Rezoluțiune contract. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 181
Ședința publică de la 11 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra apelurilor declarate de apelanta-reclamanta - SRL DTS și apelanta-pârâtă - COM - SERV SRL DTS, împotriva sentinței nr. 845 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - când instanța amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 4 iunie 2008 și ulterior la data de 11 iunie 2008.
CURT EA:
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S la data de 14.05.2004 și înregistrată sub nr.5884/2004, reclamanta - SRL DR.TR.S a chemat în judecată pârâta - SERV SRL DR.TR.S pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de asociere în participațiune încheiat la 15.05.2001 și pentru a fi obligată societatea pârâtă la plata prejudiciului cauzat în cuantum de 142.000.000 lei, sumă cu care a venit în asociere, ce urmează a fi reactualizată în raport de rata inflației.
Reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, în sensul că nu a făcut nici un demers pentru comercializarea sistemului SAT achiziționat cu banii aduși în asociere, dobândirea autorizațiilor și avizelor necesare comercializării sistemului, nu a ținut contabilitatea asocierii conform art.8 din contract și nu a gestionat corect activitatea.
Judecătoria Drobeta Turnu S, prin sentința nr. 369/C din 16 iunie 2004, admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr.4342/COM/2005.
Prin sentința nr. 213/C din 04 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.4342/COM/2005, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL Dr.Tr.S împotriva pârâtei - COM SERV SRL Dr.Tr.S, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei 45.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de asociere, în sensul că a achiziționat sistemul, având avizele și autorizațiile necesare, a făcut publicitate sistemului prin internet și a exploatat sistemul conform înțelegerii, neputând fi utilizat în interes propriu. A mai reținut că reclamanta este cea care nu și-a respectat obligațiile asumate, în sensul că nu a făcut publicitate sistemului, deși și-a asumat această obligație.
În ceea ce o privește pe pârâtă, prima instanță a reținut că aceasta nu și-a respectat doar obligația de a evidenția separat în contabilitate rezultatele asocierii, dar întrucât aceasta este o obligație accesorie, neexecutarea ei nu poate duce la rezoluțiunea contractului câtă vreme nici cealaltă parte nu și-a executat propria obligație.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr.320 din 16 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.3791/COM/2005, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței nr. 213/C din 4 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 4342/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SERV SRL, fiind obligată apelanta reclamantă către intimata pârâtă la 2.000 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Instanța de apel, analizând apelul prin prisma caracterului devolutiv al acestuia, a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală de respingere a acțiunii reclamantei, dar a avut în vedere o altă motivare decât cea a primei instanțe:
S-a apreciat că sancțiunea rezoluțiunii sau a rezilierii unui contract pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de una dintre părți, conform art. 1020-1021 Cod civil, poate interveni numai pe perioada de existență contractului. La expirarea duratei contractului niciuna dintre părți nu mai poate cere aplicarea sancțiunii, iar instanța nu o mai poate dispune, părțile putând cere doar desocotirea, conform art.254-255 Cod comercial. S-a reținut că în cauză părțile au încheiat contractul pentru o perioadă de 3 ani (36 de luni) de la data încheierii, termenul nefiind prelungit prin acordul lor de voință. Astfel, contractul a expirat la 15 mai 2004, iar reclamanta a introdus acțiunea în ultima zi de existență a contractului, respectiv la 14.05.2005, fiind evident că sancțiunea nu se putea aplica de instanță în aceeași zi. Ca atare, după expirarea duratei contractului, s-a considerat că instanța nu mai poate aplica sancțiunea rezoluțiunii pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți.
În aceste condiții, s-a considerat că analizarea motivelor de apel invocate de părți nu se mai putea face, fiind inutilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - SRL Tr.S, invocând în drept prevederile art.304 pct.6 și 9.pr.civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, respectiv, sentinței, și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a soluționat litigiul printr-o excepție, care nu a fost pusă în discuția părților și a substituit motivarea instanței de fond, reținând că nu se poate aplica sancțiunea rezoluțiunii după expirarea contractului.
