 și 2001; să fie obligată pârâta la plata sumelor încasate de cumpărător cu titlu de dividende pentru anul 2003 și că fie obligată pârâta la plata celorlalte daune-interese, reprezentând valoarea prejudiciilor aduse, altele decât cele prevăzute anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiză. Cererea a fost motivată în sensul că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 959/27.06.1997 având ca obiect un număr de acțiuni reprezentând 51% din capitalul social deținut la Modalitatea de plată a prețului a fost stabilit astfel: 25% din preț până la data de 26.08.1997. iar diferența de preț în 6 rate eșalonate în perioada 15.08.1998- 15.08.2003. În contract s-au stipulat dobândă și clauză penală pentru plata cu întârziere a prețului. Pârâta a executat parțial și necorespunzător contractul în sensul că a achitat parțial rata 1, nu a achitat ratele 2-6, dobânda pentru ratele 3-6 fiind neachitată și penalitățile la ratele 1-6 fiind de asemenea neachitate. Deoarece neexecutarea obligației de plată a prețului se datorează culpei pârâtei-cumpărătoare, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare -cumpărare cu aplicarea dispozițiilor art. 21 din nr.OG 25/2002. S-a mai invocat și neîndeplinirea de către cumpărător a obligației de a investi, potrivit art. 7.9 din contract, a unei sume de 500.000.000 lei, conform programului de investiții cuprins în anexa nr.1 din contract. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020-1021.civ. și nr.OG 25/2002.
La datele de 31.05.2005 și 06.12.2005, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a solicitat să se dispună și nu să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, iar la capătul 2 din cerere solicitat daune interese calculate la 27.02.2005 de 361.166,99 lei din care 16.618,24 lei dobânzi și 344.548,75 lei penalități.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a reținut că între (actualmente ), în calitate de vânzător și Asociația Salariaților, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 959/27.06.1997, având ca obiect 51.817 de acțiuni reprezentând 51% din capitalul social al C. Conform art. 2 din contract, proprietatea asupra acțiunilor s-a transmis de la vânzător la cumpărător la momentul semnării contractului. Prețul convenit de părți este de 1.544.510.000 lei urmând a fi plătit 25% până la 26.08.1999, iar restul în 6 rate eșalonate pentru perioada 15.08.1998- 15.08.2003. Conform art. 4 din contract, părțile au prevăzut o dobândă pentru plata în rate a restului de preț de 10 % pe an, iar în cazul neplății unei rate la scadență în contract, s-au prevăzut penalități de 0,2% pe zi întârziere.
S-a mai arătat că la art. 7.9 din contract, cumpărătorul s-a obligat să efectueze investiții în societate în cuantum de 500.000.000 lei, în conformitate cu planul de investiții, iar potrivit art. 7.9.2 s-a angajat să predea vânzătorului, începând cu anul 1999, dar nu mai târziu de 10 zile de la data termenului de predare a bilanțului anual, stabilit de Ministerul Finanțelor, un certificat semnat de cenzorii societății sau de o firmă autorizată de audit, prezentând obligatoriu executarea de către cumpărător a investițiilor din anul precedent.
S-a precizat că pârâta a fost înregistrată în Registrul persoanelor juridice la Tribunalul Arad în baza sentinței civile nr. 775/11.10.1996, iar ulterior nu s-au înregistrat modificări.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței creanței, constatată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, însă pârâta nu a făcut dovada plății și a efectuării investițiilor asumate sau a cauzelor de exonerare cu privire la aceste obligații.
În aceste condiții, s-a apreciat că operează sancțiunea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, prevăzută de art. 1020 și de art. 1021.civ.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de dividende și la plata de daune-interese, instanța a menționat că art. 21 din nr.OG 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 face o evaluare legală a prejudiciului cauzat Autorității, prejudiciu constând în: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale și sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
S-a stabilit că pârâta nu a achitat parte din rata nr.1 și ratele 2-6 din restul de preț, datorând pentru acestea o dobândă anuală de 10% pe an, conform dispozițiilor contractuale, iar potrivit art. 4 alin.4 din contract, s-a stipulat obligația cumpărătorului de plată a penalităților de 0,2% din valoarea ratelor neachitate, pentru fiecare zi de întârziere la plata ratelor de preț.
Referitor la cererea de plată a daunelor-interese constând în dobânzi și penalități datorate în temeiul contractului, s-a arătat că OG nr. 25/2002 include aceste sume în categoria daunelor-interese. Ca urmare, instanța a apreciat că pârâta trebuie obligată la plata către reclamantă a următoarelor sume cu titlu de daune-interese: 16.618,23 lei dobânzi la ratele 3-6, 501,514,5 lei, penalități calculate la 20.09.2007, 101.105,68 lei dividende, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiză.
S-a considerat ca neîntemeiată cererea de acordare de daune-interese constând în dividende încasate de pârâtă, cu motivarea că nu s-a dovedit că pârâta a încasat aceste beneficii și că din expertiza efectuată în cauză rezultă că dividendele au fost doar constituite, nu și plătite acționarilor, astfel că acestea au rămas în contul societății privatizate.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de, ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor, expertiza economico-financiară nu a relevat alte prejudicii create de pârâtă, iar instanța a considerat că scăderea valorii de piață a acțiunilor nu poate fi imputată pârâtei ca un prejudiciu cauzat ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Nu s-a dovedit fapta prejudiciabilă a pârâtei și nici împrejurarea că aceasta ar fi cauzat scăderea valorii acțiunilor, producând astfel un prejudiciu reclamantei, expertul neidentificând drept cauză a scăderii valorii acțiunilor sau a stării actuale a societății fapta pârâtei. Nefăcându-se dovada faptei pârâtei și a raportului de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul constând în scăderea activului societății, ca rezultat al diminuării valorii acțiunilor, instanța a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese constând în prejudiciul cauzat ca urmare a activității sale.
Față de cele arătate, prima instanță a admis în parte acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor-interese arătate. În baza art- 274.pr.civ. a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței comerciale nr. 13001/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal reclamanta Aceasta a criticat-o, în esență, susținând că este îndreptățită la repararea prejudiciului cauzat de cumpărător prin scăderea valorii acțiunilor ca urmare a pierderilor suferite de societate pe perioada contractului de privatizare și care sunt imputabile cumpărătorului. Stabilirea întinderii prejudiciului cauzat, prejudiciu constând în pierderea efectiv suferită și în beneficiul nerealizat trebuie să se facă pe calea unei expertize contabile.
Analizând apelul prin prisma motivului de apel expus, potrivit art. 295 alin.1 pr.civ., se constată că nu este fondat.
Astfel, art. 21 din nr.OG 25/2002 dispune la alin.2 că "pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese", iar la alin. 3 că "stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin.2, precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni".
În lipsa altor prevederi legale cuprinse în legea specială, pentru acordarea daunelor-interese la care se referă articolul citat, este necesar să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 1082.civ.
În cauză, apelanta a susținut că pierderile suferite de societate prin scăderea valorii acțiunilor acesteia sunt imputabile cumpărătorului, adică intimatei Asociația Salariaților și că reprezintă daune-interese în sensul textelor de lege arătate și cu care trebuie că fie despăgubită.
Cu privire la acest aspect, în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul contabil se arată că a înregistrat în anii 1997 și 1998 profit din care a încasat dividende brute la nivelul anului 1997 în sumă de 184.866.840 lei, suma netă fiind de 166.380.156 lei, iar la nivelul anului 1998 dividende brute în valoare de 938.529.540 lei suma netă fiind de 844.676.586 lei. În următorii ani, respectiv în anul 1999 societatea a înregistrat pierdere, în anul 2000 profitul se repartizează în totalitate la finanțarea surselor proprii, iar în anii 2001-2004 înregistrat de asemenea pierdere.
În ceea ce privește scăderea valorii acțiunilor, se constată că apelanta nu a precizat care valoare a acțiunilor a scăzut: valoarea nominală sau valoarea de piață a acestora.
În primul rând, apelanta nu a făcut dovada existenței prejudiciului ca urmare a scăderii valorii nominale sau de piață a acțiunilor prin depunerea de înscrisuri din care să reiasă scăderea valorii capitalului social sau scăderea valorii de piață a acțiunilor.
În al doilea rând, apelanta nu a făcut dovada că o eventuală scădere a valorii nominale sau de piață a acțiunilor s-ar datora nerespectării de către intimată a vreunei obligații contractuale. Nerespectarea obligației de plată a prețului acțiunilor cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 959/27.06.1997 și care constituie motivul dispunerii rezoluțiunii contractului, nu poate avea drept consecință scăderea valorii acțiunilor cumpărate. Nici cu privire la neefectuarea de către intimată a investițiilor asumate prin contract nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul invocat referitor la scăderea valorii acțiunilor societății.
De altfel, pe durata primilor doi ani de la încheierea contractului a înregistrat profit și apelanta a încasat dividende.
Așa cum a reținut și prima instanță, pentru antrenarea răspunderii contractuale trebuie dovedite existența elementelor acestei răspunderi: prejudiciul constând în scăderea valorii nominale sau de piață a acțiunilor, care nu a fost probat de către apelantă, fapta cauzatoare de prejudicii, care în cazul răspunderii contractuale constă în nerespectarea unei obligații contractuale, în cauză nefiind nici precizată prin motivele de apel obligația contractuală încălcată și care ar fi determinat prejudiciul, și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Apelanta a solicitat, prin cererea de apel, efectuarea unei expertize contabile, față de obiectivele precizate prin care se solicită să se constate: "existența unei fapte care constă în nerespectarea unei obligații contractuale- în speța de față aceasta o reprezintă neachitarea prețului; existența unui prejudiciu patrimonial constând atât în blocarea pachetului de acțiuni, cât și în neexecutarea obligației de plată a prețului care a determinat curgerea de penalități și dobânzi calculate conform clauzelor contractuale; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Este evidentă legătura între gestionarea activității societății pe perioada de valabilitate a contractului de privatizare și diminuarea valorii patrimoniului acesteia; Vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită care este evidentă având în vedere neexecutarea obligațiilor contractuale, în ciuda reglementării unei modalități facile de plată a prețului (respectiv în rate)".
Față de probatoriul administrat în cauză la prima instanță de judecată, adică înscrisuri și expertiză contabilă și față de formularea neclară a obiectivelor expertizei solicitate de către apelantă, instanța a considerat că nu se impune administrarea acestei probe, care a fost respinsă.
Apelanta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii contractuale.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că în mod întemeiat a considerat prima instanță că, întrucât nu s-a identificat de către expertul contabil vreo faptă a intimatei-pârâte drept cauză a unei scăderi a valorii acțiunilor, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1082.civ. pentru antrenarea răspunderii contractuale a intimatei.
Ca urmare, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.13001 din 8.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /4 ex. / 22.04.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea
