Rezoluțiune contract. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 334
Sedința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela
GREFIER -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel, formulate de apelanta pârâtă - SA și apelanta reclamantă - SRL F, împotriva încheierii de ședință de la 12.03.2007 și a sentinței comerciale nr.10082/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-,apel după casare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 10.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17.06.2009 și apoi la 24.06.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 13.05.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererile de apel formulate de pârâta - SA și apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr. 10082/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, ca urmare a pronunțării deciziei nr.750/6.03.2009 pronunțată în dosarul nr- a Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a casat decizia comercială nr. 232 din 21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială și s-a trimis cauza spre soluționare apelurilor formulate.
În apel, după casare, Curtea reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10082 din 17.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială instanța de fond a admis in parte cererea formulata si precizata de reclamanta - SRL impotriva paratei se SA, a respins ca neintemeiat primul capat de cerere (rezolutiune), a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 49.576 RON, precum si la plata dobanzii legale aferente acestei sume, calculata de la 25.04.2003 pana la data achitarii efective, a obligat parata și la plata catre reclamanta a sumei de 2700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei C la data de 13.09.2006 sub nr-, reclamanta - SRL Fac hemat in judecata parata - SA, solicitand sa se dispuna rezolutiunea contractului de tranzactie nr.683/2003 si obligarea paratei la plata catre recramanta a sumei de 72.398,81 lei, din care suma de 49.576 lei reprezinta prejudiciu creat, iar suma de 22.822,81 lei reprezinta dobanzi legale. De asemenea, reclamanta a cerut obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In aparare, parata a depus intampinare (fila 232 dosar Judecatoria C), prin 7 care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantelor de judecata din C, ( exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei C, exceptia prescriptiei extinctive, ) iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr.3211/13.11.2006, Judecatoria Caa dmis exceptia necompetentei materiale si exceptia necompetentei teritoriale si a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.12.2006 sub nr-.
Prin incheierea din data de 12.03.2007 (fila 24 dosar Tribunal), Tribunalul a admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului de a cerer rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de a vinde bunurile si a respins exceptia prescriptiei extinctive a dreptulul de a cere rezoluțiunea pentru executarea obligatiei de plata a sumei de bani.
de exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune privind prima obligatie, privind plata unei sume de bani, Tribunalul a retinut ca in procesul-verbal intocmit la data de 13.04.2005 in dosarul de executare nr. 476/2002 de către executorii judecatoresti și (fila 19), s-a consemnat angajamentul paratei, asumat prin intermediul directorului sau general, de a achita suma datorata in baza contractului de tranzactie nr.683/25.04.2003 in termen de 90 de zile.
Acest angajament de plata are valoarea unei recunoasteri facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia, astfel ca Tribunalul a considerat întrerupt cursul prescripției și a respins exceptia in ceea ce priveste dreptul de a cere rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de plata.
Prescriptia dreptului de a cere rezolutiunea contractului pentru neexecutare obligatiei de a vinde bunurile nu a fost insa intrerupta prin recunoasterea pe care reclamanta pretinde ca parata ar fi facut-o prin adresa nr.1115/7.09.2004 (fila 47 dosar Judecatoria C).
In adresa respectiva, parata face vorbire despre contractul nr.643/25.04.2003 iar nu despre contractul nr.-.04.2003, care sta la baza prezentului litigiu. Recunoasterea paratei are caracter echivoc si nu poate, in lipsa unor elemente probatorii suplimentare, fi valorizata ca o cauza de intrerupere a prescriptiei.
Pentru aceste motive, Tribunalul a admis exceptia prescriptiei extinctie in ceea ce priveste dreptul de a cere rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de a vinde bunurile aratate.
Prin contractul de tranzactie, parata din cauza de s-a obligat sa vireze catre in contul suma de 495.765.000 lei reprezentand contravaloare TVA aferenta soldului existent; sa vanda catre la pretul de inventar o salupa si, un plutitor si sa asigure, cu titlu gratuit, trecerea cu bacul a unui numar de 2 autovehicule in medie zilnic in perioada 2003-2005 inclusiv.
La randul sau, s-a obligat sa renunte la drepturile pe care le avea de, acceptand faptul ca aceasta nu mai era in masura sa isi execute intocmai si la timp obligatiile pe care le avea la momentul incheierii tranzactiei
Prin urmare, in executarea contractului de tranzactie, unicul care reglementeaza in prezent relatia dintre cele doua parti, au existat nerespectari ale obligatiilor asumate de fiecare dintre parti. Pârâta debitoare a probat in niciun fel eecutarea obligatiei de plata a sumei de bani si nici pe aceea a asigurarii trecerii cu bacul, în timp ce creditoarea reclamanta a ales sa isi protejeze interes prin invocarea unor "drepturi a caror stingere fusese convenita anterior.
In aceste conditii, Tribunalul apreciaza neindeplinite in cauza cerintele art.1020 - 102l Cod civil, astfel ca primul capat de cerere, referitor la rezolutiunea contractului de tranzactie, va fi respins ca neintemeiat.
Va fi insa admis cel de al doilea capat, (potrivit precizarii reclamanta fila 65 dosar Tribunal), parata urmand a fi obligata, in baza art.969 - art.970 Cod civil, la plata catre reclamanta a sumei de 49.576 RON (echivalentul sumei de 495.765.000 ROL, contravaloare TV A aferenta soldului existent, astfel cum a fost indicata in cuprinsul contractului de tranzactie).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta în susținerea cererii sale de apel apelanta - reclamantă - SRL arată următoarele:
In mod gresit prima instanta interpreteaza ca a intervenit prescripția dreptului la actiune pentru pct.b art 3 din contractul de tranzactie nr.683/25.04.2003.
Inscrisurile invocate in respingerea acestei exceptii in speta adresa nr. 1115/07.09.2004 emisa de -" a fost apreciată avand un caracterer echivoc, instanta motivand ca in continutul acesteia este precizat contractul de tranzactie 643/25.04.2003 și nu 683/25.04.2003, neputand in lipsa unor probe suplimentare valorificarea acesteia ca o cauză de intrerupere a prescriptiei.
In cuprinsul adresei s-a strecurat evident o eroare materiala si nu una de fond, la nr. contractului fiind trecut 643 in loc de 683 si trebuia retină ca atare de instanta tinand cont de celelalte elemente.
Prezenta cauza avand ca obiect rezolutiunea contractului, - in calitate de creditor are opțiunea de a alegere executarea silita si rezolutiunea contractului. Faptul ca anterior am efectuat o cerere de reluare a executarii silite in dosarul de executare privind biletele la ordin nu conduce la imposibilitea pronuntarii rezolutiunii contractului de catre instanta deoarece:
-cererea societatii noastre a fost efectuata dupa numeroase adrese si notificari de executare a contractului.
-a avut ca prim scop atentionarea paratei ca exista posibilitatea executarii biletelor la ordin in cazul neexecutarii tranzactiei.
-nu a exonerat si nici nu a impiedicat-o pe parata sa-si execute obligatiile din contract timp de 4 ani.
-iar aceasta neexecutarea nu se datoreaza unor cauze independente. de vointa debitorului - caz de forta majora, fortuit - aceasta avand optiunea de a executa contractul de tranzactie si astfel de a incheia litigiile.). intre parti pana la data tranzactiei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de ambele părți reține următoarele:
Prin contractul de tranzacție nr. 683 din 25.04.2003, încheiat între - SA și - SRL părțile au hotărât stingerea tuturor litigiilor dintre părți având ca obiect pretenții, dispute, majorări și penalități renunțând la dreptul de a mai cere executarea contractelor, rezervându-și dreptul de a solicita următoarele (articolul 3 din contractul de tranzacție).
a) va vira în contul suma de 495.763.000 ROL reprezentând contravaloare TVA aferentă soldului existent.
b) va vinde către r la prețul de inventar o șalupă și un pod plutitor.
c) se obligă să asigure cu titlu gratuit trecerea cu bacul societății a unui număr de 2 autovehicule în medie zilnic în perioada 2003-2005.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Călărași (ulterior declinat conform sentinței 3211 din 13 noiembrie 2006 la Tribunalul București - Secția Comercială ) reclamanta - SRL Fas olicitat rezoluțiunea contractului de tranzacție nr. 683/2003 deoarece pârâta nu și-a executat obligațiile și obligarea pârâtei la daune-interese în cuantum de 72398,81 lei din care 49.576 debit și 22822,81 dobândă legală.
În fond, după declinarea cauzei la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru cele 2 obligații prevăzute la articolul 3 literele a și b din tranzacția încheiată între părți și prescripția dreptului la acțiune cu privire la plata sumei de bani, pe fondul cererii solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța Tribunalul București prin încheierea de ședință din 12.03.2007, a admis excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de a vinde bunurile (obligație cuprinsă în articolul 3 punctul b) și a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea pentru neexecutarea obligației de plată a sumei de bani, pe fondul cauzei a respins primul capăt de cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului (pentru celelalte obligații punctele a și din tranzacție).