S-a susținut, totodată, referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la despăgubiri actualizate în raport de rata inflației, că ambele instanțe nu s-au pronunțat cu privire la acest aspect,
A precizat că, potrivit art.254 alin.2 teza a II-a com. are dreptul la despăgubiri reprezentând c/valoarea sumei aduse în societate, reactualizată la zi în funcție de coeficientul de inflație.
Prin decizia nr.3796 din 24 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de reclamanta - SRL Dr.Tr.S împotriva deciziei nr.320 din 16noiembrie 2005 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, a fost casată decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Înalta Curt ea de Casație și Justiție a apreciat că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu se impune analizarea celorlalte motive de apel invocate, deoarece reclamanta a formulat critici atât sub aspectul rezoluțiunii contractului de asociere în participațiune, cât și în ceea ce privește al doilea capăt de cerere al acțiunii, respectiv obligarea pârâtei la contravaloarea despăgubirilor reactualizate cu indicele de inflație, reprezentând aportul în bani adus la înființarea asociației.
A considerat Înalta Curt ea de Casație și Justiție că instanțele nu s-au pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere, astfel încât nu se poate exercita controlul judiciar pentru a examina motivul de recurs invocat de reclamantă sub acest aspect.
Procedând la rejudecarea apelului după casare, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, prin decizia nr. 109 din 2mai 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre judecare primei instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de recurs, reținerea acesteia privind nepronunțarea instanței de fond asupra celui de-al doilea capăt de cerere, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
S-a ținut cont de motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, de rolul ce revine în sistemul nostru procesual instanței de apel, și anume acela de a verifica atât legalitatea sentinței (măsura în care prima instanță a interpretat și aplicat corect legea), cât și temeinicia acesteia (măsura în care situația de fapt reținută de instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate), precum și de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție ce impune desființarea hotărârii atacate în condițiile în care se constată că prima instanță nu a abordat fondul celui de-al doilea capăt de cerere și a omis să se pronunțe asupra acestuia.
Desființarea sentinței în întregime s-a apreciat a fi necesară pentru a asigura o judecată unitară, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție pentru toate cererile.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr-. Prin sentința nr.845 din 21 decembrie 2007 s- espins cererea privind rezoluțiunea contractului formulată de reclamanta - SRL Dr. Tr. S, s-a admis în parte cererea în pretenții pentru suma de 27.639.690 lei actualizați de la momentul comunicării la data plății efective.
Față de datele dosarului, susținerile părților și probele de la dosar, instanța a reținut că, fiind încheiat la data de 15.05.2001, pentru o perioadă de 3 ani (36 luni), valabilitatea contractului de asociere în participațiune a expirat la data de 15.05.2004.
Cererea de a fi obligată pârâta la plata prejudiciului cauzat, s-a admis în parte, pentru suma de 27.659.690 lei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a arătat și pârâta a recunoscut că s-a adus de reclamantă un aport (miză) în asociere de 142.000.000 lei.
Pârâta prin depusă la dosar a pretins că a făcut cheltuieli de 172.524.316 lei.
Verificând documentația depusă de pârâtă, pentru că reclamanta nu a fost de acord să se facă o expertiză care să verifice aceste documentații, instanța a constatat că în aceste cheltuieli era inclusă și suma de 85.8033.696 lei, sumă ce reprezintă costul antenei cumpărate de la firma irlandeză cu banii reclamantei, pe care a scăzut-o din cheltuielile pârâtei.
În această situație, s-a reținut că apar ca fiind mai mari(mai oneroase), cheltuielile reclamantei decât cele ale pârâtei cu suma de 27.639.690 lei, sumă pe care pârâta a fost obligată să o plătească reclamantei.
Nu a fost acceptată susținerea reclamantei de a se acorda această sumă actualizată cu motivarea că a fost un aport și, ca orice aport la o societate, asociațiune etc. nu e purtătoare de dobânzi. Ea va fi purtătoare de dobânzi dacă nu va fi plătită imediat după ce hotărârea va rămâne definitivă - o interpretare prin analogie cu dispozițiile art.68 din Legea 31/1990.
S-a reținut că nu există probe judiciare care să confirme susținerile reclamantei că pârâta a folosit sistemul Sat achiziționat de la firma irlandeză pentru a furniza servicii de internet terților și că, în condițiile în care expertiza efectuată de expertul G această posibilitate, doar o expertiză contabilă ar fi putut să aducă alte probe decât cele de la dosar, în sprijinul acestei afirmații, însă reclamanta nu a fost de acord a plăti această expertiză. S-a mai reținut că sistemul nu avea programul necesar pentru rețea de calculatoare ci doar pentru un singur calculator.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile.
Prin motivele de apel formulate, reclamanta - SRL DTSa criticat susținerea instanței de fond referitoare la refuzul său de a se efectua o expertiză contabilă în cauză. În acest sens, a învederat că la pronunțarea sentinței se impunea să fie avute în vedere probele administrate în primul ciclu procesual, respectiv: raportul de expertiză contabilă, răspunsul la interogatoriu, precum și refuzul sistematic al pârâtei din primul ciclu procesual de prezenta expertului contabil documentele contabile și expertului tehnic calculatorul folosit în asociere.
Cea de-a doua critică a apelantei reclamante a vizat faptul că instanța nu a cenzurat actele depuse, destinația acestora, dacă au fost sau nu necesare derulării contractului de asociere în participațiune cheltuielile efectuate de către pârâtă, precum și modul de utilizare a sumei ce constituie diferența dintre suma adusă ca aport de către reclamantă și prețul antenei cumpărate.
Prin cel de-al treilea motiv de apel, reclamanta a susținut că s-au avut în vedere în mod greșit și contrar expertizei tehnice și art. 3, 4 și 5 din contract cheltuielile efectuate de către pârâtă, iar prin cel de-al patrulea motiv de apel s-a criticat faptul că instanța de fond nu a reținut că pârâta se face culpabilă în mod exclusiv de eșecul afacerii și s-a folosit în interes propriu de suma adusă de către reclamantă ca aport în asociere.
Ultimele critici ale apelantei reclamante au vizat faptul că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, fără a stabili cauza ce a determinat eșecul afacerii și reținut eronat justificarea dată de către pârâtă cu privire la contravaloarea prea mare a achiziționării antenei în sumă de 85.291.045 lei.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și obligarea pârâtei la plata sumei de 243.606.277 lei, reactualizată de la data de 31.01.2005 până la data plății, minus suma de 27.639.690 lei.
Apelanta pârâtă - COM SERV SRL Dr.Tr.S a formulat următoarele critici ale sentinței: noțiunea de cheltuieli a fost interpretată eronat de către instanța de fond că ar reprezenta pierderi, iar obligarea pârâtei la suportarea în mod egal la a cheltuielilor ocazionate de asocierea în participațiune este eronată; a fost obligată nejustificat la achitarea sumei de bani, către reclamantă, întrucât și-a manifestat disponibilitatea de a restitui reclamantei antena și accesoriile cumpărate și nu s-a reținut existența niciunei forme de culpă contractuală în derularea relației contractuale.
A susținut că antena a fost achiziționată doar de administratorul - SRL la prețuri ale serviciului internet excesive și fără consultarea prealabilă a pârâtei, astfel încât își invocă propria culpă pentru a obține beneficii.
Apelul declarat de reclamanta - SRL este fondat, iar apelul declarat de către pârâta - COM - SERV SRL este nefondat, în raport de următoarele considerente:
Contractul de asociere în participațiune, reglementat de art.251-256 Cod comercial, este o formă improprie de societate în care o persoană participă la afacerile comerciale ale alteia pentru a le mări rentabilitatea și pentru a împărți cu ea câștigurile și pierderile.
acestui contract constă în participarea a două persoane: asociantul, denumit și asociat administrator, persoana care exercită activitatea comercială și asociatul, denumit și asociat participant, persoana care participă prin aportul unui bun corporal sau a unui fond bănesc.
Conform art.254 alin.1 Cod comercial, asociatul participant pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport pentru constituirea fondului destinat desfășurării operațiunilor comerciale propuse, realizându-se un transfer al proprietății din patrimoniul asociatului în patrimoniul asociantului (asociat administrator).
Transmiterea proprietății are loc la data încheierii contractului.
Conform art.254 alin.2 Cod comercial, părțile derogă de la această dispoziție, situație în care trebuie să prevadă în contract că aduc ca aport numai folosința bunurilor.
De asemenea, pot conveni prin contract ca lucrurile ce au adus ca aport să li se restituie în natură, având dreptul la despăgubiri, când restituirea nu este posibilă.
Prin urmare, asociația în participațiune este reglementată doar de clauzele contractuale.
Prin contractul de asociere în participațiune încheiat de părți nu s-a prevăzut expres că asociantul (asociatul administrator) are obligația ca la încetarea asocierii să restituie aportul adus de asociatul participant, nu s-a stipulat o clauză prin care să se deroge de la dispozițiile art.254 alin.1 Cod comercial și nici nu s-a convenit ca, potrivit alin.2 al aceluiași articol, să se aducă drept aport numai folosința bunului pe care asociatul participant l-a pus în asociațiune.
Cum nu s-a stipulat ca la încetarea contractului, asociatul administrator să achite asociatului participant suma cu care acesta a venit în asociere, reevaluată la zi cu coeficientul inflației, cererea reclamantei apare ca neîntemeiată.
Pentru aportul social depus, reclamantei apelante nu i se cuvin daune interese, fiind îndreptățită, potrivit art.154 alin.2 teza ultimă Cod comercial, doar la a i se da cont de lucrurile ce a pus în asociațiune și de beneficii și pierderi.
Daunele - interese se referă la neexecutarea obligațiilor și au ca scop repararea prejudiciului cauzat creditorului.
Obligarea la daune-interese ar fi fost posibilă doar în situația în care, potrivit art.255 Cod comercial, părțile ar fi prevăzut în contract o astfel de clauză.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca, potrivit dispozițiilor art.296 Cod pr. civilă, să se admită apelul pârâtei - -COM SERV SRL și să se respingă apelul declarat de către reclamanta - SRL Dr. Tr.
Va fi schimbată sentința apelată, în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei.
La pronunțarea acestei hotărâri s-a avut în vedere faptul că nu existat o cerere pentru a fi obligată pârâta să pună la dispoziția reclamantei bunurile achiziționate cu suma ce a constituit aport social, cerere admisibilă în condițiile în care, chiar prin motivele de apel, pârâta și-a manifestat disponibilitatea spre o astfel de rezolvare a litigiului.
De asemenea, s-a ținut cont de împrejurarea că la data de 15 mai 2004 contractul părților a încetat, astfel încât nu se mai poate aplica sancțiunea rezoluțiunii solicitată de către reclamantă prin cererea introductivă.
Potrivit art.274 Cod pr. civilă, va fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta - -COM SERV SRL Dr.Tr.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul formulat de reclamanta - SRL DTS cu sediul în DTS,-, -.4,.15, județul M împotriva sentinței nr. 845/21 decembrie 2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Mehedinți.
Admite apelul formulat de - COM - SERV. SRL D T S, cu sediul în DTS,-, județul M, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința nr. 845/21.12.2007 a Tribunalului Mehedinți, în sensul că respinge acțiunea.
Obligă apelanta - SRL DTS către apelanta - COM - SERV SRL DTS la plata sumei de 416 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
18 Iunie 2008
Red. Jud.
Jud. fond.
Ex. 5
Tehnored. /8.07.2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen
