Rezoluțiune contract. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în, strada -, județul D, împotriva deciziei civile nr. 1/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata. M, cu sediul în M, strada - -, - 4, parter, județul D, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al treilea termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 09.01.2008, recurentul pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 59 lei, conform Ordinului de plată nr. 1/51809/08.01.2008 și a timbrului judiciar în sumă de 6 lei, prin care solicită și judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție, ca motiv de ordine publică, necompetența materială a Judecătoriei Moreni, ca instanță de fond, și necompetența materială a Tribunalului Vrancea, ca instanță de apel, urmând a se pronunța asupra acestora la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 789/2006 pe rolul Judecătoriei Moreni, reclamanta Mac hemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de locațiune de autovehicule nr. 62/2005 și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2656 lei (RON).
A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că, în baza contractului de locațiune susarătat, a predat pârâtului autoturismul marca Solenza, cu nr. de înmatriculare B-52-.
Deși pârâtul s-a obligat să achite suma de 60 RON zilnic, în perioada 29.11 - 06.12.2005 nu a plătit decât suma de 180 RON, iar în perioada 06.12 - 27.12.2006 (dată când i-a fost ridicat autoturismul prin intermediul executorului judecătoresc), nu a mai predat nici o sumă de bani.
A mai susținut reclamanta că pârâtul a încălcat și alte clauze contractuale, în sensul că nu a respectat programul de revizii, a folosit mașina în alte scopuri decât transportul în regim de taxi, a refuzat încheierea contractului de muncă, nu a folosit aparatul de înregistrare fiscală și a implicat autoturismul în două accidente de circulație.
Totodată, după ridicarea autoturismului de la pârât, s-a constatat necesitatea remedierii unor defecțiuni, a căror remediere a necesitat plata sumei de 1036 RON.
Pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. c și d din contract, reclamanta a solicitat rezilierea convenției și plata sumelor datorate.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că natura contractului este aceea de contract de vânzare-cumpărare, iar nu de locațiune.
A mai susținut că nu pârâtul, ci reclamanta a refuzat încheierea contractului de muncă, că nu și-a putut îndeplini obligațiile contractuale, întrucât la data de 05.12.2005, la cererea reclamantei, nu i s-a mai furnizat serviciul de dispecerat, iar în perioada 22 - 28.12.2005 s-a aflat în concediu medical.
Judecătoria Moreni, prin sentința civilă nr. 787/05.09.2006, a admis acțiunea.
A dispus rezilierea contractului de locațiune nr. 62/2005 și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2656 lei, cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 520 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut, în esență, că părțile au încheiat un contract de locațiune, iar pârâtul nu a respectat o parte din obligațiile ce îi reveneau, potrivit art. 2 și 3 din convenție.
Astfel, nu a efectuat reviziile ce se impuneau și a implicat autoturismul în două evenimente rutiere.
De asemenea, pârâtul nu și-a respectat obligația predării zilnice a sumei de 600.000 ROL, timp de 26 zile pe lună, în sensul că a încetat plățile în intervalul 21.11 - 27.12.2005. Astfel, deși pârâtul a depus certificat medical pentru perioada 22.12 - 28.12.2005, nu justifică neîndeplinirea obligației de plată pentru restul perioadei.
A mai reținut instanța că, indiferent de calificarea juridică a convenției, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fiind incidente disp. art. 1021 cod civil și art. 969 Cod civil.
Cât privește capătul de cerere în despăgubiri, a reținut că, la sfârșitul lunii noiembrie 2005, pârâtul înregistra o restanță a plăților de 120 RON. Conform art. 2 lit. d pct. 9 din contract, conducătorul auto este obligat ca, în cazul înregistrării unei restanțe la sfârșitul lunii, să plătească dublu suma restantă. Prin urmare, la suma de 240 RON, se adaugă suma datorată pentru luna decembrie 2005 (26 de zile x 60 RON/zi), din care se scade suma de 180 RON, deja achitată.
A reținut, totodată, că pârâtul datorează și contravaloarea reparațiilor autoturismului, în sumă de 1036 RON.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul, înregistrat, inițial, sub nr. 8582/2006 pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Prin încheierea nr. 320/23 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, a admis cererea de strămutare formulată de M și a dispus-/2006 la ribunalul Vrancea.
La ribunalul Vrancea, apelul a fost înregistrat, inițial, sub nr- pe rolul secției civile. Prin încheierea din 22 martie 2007, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și înregistrarea pe rolul secției comerciale a aceleiași instanțe.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea - secția comercială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, arătându-se, în esență, următoarele:
În mod greșit, instanța de fond nu a dispus ca reclamanta să timbreze cel de-al doilea capăt de cerere la valoarea pretențiilor.
Prima instanță a stabilit în mod greșit natura contractului, întrucât, din prevederile art. 3 alin. 3 rezultă obligația transferului dreptului de proprietate către pârât, după 3,6 ani sau 3 ani.
Natura sumelor datorate zilnic era aceea de rate din preț, iar la finele lunii noiembrie, pârâtul apelant achitase deja suma de 234.600.000 ROL.
Instanța de fond, reținând că pârâtul a încălcat clauzele contractuale, a ignorat atât cuprinsul convenției, cât și probele administrate în cauză.
Astfel, din adresa nr. 37/2006 a rezultă că reclamanta este în culpă pentru neîncheierea contractului de muncă.
De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 lit. e din contract, contravaloarea reviziilor tehnice trebuia achitată de reclamantă, iar nu de pârât.
Instanța a ignorat faptul că, în perioada 05 - 11 decembrie 2005, pârâtul a fost în imposibilitate să își îndeplinească obligațiile, din culpa reclamantei, care a deconectat autoturismul de la stația de dispecerat, iar potrivit notificării nr. 71/21.12.2005, pentru perioada 12 - 16.12.2005 s-a aflat în recuperarea zilelor libere.
Singura împrejurare ce îi poate fi imputată (implicarea autoturismului în două accidente), nu este de natură să conducă la rezilierea convenției, nefiind întrunite celelalte condiții cumulative (dezinteres pentru bunul mers al societății, neîntreținerea mașinii).
Cât privește capătul de cerere referitor la plata contravalorii reparațiilor autoturismului, apelantul a susținut că judecătorul fondului a ignorat faptul că reviziile tehnice nu s-au efectuat din culpa reclamantei și că la data preluării autoturismului de către pârât (06.05.2005), nu s-a întocmit proces-verbal din care să rezulte starea bunului predat.
Prin decizia nr. 1/22 mai 2007, Tribunalul Vranceaa respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a probelor administrate, iar motivele invocate prin cererea de apel nu sunt confirmate prin mijloace de probă. Ca atare, hotărârea atacată este temeinică și legală, neimpunându-se reformarea acesteia.
Împotriva deciziei civile nr. 1/22 mai 2007, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.pr.civ.).
Instanțele (de fond și de apel), au ignorat voința reală a părților la încheierea convenției, respectiv aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare. Această intenție rezultă atât din răspunsul reclamantei la interogatoriu, cât și din art. 3 alin. 3 din Contract, potrivit căruia, la data expirării termenului de 3 ani și 6 luni (sau 3 ani) se va realiza transferul dreptului de proprietate.
De altfel, contractul de locațiune este lovit de nulitate, în condițiile în care, prin contractul nr. 18469/27.07.2004, încheiat de reclamantă, în calitate de utilizator, cu Leasing B, i s-a interzis utilizatorului să subînchirieze sau să dea în folosință autovehiculul unei alte persoane juridice sau fizice, care nu este prepusul său, fără acordul scris al locatorului.
Instanța de apel a ignorat dispozițiile contractului și probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 lit. e, reclamantei îi revenea obligația de a achita contravaloarea reviziilor semestriale, obligație care rezultă și din contractul de leasing susarătat, iar nu pârâtului-recurent.
Instanța a ignorat probele administrate în cauză, din care rezultă că pârâtul nu a putut să-și îndeplinească obligațiile, întrucât reclamanta i-a sistat serviciul de dispecerat, faptul că reclamanta a refuzat să îi încheie contract de muncă, precum și cuprinsul celor două notificări.
A mai susținut recurentul pârât, că, din interpretarea art. 2 pct. d alin. 9 din contract, rezultă că rezilierea se putea dispune pentru neîndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale, și nu numai a unora dintre ele.
Recurentul a reiterat susținerile din motivele de apel, referitoare la împrejurarea că nu poate fi obligat la plata contravalorii reparațiilor.
A mai susținut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Potrivit art. 172.pr.civ. a solicitat instanței de recurs să ordone intimatei - reclamante să depună acordul scris al Leasing România pentru închirierea autoturismului în litigiu.
Instanța de recurs, fără a intra în analiza motivelor invocate în cererea formulată de pârât, din oficiu, la termenul din 11 ianuarie 2008, în condițiile art. 306 alin. 2.pr.civ. a pus în discuția părților un motiv de ordine publică, și anume încălcarea de către instanța de fond ( Judecătoria Moreni ) și de către instanța de apel ( Tribunalul Vrancea ) a competenței materiale a altei instanțe (art. 304 pct. 3.pr.civ.).
Astfel, potrivit art. 56 Cod comercial, dacă un act este comercial pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acel act, legii comerciale.
De asemenea, potrivit art. 4 Cod comercial, se prezumă ca având caracter comercial toate contractele unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul în discuție.
În speță, contractul de locațiune nr. 62/2005 este încheiat de o societate comercială (un comerciant) - reclamanta M, cu un necomerciant (pârâtul ). Prezumția de comercialitate a convenției nu poate fi răsturnată, de vreme ce contractul a fost încheiat în realizarea obiectului de activitate al societății reclamante (obținerea de venituri din transportul terestru de persoane, în regim de taxi).
Prin urmare, capătul de cerere principal, în reziliere contract de locațiune, este o cerere în materie comercială, cu obiect neevaluabil în bani.
Cum competența de soluționare a unei acțiuni este determinată de natura capătului principal de cerere, în mod evident, competența materială de soluționare aparține tribunalului, ca instanță de fond (art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ.).
Totodată, competența de soluționare a apelului declarat împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal, în primă instanță, aparține curții de apel (art. 3 pct. 2.pr.civ.).
Față de cele mai sus reținute, constată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială a altei instanțe (art. 304 pct. 3 raportat la art. 159 pct. 2 și art. 105 alin. 1.pr.civ.), încălcare ce se sancționează cu nulitatea absolută.
Așa fiind, potrivit art. 312 alin. 6.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința instanței de fond și decizia pronunțată în apel cu consecința trimiterii cauzei Tribunalului Vrancea, spre judecată, ca instanță de fond.
Celelalte motive invocate vor fi avute în vedere la judecata fondului pricinii, în condițiile art. 315 alin. 3.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât, domiciliat în, strada -, județul D, împotriva deciziei civile nr. 1/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 1/22.05.2007 a Tribunalului Vrancea și sentința civilă nr. 787/05.09.2006, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr. 789/2006 și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Vrancea, ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
VV/24.01.2008
/2 ex/28.01.2008
Fond: Apel: -
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
