Rezoluțiune contract. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.22/COM
Ședința publică de la 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de pârâta SC SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.3651/COM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul în C, b-dul -.- nr.2. -P2,.A,.9. județul C și, din C,-,.4A,.4,.19, județul C, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimații reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.41597, lipsind apelanta pârâtă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat în termen, nemotivat, insuficient timbrat.
Avocat, pentru intimații reclamanți, și, solicită anularea apelului, ca insuficient timbrat.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrat.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- din 22.01.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând instanței să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și autentificat sub nr.5929/15.12.2006 la BNP, obligarea pârâtei la plata sumei de 35.700 euro, în echivalent în lei, reprezentând triplu sumei plătite în avans pentru imobilul ce urma a fi vândut și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în fapt, prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5929/15.12.2006 la BNP, pârâta - în calitate de promitentă-vânzătoare, și-a asumat obligația de a vinde reclamanților, până la data de 01.03.2007, garsoniera nr.31 etaj 2 din imobilul situat în C,-, iar reclamanții să cumpere acest imobil.
La momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, locuința ce făcea obiectul acestui contract era în renovare, nefiind finalizată. În aceste condiții, părțile au stipulat expres, în cuprinsul contractului,împrejurarea că imobilul urma să fie predat în stare de funcționare, cu toate utilitățile, respectiv instalație electrică și termică în stare de funcționare, apă, ușă metalică, parchet laminat, gresie, faianță, calorifer și tâmplărie PVC, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Reclamanții au plătit însă prețul integral al imobilului la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv suma de 11.900 euro.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare, la termenul convenit de părți, termen modificat prin voința părților de la data de 01.03.2007 la 01.08.2007, apoi la 01.11.2007, nu a fost posibilă datorită culpei pârâtei, care nu a înțeles a-și executa, în mod corespunzător, obligațiile asumate prin contract: pe de o parte, aceasta nu a definitivat construcția la data stabilită, astfel că nu a fost în măsură a vinde imobilul finalizat, iar pe de altă parte, nu a prezentat documentația completă și corectă, necesară perfectării actului și nu s-a prezentat la notar.
În drept s-au invocat dispozițiile art.969, 970, 1020, 1021, 1073, 1298 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pârâta a susținut în apărare că nu se poate reține reaua sa credință în a încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, întrucât a depus toate diligențele pentru vânzarea acelor imobile, scopul său fiind să obțină profit din aceste vânzări.
De altfel, prin încheierea de certificare nr.16817/01.11.2007 a BNP s-a reținut că "autentificarea contractului de vânzare cumpărare nu s-a putut efectua întrucât societatea vânzătoare (fără culpă) nu a prezentat actul de dezmembrare și încheierea de intabulare."
Pârâta nu a putut să intabuleze dreptul de proprietate asupra mansardei și să efectueze dezmembrarea imobilului, condiții esențiale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deoarece exista notat în cartea funciară litigiul privind titlul de proprietate asupra întregului imobil înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța.
Reclamanții au plătit întreg prețul la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, astfel încât au devenit adevărații proprietari ai imobilului și nu au fost împiedicați niciodată să intre în posesia bunului cumpărat.
Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, potrivit convenției părților.
Prin încheierea din 06.05.2008 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.3651/COM din 04.11.2008 Tribunalul Constanțaa admis cererea principală formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta reconvenientă SC SRL și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5929/15.12.2006 la BNP.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 35.700 Euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând triplul prețului plătit pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului autentificat sub nr.5929/15.12.2006 la BNP .
Totodată obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.872,58 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă SC SRL ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat la data de 15.12.2006 un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care reclamanții, în calitate de cumpărători, au promis să cumpere, cu plata prețului integral la momentul încheierii antecontractului, o garsonieră, iar pârâta, în calitate de vânzătoare, s-a obligat să predea bunul cumpărat și să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare pana la data de 01.03.2007.
De asemenea, pârâta s-a obligat să predea reclamanților imobilul în stare de funcționare, cu toate utilitățile, respectiv instalație electrică și termică în stare de funcționare, apă, ușă metalică, parchet laminat, gresie, faianță, calorifer și tâmplărie PVC.
Părțile au prevăzut posibilitatea prelungirii termenului de semnare a contractului de vânzare-cumpărare, în cazul în care nesemnarea contractului nu se datorează culpei părților, precum și posibilitatea încheierii contractului înainte de termen, cu condiția intabulării dreptului de proprietate asupra mansardei și a Actului de dezmembrare.
Prin acordul părților, termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică a fost prelungit, mai întâi la data de 01.08.2007, cu obligarea pârâtei de a asigura reclamanților deplina posesie și utila folosință a imobilului începând cu data de 01.05.2007, apoi la data de 01.11.2007, fără ca aceste termene să fie respectate de către pârâtă.
Aceasta a susținut în apărare că neîndeplinirea obligației de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare s-a datorat unui eveniment extern și care nu a depins de voința sa, respectiv un litigiu cu privire la dreptul său de proprietate asupra întregului imobil, drept contestat de un terț, care a împiedicat-o să efectueze dezmembrarea imobilului și intabularea dreptului de proprietate.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, acest litigiu s-a soluționat irevocabil abia la data de 28.03.2008, prin Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, în favoarea societății SC SRL.
Se observă însă că, potrivit clauzelor convenției părților, încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu se putea face mai înainte de intabularea dreptului de proprietate asupra mansardei, ce urma să fie construită.
Așa cum reiese din Contractul de antrepriză de lucrări nr.40 încheiat de pârâta cu societatea Barter SRL abia la data de 23.10.2007, lucrările de mansardare urmau a se finaliza la data de 15.03.2008. Martorul a declarat, de asemenea, că lucrările de mansardare au început în perioada februarie-martie 2008, la mai mult de un an de la data inițială stabilită de părți pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Din declarațiile martorilor rezultă că în toamna anului 2007 imobilul nu dispunea de curent electric (de altfel, contractul de furnizare a energiei electrice a fost încheiat de pârâtă la data de 29.11.2007), și nici de agent termic, deși pârâta s-a obligat să predea garsoniera cu toate instalațiile în stare de funcționare, simplul acces la imobil nefiind suficient pentru respectarea obligației asumate.
Se constată astfel că pârâta a întârziat atât lucrările de renovare a garsonierei, cât și lucrările de mansardare, care ar fi permis intabularea dreptului de proprietate, actul de dezmembrare și, ulterior, încheierea contractului de vânzare cumpărare cu reclamanții, fără ca aceste întârzieri să fie determinate de un factor exterior culpei pârâtei, respectiv existența litigiului asupra dreptului său de proprietate. În consecință, instanța reține că pârâta, prin propria culpă, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Întrucât neîndeplinirea obligațiilor s-a întins pe o perioadă mare de timp, devine aplicabilă sancțiunea rezoluțiunii convenției părților, în conformitate cu dispozițiile art.1020-1021.civ. cu plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, prejudiciu evaluat convențional de către părți, prin clauza penală inserată în contract, la triplul sumei plătită de reclamanți.
În ceea ce privește cererea reconvențională, întrucât în cauză s-a reținut culpa pârâtei pentru nefinalizarea convenției părților, aceasta nu poate pretinde respectarea obligațiilor de către cealaltă parte, cererea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pentru termenul de judecată din data de 19.03.2009, instanța a dispus citarea apelantei pârâte SC SRL cu mențiunea de a completa timbrajul apelului cu suma de 1933,79 lei taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat ( fila 13 dosar apel).
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța reține că deși apelanta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru mai sus precizată, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a depus taxa de timbru până la termenul de judecată.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până cel târziu la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează potrivit art.20 alin.3 din Legea 146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.
Constatând că apelanta pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a completat taxa judiciară de timbru, cu suma de 1933,79 lei, se va anula ca insuficient apelul comercial d eclarat de SC SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat apelul formulat de pârâta SC SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.3651/COM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul în C, b-dul -.- nr.2. -P2,.A,.9. județul C și, din C, -,.4A,.4,.19, județul C, având ca obiect rezoluțiune contract.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored. 6 ex./26.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica
