Rezoluțiune contract. Decizia 317/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței comerciale numărul 123/COM din 20 mai 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 8 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 9 2008, cînd:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.123/COM/20.05.2008 a Tribunalului Iașis -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, declinând competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta în contradictor cu pârâtul I, secția civilă.
Constatându-se că a intervenit conflict negativ de competență, în baza art.21 Cod procedură civilă înaintează dosarul la Curtea de APEL IAȘI, în drept să hotărască asupra instanței care va soluționa în fond cauza.
S-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de furnizare de produse nr. 223/26.08.2005.
Furnizorul SC " " SRL s-a obligat să furnizeze reclamantei glafuri de marmură si să asigure montajul acesteia.
Contractul are un caracter comercial si nu civil, în considerarea prevederilor art. 3 pct. 2 si 5 Cod comercial.
(Legea consideră ca fapte de comerț: Vânzările de produse si închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere").
Articolul 4 prevede: "Se socotesc, afară de acestea ca fapte de comerț celelalte contracte si obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul".
Articolul 4 prevede: " comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesie obișnuită si societățile comerciale".
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 5, deoarece pentru SC " " SRL contractul are în mod evident un caracter comercial, efectele acestuia vizând-o si pe beneficiară, în considerarea dispozițiilor legale menționate mai sus.
Reclamanta solicitat rezoluțiuna contractului încheiat cu pârâta, cerere ce nu este evaluabilă în bani.
Conform art. 2 pct. 2 lit. a) Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță: procesele si cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Ca atare, soluționarea cererii privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare - comercială încheiat între părți este de competența tribunalului.
Conform art. 17 Cod procedură civilă "Cererile accesorii si incidentale sânt în căderea instanței competente să judece cererea principală".
În consecință, reține judecătoria că si cererea privind repunerea părților în situația anterioară, deși evaluabilă în bani, este de competența Tribunalului Iași.
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența conform art.158 cod procedură civilă a înțeles sa invoce de asemenea excepția necompetentei materiale. Instanța apreciază că excepția invocata este întemeiată urmând a fi admisa pentru următoarele motive:
Conform art.1 pct. a Cod procedura civila judecătoriile judecă in prima instanță toate procesele si cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Acțiunea reclamantei are ca și capăt principal cererea de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare, cerere care are natură comercială pentru considerentele corect reținute de Judecătoria Iași dar această cerere nu poate fi considerată neevaluabilă în bani. Dimpotrivă, cererea este evaluabilă în bani, la valoarea obiectului contractului stipulată în contract care în speță este de 7280,3 lei. În același sens au statuat recent în practică majoritatea instanțelor judecătorești. În prezent legislația actuală nu cuprinde prevederi care să asigure o modalitate unitară de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenței după valoare să primească o soluționare rațională și unitară, ceea ce a determinat și divergența de opinie din prezenta cauză. Sesizând această lacună legislativă și practica neunitară Proiectul noului Cod de procedură a prevăzut de asemenea în art. 92. că "În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiect dedusă judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind anularea, rezoluțiunea sau rezilierea, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept". Având în vedere tendința recentă adoptată în practica judiciară ce urmează a fi în curând și reglementată prin noul cod, apreciind pentru considerentele expuse anterior că este firesc ca astfel de cereri, precum cea din prezenta cauză să fie considerate evaluabile în bani și nu neevaluabile cum a apreciat judecătoria, tribunalul va admite excepția necompetenței sale materiale.
Prin urmare competența de soluționarea a cauzei în primă instanță revine judecătoriei, valoarea contractului fiind mai mică de - ron. Articolul 159 statuează că necompetenta este de ordine publica când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad.
Fața de considerentele arătate, în baza art. 158 Cod procedura civila tribunalul declină competența de soluționare a prezentei cauze in favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă ca instanță competentă în soluționarea prezentei cauze.
Având în vedere că la rândul său prin sentința civilă 1235/04.02.2008 Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, urmează să se constate intervenit conflict negativ de competență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs susținând că greșit s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași deoarece contractul a cărui rezoluțiune s-a cerut are caracter comercial și nu civil. Susține că potrivit art.3 pct.2 și 5 din Codul comercial sunt fapte de comerț, vânzările de produse, vânzările și închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate precum și orice întreprinderi de furnituri. În speță, obiectul contractului încheiat cu pârâtul (nr.223/26.08.2005, art.2.1) îl constituie furnizarea de glafuri de marmură în perioada convenită, conform cu obligațiile asumate prin anexa 1 la contract, cât și asigurarea montajului, încât contractul are caracter comercial. Mai mult, solicitând rezoluțiunea contractului, obiectul nu este evaluabil în bani, iar competența revine tribunalului. Cererea pentru repunerea în situația anterioară fiind accesorie, deși evaluabilă în bani ține de cererea principală și este tot de competența tribunalului.
Analizând aspectele vizate prin cererea de recurs în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că sunt nefondate.
În temeiul art.1 din Codul d e procedură civilă, judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe. Prin cererea dedusă judecății, se cere rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, ceea ce presupune restituirea prestațiilor reciproce ale părților a bunului pe de o parte și a prețului pe de altă parte. Aceasta înseamnă că,cererea este evaluabilă în bani, în cauză fiind vorba de suma de 7280,3 lei.
De asemenea, în cererile privind executarea unui contract, ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței, se ține seama de valoarea obiectului acestuia sau a părții din obiect dedusă judecății. La fel, va fi avută în vedere și în cauzele vizând anularea, rezoluțiunea sau rezilierea chiar dacă nu se solicită repunerea în situația anterioară, ori constatarea existenței unui drept. Ceea ce se impune a se avea în vedere este că în toate aceste situații, cererile sunt evaluabile în bani.
Având în vedere valoarea cererii, competența revine judecătoriei.
Susținerile care contravin acestor considerente, nu pot fi primite.
Prin consecință toate criticile formulate pe calea recursului nu sunt fondate, urmând a se respinge recursul și a menține sentința Tribunalului Iași, fiind temeinică și legală.
Așa fiind, se va stabili că este competentă să soluționeze cauza, în fond, Judecătoria Iași, instanța la care va fi trimis dosarul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr.123/COM/20.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza art.20-21 Cod procedură civilă stabilește competența materială de soluționare a acțiunii formulate de în contradictor cu I, în favoarea Judecătoriei Iași.
Trimite dosarul Judecătoriei Iași pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Miler
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
18.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, I - |
Grefier, - - |
10 2008
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
