Rezoluțiune contract. Sentința 210/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1383/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 210
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin avocat, și pârâta prin consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pârâta a depus întâmpinare la dosar, în două exemplare.
Se comunică reclamantei un exemplar al întâmpinării.
Reclamanta prin avocat depune la dosar copie după împuternicirea avocațială, cu mențiunea conform cu originalul.
Pârâta prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinarea în original și acte anexate.
Reclamanta prin avocat, arată că a luat la cunoștință de întâmpinare. Și arată că trebuia introdusă acțiunea la Secția de contencios Administrativ a Curții de Apel București.
Pârâta prin consilier juridic, arată că nu mai insistă în excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, precizează că renunță la această excepție și implicit la solicitarea de trimitere a cauzei la Tribunalul București.
Curtea acordă părților cuvântul pe excepția de necompetență funcțională a Secției Comerciale.
Reclamanta prin avocat, consideră că această cauză ar trebui soluționată de Secția Contencios Administrativ.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că trebuie stabilită natura juridică a terenului ce face obiectul dosarului. Să se constate că litigiul e de natură comercială, Agenția Domeniilor Statului este instituție publică și denotă caracterul comercial al cauzei.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția de necompetență funcțională invocată de reclamantă, având în vedere că nu rezultă apartenența la domeniul public a terenului concesionat.
Curtea acordă părților cuvântul pe excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Pârâta prin consilier juridic, solicită admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea litigiului de față, având în vedere clauza compromisorie existentă în contract, clauză care stabilește că toate litigiile ce se ivesc între părți din contract, dacă nu sunt soluționate pe cale amiabilă, sunt de competența Tribunalului Arbitral. În concluzie, solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei la.
Reclamanta prin avocat, arată că într-adevăr există o clauză compromisorie, dar față de data încheierii contractului și a legii noi apărute, consideră că litigiul de față este de competența Curții de Apel.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a Vi-a Comercială sub nr- la data de 18.07.2008, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: diminuarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 1/22.05.2001; diminuarea corespunzătoare a cuantumului redevenței datorat pârâtei, față de reducerea suprafeței de teren; stingerea obligației de plată a redevențelor aferente perioadei de timp dintre mai 2001 - 30 august 2003 prin neexecutarea de către pârâtă a obligaților contractate; constarea stingeri obligației de plată a redevențelor aferentă perioadei de timp dintre mai 2001 - 30 august 2003 pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate contractual de pârâtă; rezoluțiunea contractului de concesiune nr. 1/22.05.2001.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de concesiune pentru suprafața totală ce 1938 ha - teren în exploatare și pentru suprafața de 327,06 ha - teren neagricol - teren în întreținere, durata concesiunii fiind de 49 de ani. Deși contractul prevederea obligația predări terenului în termen de 30 de zile de la semnarea contractului, pârâta nu și-a respectat această obligație, terenul fiind predat doar în primăvara anului 2002, și în mod incomplet ( 744 ha teren arabil din totalul de 1938 ha), restul terenului fiind folosit de alte persoane. A solicitat pârâtei încheierea unui act adițional, aceasta nedând curs solicitării.
În raport de aceste fapte, reclamanta a invocat prevederile art. 1073 și art. 970.civ. susținând excepția de neexecutare a contractului de către pârâtă, care duce la înlăturarea obligației sale de plată a redevenței. Mai susține intervenirea prescrierii dreptului de a solicita plata redevenței, și susține că desființarea contractului se impune ca urmare a neexecutării obligației de către pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, apreciind că tribunalul este competent să soluționeze cauza în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ.
De asemenea, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, arătând că în contractul dintre părți s-a stabilit o clauză compromisorie, potrivit căreia litigiile de orice natură în legătură executarea contractului de concesiune sunt de competența Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, susținând că terenul a fost predat reclamantei prin proces verbal la data de 21.08.2001. Suprafața de teren a fost diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru cei îndreptățiți în baza legilor fondului funciar. Mai susține că a invitat pe reclamantă pentru încheierea actului adițional la contractul de concesiune, dar că aceasta nu a dat curs invitației și că redevența a fost diminuată potrivit cu suprafața de teren dată în concesiune. Apreciază celelalte motive invocate de reclamantă ca nefondate și nedovedite. Pârâta mai arată că reclamanta a promovat un litigiu în fața tribunalului arbitral prin care a solicitat să se constate încetat contractul de concesiune, litigiu finalizat definitiv și irevocabil prin respingerea acțiunii.
Pârâta a atașat acte în susținerea întâmpinării.
La termenul din data de 19.11.2008, pârâta a arătat că înțelege să nu mai susțină excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, apreciind că cererea a fost corect îndreptată, în considerarea textelor legale ce trag competența exclusivă a Curții de Apel București în litigiile îndreptate împotriva ADS, ca regulă generală. Insistă, însă, în excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, raportat la clauza compromisorie.
La același termen de judecată reclamanta a apreciat că litigiul ar trebuie să fie soluționat de Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel, având în vedere natura contractului de concesiune.
Excepția de necompetență funcțională a fost respinsă față de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada caracterului de utilitate publică a terenului concesionat, doar acest caracter atrăgând competența exclusivă a Secției de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cererii de desființare a contractului de concesiune.
Analizând actele dosarului în raport de excepția invocată de pârâtă, se reține că potrivit art. 3434.pr.civ. în cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție arbitrală. Pe care una dintre ele o invocă în instanța judecătorească, judecătorul este obligat să își verifice competența.
Dispozițiile procedurale arată, de asemenea, când poate fi reținută cauza spre soluționare (alineatul 2 al aceluiași articol), niciuna din dispozițiile procedurale care ar fi putut determina respingerea excepției nefiind aplicabile în speță.
Alineatul 3 al articolului menționează că în măsura în care nu se reține incidența vreuneia din cauzele care ar face inoperabilă clauza compromisorie, se va declara necompetența instanțelor judecătorești, dacă se constată existența clauzei compromisorii.
În speță, contractul părților prevede în Cap. XI, art. 11 că litigiile de orice fel ce decurg din executarea contractului de concesiune sunt de competența Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Față de dovedirea existenței clauzei compromisorii, devin aplicabile dispozițiile art. 3434.pr.civ. excepția invocată de pârâtă urmând a fi admisă, constatându-se necompetența generală a instanțelor judecătorești în soluționarea litigiului. Astfel că, în raport de dispozițiile art. 158 alin. 1 și 3.pr.civ. cauza va fi trimisă Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâtă.
Trimite cauza privind pe reclamanta - -, cu sediul în A I,bd. 1 - 2. nr. 5, jud. A și pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1 spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.12.2008.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