Însă a admis capătul II din cerere și a obligat pârâta la plata sumei de 49576 lei reprezentând contravaloare TVA aferentă soldului (obligația cuprinsă în articolul 3 punctul a) și la plata dobânzii aferente pentru perioada 23.04.32003 până la achitarea efectivă a debitului.
Văzând cererile de apel formulată, față de motivele invocate de părți și reținute mai sus de C și față de considerentele și dispozitivul încheierii din 12.03.2007 și ale sentinței apelate, Curtea reține următoarele:
de soluționat două capete (rezoluțiune și pretenții) din care rezoluțiunea pentru nerespectarea a 3 obligații.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru nerespectarea obligației prevăzută în articolul 3 punctul b din contract ( de a vinde șalupă și un pod plutitor) în mod corect instanța de judecată a admis excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului de tranzacție pe acest aspect având în vedere că adresa nr. 1115/7.09.2004 aflată la fila 47 dosar Judecătoria Călărași nu reprezintă o recunoaștere din partea pârâtei, conform articolului 16 litera a din Decretul nr.167/1958, recunoaștere care să ducă la interpretarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de articolul 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a început să curgă de la data nașterii raportului juridic (încheierea contractului de tranzacție conform articolului 7 alineat 2 din Decretul nr. 167/1958 fiind vorba de un act juridic pur și simplu neafectat de termen sau condiție suspensivă).
Cum tranzacția s-a încheiat la 25.04.2003 iar reclamanta a formulat acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la 13.09.2006, și nu a operat nici o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, rezultă că la data introducerii acțiunii dreptul de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației prevăzută la articolul 3 punctul b din tranzacție era prescris.
Față de conținutul adresei nr. 1115 din 7.09.2004 în nici un caz nu se poate aprecia ca acest răspuns din partea pârâtei - SA reprezintă o recunoaștere în sensul pe care legea îl atribuie acestui act de dispoziție (să fie clar precis, fără echivoc).
Nici nu are relevanță, față de conținutul adresei că numărul contractului de tranzacție a fost indicat ca fiind 643/25.04.2003 în loc de 683/25.04.2003.
De altfel, acesta este singurul motiv de apel pe care apelanta - reclamantă îl invocă în sensul respingerii acestei excepții, motiv care este nefondat față de cele arătate mai sus.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației prevăzută la articolul 3 litera a din tranzacție și excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea la plata sumei de 49.576 lei (prejudicii -reprezentând contravaloare TVA neachitat și suma de 22.822,81 lei dobânzi legale aferente acestui debit; într-adevăr așa cum susține și apelanta pârâtă este vorba de două excepții diferite, care trebuie tratate separat fără a se crea o confuzie între acestea.
Este adevărat că momentul de la care începe să curgă termenele de prescripție este același (față de dispozițiile articolului 3 și articolului 7 din Decretul nr. 167/1958 respectiv data nașterii raportului juridic), adică al încheierii tranzacției 25.04.2003 și se împlinea după 3 ani iar față de data introducerii acțiunii (13.09.2006) atât dreptul la acțiune de a cere rezoluțiunea contractului dar și dreptul de a cere executarea obligației de plată sun prescrise, însă efectele juridice sunt diferite.
Întrucât acțiunea reclamantei are 2 capete de cerere - rezoluțiune contract și pretenții - aceste 2 capete față de obiectul lor presupun analize diferite în funcție de excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației prevăzute la articolul 3 punctul a din tranzacție, instanța de fond prin încheierea din 12.03.2007 a analizat această excepție din perspectiva excepției dreptului de a cere bani și a aprecia că față de procesul verbal din 13.04.2005 din dosarul de executare nr. 476/2002 al BEJ și (fila 19 dosar ) s-a consemnat angajamentul de a achita suma de bani ceea ce are valoarea unei recunoașteri și astfel a considerat întrerupt cursul prescripției.
Instanța de fond a făcut în primul rând confuzie între cele 2 excepții ale prescripției și în al II - lea rând a apreciat greșit caracterul întreruptiv al cursului prescripției al procesului verbal sus-menționat.
Excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației prevăzută la articolul 3 litera a are același regim juridic ca al obligației prevăzută la articolul 3 litera b (șipe care Curtea a analizat-o mai sus).
Astfel, acest drept -dreptul de a cere rezoluțiunea, a luat naștere la data încheierii tranzacției conform articolului 7 din Decretul nr. 167/1958, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere conform articolului 16 din decretul nr. 167/1958 și s-a împlinit la 25.04.2006 - acțiunea fiind introdusă la 13.09.2006 - după împlinirea termenului de 3 ani.
Așadar, dreptul de a cere rezoluțiunea contractului și pentru această obligație este prescris iar Curtea va admite excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației prevăzută la articolul 3 litera a din contract.
Așadar, încheierea din 12.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială va fi schimbată în acest sens ca urmare a admiterii acestei excepții, și cum ea se atacată odată cu tribunalul va afecta și sentința apelată în sensul schimbării acesteia.
În ceea ce privește dreptul la acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 49.576 lei și a sumei de 22.822,21 lei dobânzi legale aferente, Curtea constată că și acest drept este prescris.
Astfel, suma de 49.576 lei reprezenta contravaloare TVA aferent soldului existent la data la care părțile au încheiat tranzacția sold cu privire la care părțile au renunțat atât înainte cât și după încheierea tranzacției, pârâta s-a prevalat de anumite drepturi ale sale la care de altfel a renunțat conform tranzacției.
Ceea ce interesează, Curtea este ce a întreprins reclamantadupăîncheierea tranzacției în vederea recuperării debitului.
Procesul verbal din 13.04.205 la care face referire instanța de fond încheiat în dosarul de executare nr.476/2002al și nu are caracterul unei recunoașteri întrucât face referire la un debit anterior încheierii tranzacției iar pe de altă parte și cel mai important executarea începută în acest dosar de executare (476/2002) a fost constatată ca fiind perimată prin sentința nr. 3793/1.11.2004 pronunțată de Judecătoria Călărași. Acest aspect rezultă din înscrisul depus la dosarul Tribunalului București și aflat la filele 38-41 respectiv din cuprinsul sentinței civile nr. 2835 din 27.10.2005 al Judecătoriei Călărași prin care s-a admis contestația la executare formulată de - SA și s-au anulat toate formele și actele de executare emise în dosarul de executare nr. 476/2002 al BEJ și.
Ca urmare și procesul verbal din 13.04.2005 a fost anulat conform sentinței civile nr. 2835 din 27.10.2005 întrucât toată executarea a fost constatată ca fiind perimată.
Conform articolului 16 alineat ultim din decretul nr. 167/1958 prescripția nu este întreruptă dacă - cererea de chemare în judecată sau deexecutarea fost respinsă,anulatăsau dacă s-a perimat.
În acest caz, cererea de executare a fost considerată perimată iar actele de executare au fost ulterior anulate conform sentințelor Judecătoriei Călărași sus menționate.
Așadar, nu s-a întrerupt cursul prescripției astfel cum în mod greșit a apreciat instanța de fond întrucât au devenit incidente dispozițiile articolului 16 alineat ultim din Decretul nr. 167/1958.
Nefiind întrerupt cursul prescripției efectul este acela al curgerii normale a termenului de 3 ani (nu se reia un nou termen-nuîncepe să curgă o nouă prescripție) astfel încât la data introducerii acțiunii dreptul reclamantei de a cere obligarea la plata sumei de 49.576 lei - era prescris conform articolului 1 alin 1 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere că dreptul la acțiune privind dreptul principal s-a prescris se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii - respectiv dobânda (articolul 1 alineat 2 din Decretul nr. 167/1958).
Ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de bani se va respinge ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 49576,5 lei și a dobânzii aferente.
În ceea ce privește cererea de rezoluțiune a contractului pentru neexecutarea obligației prevăzută la articolul 3 litera c din tranzacție - aceea a trecerii cu bacul - a 2 autovehicule pe zi în perioada 2003 -20054, reclamanta susține că pârâta a refuzat accesul autovehiculelor pe bacul care îi aparținea.
Față de precizările pârâtei și față de dispozițiile articolului 12 din decretul nr. 167/1958 este clar ca fiind vorba de prestații succesive acest drept nu este prescris.
Urmează ca pe fond, Curtea să verifice dacă susținerea reclamantei este întemeiată.
Instanța de fond a reținut că pârâta debitoare nu a probat executarea obligației de a asigura trecerea cu bacul, dar sarcina probei revine reclamantei și nu pârâtei, iar din întrebarea nr.3 la interogatoriul propus a fi luat pârâtei (fila 33 dosar ) aceasta a răspuns (fila 66 dosar ) invocând nerespectarea obligațiilor impuse prin tranzacție de către reclamantă, care a continuat executarea silită asupra sumelor de bani cu privire la care părțile tranzacționaseră deja.
