Rezoluțiune contract. Decizia 390/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.390
Ședința publică de 18 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1782/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare și concluzii scrise.
Se comunică reprezentantului apelantei întâmpinarea formulată de intimat și se lasă dosarul la al doilea apel.
După reluarea dezbaterilor, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea în totalitate a acțiunii.
Solicită, de asemenea, rezoluțiunea contractului nr. -/21/21.03.2000 și obligarea pârâtului la restituirea acțiunilor ce au format obiectul acestui contract. Susține că sumele solicitate în primele două capete de cerere ale acțiunii reprezintă daune interese ca urmare a rezoluțiunii contractului.
Arată că scopul urmărit prin încheierea contractului nu a fost numai încasarea prețului, ci și atragerea unui cumpărător interesat să efectueze investiții care să ducă la eficientizarea activității acesteia.
Consideră că apelanta a fost prejudiciată prin faptul că, prin oferta pe care intimatul a făcut-o cu privire la investițiile care urmau să fie efectuate în societatea privatizată, a obținut un punctaj superior, care i-a permis să achiziționeze pachetul de acțiuni deținut de instituția publică la SC SA în dauna altor potențiali investitori de bună credință.
Cu privire la valoarea acțiunilor, la momentul de față aceasta este zero, deoarece societate se află în faliment și prin restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului se află în situația de a fi repuși în situația anterioară doar parțial. În concluzie, arată că intimatul trebuie obligat la plata tuturor sumelor cuprinse în preambulul cererii de chemare în judecată motivat de culpa acestuia în îndeplinirea prevederilor contractului de privatizare precum și de faptul că acesta nu a reușit să îndeplinească însuși scopul pentru care a fost încheiat contractul acela de a rentabiliza și dezvolta societatea privatizată. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1782/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosar nr-, a fost admisă numai în parte acțiunea reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva pârâtului fiind dispusă rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000, obligat pârâtul la plata sumei de 6.136 Euro cu titlu de penalități și a fost respinsă ca prescrisă cererea de plată a sumelor de 300.000.000 ROL - credit, 303.741.062 ROL - dividende pentru anul 1996 și 350.153.260 ROL - daune moratorii, iar ca neîntemeiată cererea de obligare la plata sumelor de 15.338,76 Euro - investiții nerealizate și 1.431.505 lei contravaloarea acțiunilor care au făcut obiectul contractului și, de asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională a pârâtului ca nefondată.
Această hotărâre a fost adoptată în cadrul acțiunii demarate de AVAS la 17.03.2006 în contradictoriu cu pârâtul prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000, obligarea pârâtului la restituirea obligațiunilor care au format obiectul contractului, iar subsecvent, plata sumelor de 6.136 Euro reprezentând penalități datorate ca urmare a nerealizării angajamentului investițional pentru protecția mediului cu scadență finală la 31.03.2003, 15.338,76 Euro reprezentând contravaloarea investițiilor nerealizate, dividendele încasate pe perioada de valabilitate a contractului, 300.000.000 ROL reprezentând obligații societare, credite nerambursate, 303.741.062 ROL dividende corespunzătoare anului 1996 și 350.153.260 ROL reprezentând daune moratorii datorate de către societatea privatizată pentru neplata la termen a dividendelor pentru anii 1992 - 1996 și alte prejudicii estimate la 500 Euro.
AVAS și-a motivat acțiunea arătând că la 21.03.2000 între FPS și s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 având ca obiect un număr de 572.602 acțiuni emise de, reprezentând 50,996% din capitalul social al acestei societăți.
Făcând referire la obligațiile asumate de către cumpărător prin clauzele 8.9, 8.7, 8.10 din contractul de privatizare, dar și la faptul că pârâtul nu și-a executat principalele obligații asumate la încheierea contractului, reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor art.1020-1021 Cod civil, dar și a dispozițiilor art.21 alin.11din OG nr.25/2002.
După administrarea probatoriilor, instanța a reținut situația de fapt descrisă de către reclamantă, detaliind conținutul clauzelor specificate și caracterul lor esențial pentru desfășurarea contractului și a constatat că pârâtul nu și-a executat obligația de efectuare a investițiilor de mediu necesare, obligația de plată a datoriilor societății, astfel încât a găsi deplin întemeiată sancțiunea rezoluțiunii contractului solicitată de către AVAS și a dispus sancționarea contractului.
În ce privește tranșele investiționale referitoare la obligațiile de conformare pentru protecția mediului, tribunalul a apreciat că obligația investițională este unitară, chiar dacă a fost scadențată în 3 ani consecutivi, astfel încât scadența la care a fost raportat termenul de prescripție a fost 31.03.2003, iar apărarea pârâtului fondată pe această excepție a fost respinsă.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat întemeiată excepția în ceea ce privește sumele de 300.000.000 ROL reprezentând obligații societare, credite nerambursate, 303.741.062 ROL dividende corespunzătoare anului 1996 și 350.153.260 ROL - daune moratorii, reținând că obligația din clauza 8.7 din contract a fost fără termen, astfel că scadența ei a fost data încheierii contractului, 21.03.2000, încât acțiunea promovată la 17.03.2006 era stinsă prin prescripție.
Sub aspectul daunelor interese solicitate prin acțiune, tribunalul a arătat că pârâtul datorează clauza penală asumată în art.8 pct.9 alin.10 din contract, însă a respins obligația de plată a pârâtului pentru suma de 15.338,76 Euro reprezentând investiții nerealizate întrucât prin desființarea contractului ca efect al rezoluțiunii dispare cauza obligației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței comerciale menționate și pe cale de consecință admiterea în totalitate a acțiunii formulate.
Apelanta arată că o primă greșeală a primei instanțe de fond a fost aceea că, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 nu a dat efect dispoziției legale reparatorii care privește obligarea pârâtului la restituirea acțiunilor care au format obiectul contractului, deși aceasta s-a constituit ca și capăt de cerere.
A doua critică adusă sentinței se referă la modalitatea greșită în care instanța a interpretat pretenția de plată a sumei de 15.338,76 Euro reprezentând investiții nerealizate.
AVAS a arătat că această sumă nu a fost pretinsă în executarea contractului desființat, cu titlu de investiție, ci ca despăgubire reprezentând contravaloarea celor 572.602 acțiuni, în prezent lipsite de valoare pecuniară datorită stării de faliment a societății privatizate.
S-a subliniat că potrivit OUG nr.88/1997 modificată și completată de HG nr.55/1998, la încheierea contractului de privatizare și obținerea punctajului care a permis selecționarea ofertei pârâtului, precum și stabilirea prețului de vânzare al acțiunilor, au stat obligațiile de investiții pe care acesta și le asuma în ofertă. Numai în aceste condiții AVAS a selectat acel cumpărător care a părut interesat să asigure eficientizarea societății și a determinat, în privința vânzătorului, negocierea prețului contractului.
În condițiile în care, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, datorită stării de faliment a valoarea acțiunilor este nulă, AVAS consideră că este îndreptățită să pretindă prețul contractului ca despăgubire și cu același titlu investiția nerealizată.
În ce privește daunele interese reprezentând credite și datorii ale societății, apelanta a arătat că în mod greșit prima instanță de fond a considerat că dreptul la acțiune este stins prin prescripție.
Se arată că temeiul de drept invocat pentru aceste pretenții le reprezintă art.1021 Cod civil, iar aceste sume reprezintă daune interese generate prin aplicarea sancțiunii rezoluțiunii contractului și nu datorii născute ex contractu.
Or, în măsura în care rezoluțiunea contractului este pronunțată de instanță prin hotărârea atacată acesta este și momentul la care se naște dreptul reclamantei la despăgubiri, astfel că problema împlinirii termenului de prescripție extinctivă nu se pune.
Plecând de la principiile referitoare la interpretarea convențiilor,in dubio pro reo, dar și de la dispozițiile art.3 alin.1 lit.c din OG nr.25/2002, AVAS a arătat că instanța putea cel mult să considere că obligația de plată a acestor debite era scadentă la 30.04.2003, dată la care expira termenul în care cumpărătorul trebuia să transmită autorității documentele care să ateste realizarea obligațiilor investiționale.
Împotriva acestui apel a formulat întâmpinare pârâtul, solicitând respingerea sa ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.
În apărare, intimatul a reluat considerentele care au fundamentat hotărârea primei instanțe, fără a combate motivat motivele de apel.
Nu au fost administrate probe noi în cadrul apelului, apelanta arătând că înțelege să se folosească de probele administrate în fața primei instanțe.
de limitele judecatii, prefixate, potrivit art. 295 Cod procedură civilă, prin cererea de apel, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanta hotaraste prin dispozitiv asupra obiectului cerereii deferit spre judecata, ca expresie atat a principiului disponibilitatii procesului civil, cat si a obligatiilor pe care instanta le are intr-un litigiu cu care a fost legal sesizata.
Or, din analiza cererii de chemare in judecata, Curtea constata ca primul petit al cererii introductive avea ca obiect sanctionarea cu rezoluțiunea a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 insotit de accesoriul sau imediat, acela al repunerii partilor in situatia anterioara incheierii contractului, obligarea paratului la restituirea catre AVAS a pachetului de 572.602 acțiuni emise de catre, reprezentand 50,996% din capitatul social al acestei societati.
In masura in care este neapelat dispozitivul referitor la rezolutiunea contractului de privatizare pentru neindeplinirea, de catre parat a principalelor sale obligatii, in puterea art. 969 si art. 120-1021 Cod civil, acesta intra in puterea lucrului judecat. Or, efectul acestei autoritati absolute si irefragabile este, intre altele cares judicata pro veritate accipitur, impunand orcarei alte instante judiciare consecinta acestui rezultat.
De aceea, prin natura si efectul sau, rezolutiunea unui contract sinalagmatic impune efectul repunerii partilor in situatia anterioara incheierii contractului astfel sanctionat, efect pe care il imprima, potrivit art. 1119 alin. 2 cod civil si sanctionarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000.
Astfel, cu atat mai mult cu cat aceasta a constituit o pretentie justificata a reclamantei AVAS in cererea de chemare in judecata, pretentie cu privira la care prima instantaa omisa se pronunta, Curtea apreciaza intemeiata aceasta critica din apel si va obliga prin admiterea apelului, conform art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă pe paratul la restituirea acțiunilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 încheiat de părți, în favoarea reclamantei.
Cu privire la celelalte critici ale apelului:
Este adevarat ca prima instanta de fond a considerat ca nu se impune obligarea paratului la plata sumei de 15.338,76 Euro reprezentând investiții nerealizate si 1.431.505 lei contravaloarea pretului actiunilor cumparate prin contractul de privatizare.
Cu privire la prima suma, tribunalul a aratat ca prin rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 dispare cauza obligatiei paratului potrivit art. 969 Cod civil, iar acesta nu poate fi obligat la executarea unui contract ce nu mai este in fiinta, insa AVAS a subliniat ca alta este cauza pretentiei sale.
In acest context, reclamanta apelanta a aratat ca potrivit art. 21 alin. 11din OG nr. 25/2002 dupa rezolutiunea contractului AVAS are dreptul de a cere cumparatorului toate daunele-interese provocate autoritatii in legatura cu incheierea sau executarea contractului.
Cu toate acestea, cu toata motivarea pe care AVAS o impune in justificarea acestei pretentii, Curtea arata ca nicio dispozitie speciata nu absolva o componenta elementara a conduitei procesuale a partilor, aceea de aproba pretentiile solicitate pe cale judiciara, potrivit art. 1169 Cod civil.
In masura in care AVAS arata ca: la criteriul de selectie a cumparatorului actiunilor a fost semnificativ influentat de oferta investitionala a paratului, ca astfel, acesta a beneficiat de un punctaj pereferential si facilitati constand in reducerea semnificativa a pretului de vanzare a pachetului de actiuni scos la vanzare provocand Autoritatii o pierdere egala cu aceasta suma, Curtea considera ca probatoriul AVAS trebuia sa vizeze urmatoarele directii: ca ofertele altor cumparatori acopereau aceasta marja a reducerii pretului, ca AVAS nu-i este imputabila alegerea acestei oferte in concurs cu altele si nu in ultimul rand ca valoarea intreprinderii (evaluata fie ca valoare de piata a afacerii, fie ca valoare de piata a actiunilor sale tranzactionabile) a scazut datorita paratului si este egala valorii investitiei nerealizate de catre acesta.
Cu alte cuvinte, exceptand domeniul culpei partii, care este agravata in domeniul contractual, toate celelalte componente ale raspunderii civile pentru daune trebuie, fara exceptie sa face obiectul si domeniul probatiunii judiciare. Nicio astfel de proba nu a fost adusa in cauza de catre autorul pretentiei, pasivitate care, in mod just a condus la concluzia de netemeinicie a cererii pe care a impus-o prima instanta.
Acelasi este si considerentul Curtii asupra pretentiei AVAS de restituire, cu titlu de despagubire a contravalorii pretului celor 572.602 acțiuni pe care AVAS le reprimeste in patrimoniu prin rezolutiune, cu valoare de piata "0".