Se înțelege din acest răspuns că pârâta invoca excepția de neexecutarea contractului ca mijloc de apărare.
Conform contractului de tranzacție părțile renunțaseră la orice drepturi anterioare încheieri acesteia, ori reclamanta a făcut abstracție de aceste contract de tranzacție, ceea ce echivalează cu nerespectarea acestuia în condițiile articolului 969 Cod civil.
Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice o constituie interdependența și reciprocitatea obligațiilor ce revin părților obligația ce revine fiecărei parte își are cauza în obligația reciprocă a celeilalte părți.
Această excepția este o sancțiune specifică faptului că partea care pretinde executarea obligației nu înțelege să-și îndeplinească îndatoririle contractuale.
Conform articolelor 1020 - 1021 cod civil acțiunea în rezoluțiunea contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară să execute contractul.
Dacă s-ar recunoaște o asemenea acțiune părții care nu și execută obligația, ar însemna să i se acorde o primă de încurajare, o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractul la care a convenit, ceea ce ar contribui o înfrângere de neadmis a principiului obligativității contractului.
Pentru aceste considerente, acest motiv de apel invocat de apelanta reclamantă pentru a susține solicitarea de rezoluțiune a contractului pentru neexecutarea obligației pârâtei de a asigura trecerea cu bacul, nu este fondat, ea însăși fiind în culpă pentru neexecutarea propriilor obligații, întrucât prin faptele sale (prin nesocotirea contractului de tranzacție) l-a împiedicat pe celălalt contractant să-și execute obligația.
În altă ordine de ide, având în vedere că reclamanta avea posibilitatea să ceară executarea silită a contractului de tranzacție (care este titlu executoriu) o cale mai simplă decât aceea a rezoluțiunii contractului (bine-nțeles înlăuntrul termenului de 3 ani) Curtea apreciază că reclamanta s-a aflat în culpă prin încercarea de a executa silit debitele anterioare și la care renunțase în virtutea contractului e tranzacție, astfel încât devin incidente și dispozițiile articolului 108 alineat 4 Cod procedură civilă potrivit cu care nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea de rezoluțiune a contractului pentru nerespectarea acestei obligații.
În ceea ce privește alegațiile apelantei pârâte cu privire la regula "non reformatio in piens" adică al neagravării situației în propria cale de atac acest aspect nu are incidență în cauză având în vedere că și reclamanta a formulat calea de atac a apelului ( a se vedea în acest sens dispozițiile articolului 296 teza a II a Cod procedură civilă).
Față de modul de soluționare a apelului sentința instanței de fond se va schimba și cu privire la cheltuielile de judecată.
Față de dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă va obliga la cheltuieli de judecată partea căzută în pretentii, cu ocazia soluționării apelurilor.
Pentru toate aceste considerente văzând dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de - SRL, să admită apelul formulat de apelanta pârâtă - SA, schimbând în parte încheierea atacată din 12.03.2007 și sentința apelată în sensul că, va admite excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de plată a sumei de bani șipe cale de consecință respinge cererea de rezoluțiune pentru neexecutarea acestei obligații ca prescrisă; să admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea la plata sumei de -,5 lei și a dobânzii legale aferentă șipe cale de consecință să respingă, ca prescris, capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 49576,5 lei și a dobânzii aferente, ca urmare a respingerii cererii reclamantei de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii și sentinței apelate cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului pentru celelalte două obligații.
Va obliga apelanta reclamantă la plata către apelanta - intimată a sumei de 1.342 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în F, -, Z 29,. 1, Județ
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă - SA, cu sediul ales în B, la Cabinet de av. din-,.104,.3,.3,.50-51, sector 5.
Schimbă în parte încheierea atacată din 12.03.2007 și sentința apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de plată a sumei de bani și pe cale de consecință respinge cererea de rezoluțiune pentru neexecutarea acestei obligații ca prescrisă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea la plata sumei de -,5 lei și a dobânzii legale aferentă și pe cale de consecință:
Respinge, ca prescris, capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 49576,5 lei și a dobânzii aferente.
Ca urmare respinge și cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii și sentinței apelate cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului pentru celelalte două obligații.
Obligă apelanta reclamantă la plata către apelanta - intimată a sumei de 1.342 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
23.07.2009
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Carmen Mihaela