Este adevarat ca se afla in acest moment in stare de faliment iar valoarea sa tranzactionala este inexistenta, insa aceasta diminuare a pretului de piata nu poate fi pus in relatie cu neexecutarea contractului de privatizare si culpa paratului in aceasta pierdere de valoare.
Curtea arata ca din propria sa analiza realizata asupra evolutiei economice a, asa cum este aceasta relevata in expertiza judiciara contabila administrata in cauza ca dl. a incercat optimozarea activitatii societatii cumparate, societate care inregistra pierderi masive anterior incheierii contractului de privatizare.
Astfel, incepand cu anul 2000, dupa ce a fost incheiat contractul /21.03.2000, datoriile societatii s-au diminuat, situatia capitalurilor proprii s-a imbunatatit, astfel ca nu se poate aprecia ca deprecierea valorii actiunilor s-a datorat actiunilor culpabile de neexecutare a contractului de catre parat.
In lipsa acestei cauzalitati, ca proba necesara a raspunderii pentru daune, Curtea nu poate considera ca sustinerile apelantei sunt intemeiate.
Cat priveste solutia primei instante de fond asupra pretentiei reclamantei AVAS constand in plata sumelor de 300.000.000 ROL reprezentând obligații societare, credite nerambursate, 303.741.062 ROL dividende corespunzătoare anului 1996 si 350.153.260 ROL - daune moratorii pentru dividendele corespunzatoare perioadei 1992-1996, Curtea apreciaza distinct in raport cu considerentele primei instante, dar va mentine solutia acesteia pentru motivele ce vor fi mai jos redate.
Aceasta categorie a pretentiilor nu se poate considera, asa cum sustine AVAS ca fiind integrata domeniului daunelor-interese generate de desfiintarea contractului de privatizare.
Prin daune-interese se intelege acel domeniu al pierderilor pe care partea le sufera ca urmare a faptului ca una dintre partile actului a incheiat, derulat sau executat un contract si nu pot fi avute in vedere acele pierderi care erau deja existente sau iminente la data angajarii conventiei si pe care, in fapt conventia tinde sa le acopere.
Or, se poate lesne observa ca aceste datorii preexistau la data incheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 si potrivit art. 8.7 paratul nu a facut decat sa reasigure plata acestor datorii catre FPS. Datoriile au fost ale si au ramas ale acestei societati, cu toata asigurarea contractuala a cumparatorului cu privire la plata acestora. Prin semnarea clauzei 8.7 paratul nu a devenit personal si direct obligat pentru plata acestor sume de FPS.
Regimul juridic al acestei datorii si plata sa trebuia urmarite, chiar dupa reconfirmarea creantei prin contractul incheiat in anul 2000 de catre AVAS prin propriile sale organisme si directii si erau independente de conduita contractuala a paratului.
Asa cum retine si prima instanta, obligatia de plata a acestor sume nu era de natura contractului - 21/21.03.2000, iar clauza referitoare la plata acestora avea doar caracter recognitiv pentru o obligatie a societatii, obligatie asumata fara termen de plata, pentru care scadenta corespunzand momentului de inceput al termenului de prescriptie era 21.03.2000, potrivit art. 7(2) din Dectretul nr. 167/1958.
Chiar daca prima instanta a apreciat stingerea dreptului la actiune in sens material al AVAS pentru plata acestor sume in raport cu paratul avand in vedere criteriile referitoare la prescriptia exctinctiva, Curtea apreciaza ca solutia acestei respingeri este mai favorabila apelantei in raport cu propriile constatari ale Curtii care arata ca paratul, in fapt si de drept, nu era titularul obligatiei de plata a acestor sume.
De aceea, de dispozitiile art. 296 teza a II a Cod procedură civilă, va metine rezultatul deliberarilor primei instante cu privire la solutia data asupra acestei parti a pretentiilor.
aceste considerente asupra motivelor de apel formulate de catre AVAS impotriva hotararii pronuntate in cauza, Curtea va admite apelul si va schimba numai in parte sentinta Tribunalul București, dand efectivitate regulii de repunere a partilor in situatia anterioara incheierii contractului desfiintat si va mentine restul dispozitiilor hotarate de catre prima instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1,împotriva sentinței comerciale nr.1782/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în G, str. G-ral, nr.127, județul
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Dispune obligarea pârâtului la restituirea acțiunilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni seria - nr.21/21.03.2000 încheiat de părți, în favoarea reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
19.09.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte: a
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
