Rezoluțiune contract. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.4/C/2008-
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina
JUDECĂTOR 2: Murg Florian
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial declarat de apelanta SC SRL cu sediul în B- și B str. - nr.15, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, - moștenitori ai defunctului - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat din A, nr.2,.4, împotriva sentinței nr.930/COM din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 907,45 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința din 16 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra apelului, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, în vederea deliberării instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2008 și 28 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.930/11.05.2007 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC. SRL județul B, și pe cale de consecință a dispus rezoluția convenției încheiate între părți în perioada octombrie 2002.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 10.000 EURO la data plății și suma de 4949 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Fapt necontestat de către părți, așa cum rezultă și din întâmpinarea pârâtei de la dosar, în perioada lunii octombrie, aceștia au convenit ca societatea pârâtă să livreze reclamantului o anumită cantitate de ciuperci cu aproximație de 800 kg. - 1 tonă, în schimbul sumei de 10.000 EURO, sumă pe care reclamantul a achitat-o pârâtei conform fila 39 de la dosar și care de asemenea a fost recunoscută de către pârâtă.
În conformitate cu art.119 Cod civil, în contractele sinalagmatice, clauza penală este subînțelesă întotdeauna în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile asumate. Oricum, indiferent de modalitatea de livrare, în schimbul plății contravalorii mărfii, pârâta vânzătoare are obligația de predare a bunurilor, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-
În ceea ce privește susținerile pârâtei conform cărora prin nepreluarea mărfii de către reclamant, acesta i-ar fi creat prejudicii nerealizate din încasarea prețului total al mărfii achiziționate, instanța le-a respins ca neîntemeiate câtă vreme în susținerile sale pârâta nu și-a formulat o cerere reconvențională în pretenții și prin care să justifice cuantumul eventualului prejudiciu, rezultat din nerespectarea obligației reclamantului de preluare a mărfii.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, atât cei din partea reclamantului, cât și a pârâtei, rezultă fără echivoc faptul că înțelegerea între părți a existat, contravaloarea mărfii a fost achitată iar pârâta nu a făcut dovada solicitării adresate reclamantului de preluare a mărfii, neexistînd un proces verbal de predare-primire sau proces-verbal de recepție a mărfii, prin urmare, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de predare a mărfii, motiv pentru care în cauză sunt incidente dispozițiile art.1019 - 1020 Cod civil, astfel că instanța apreciază cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință va dispune rezoluția convenției dintre părți și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului echivalentul în lei a 10.000 EURO la data plății.
În ceea ce privește apărările pârâtei, conform cărora obligația de livrare a mărfii cădea în sarcina reclamantului, s-a apreciat că nu are relevanță în cauză întrucât pârâtul se elibera de obligație în momentul justificării predării-primirii mărfii.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod proc. civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 4.949 RON cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat ca apel în ședința din 12.12.2007, apelanta SC SRL, județul B, care solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantul intimat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că hotărârea atacată este considerată ca fiind neîntemeiată și nelegală. Urmarea înțelegerii dintre părți reclamantul a fost invitat la recepția mărfii, la recepție fiind prezent reprezentantul acestuia- -, care nu a avut obiecțiuni în legătură cu calitatea mărfii, aceasta trecând în proprietatea cumpărătorului cu transferul riscurilor conform art. 69 alin.1 din Convenția d l Viena asupra contractelor internaționale de vânzare de mărfuri.
După preluarea mărfii, aceasta a fost sigilată la sediul recurentei, urmând ca reclamantul să se prezinte, cu mijloc de transport, pentru ridicarea efectivă, dar acesta nu s-a mai prezentat, marfa fiind perisabilă s-a deteriorat.
Din moment ce și-a executat obligația ce-i revenea, rezoluțiunea contractului era inadmisibilă, hotărârea dată în cauză fiind netemeinică și nelegală.
În drept sunt invocate prevederile art. 1295 și 971 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de către succesorii reclamantului- intimat- decedat la 20.07.2007- aceștia invocă faptul că recursul este nul, acesta întemeindu-se pe dispozițiile art. 302 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, care prevede nulitatea recursului, nefiind indicate motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, criticile aduse hotărârii vizând doar temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi cenzurat în recurs.
Privitor la motivele de recurs/apel arată că în recurs este afirmată predarea mărfii, cu transferul, cu transferul riscurilor către cumpărătorul reclamant - intimat, susținere contrazisă de probele de la dosar și de textele legale, sens în care invocă inexistența vreunui proces verbal de predare- primire a mărfii, recurenta nereferindu-se laasigurarea livrării mărfii.
Arată că prevederile art. 1295 cod civil nu sunt aplicabile în speță, bunurile fiind generice și invocă prevederile art.1300 Cod civil, bunurile au rămas în rizico-pericolul vânzătorului până la cântărire, numărare sau măsurare, dovezi în acest sens neexistând.
Se afirmă și faptul că recurenta a înstrăinat o parte din bunurile în cauză, realizând venituri.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a probelor administrate în cauză se reține următoarele:
Prin soluția dată de instanța de fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, s-a dispus rezoluția convenției încheiată între părți, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantului în lei suma de 10.000 Euro la data plății.
În motivare se reține, în principal, faptul că pârâta nu și-a formulat acțiune reconvențională în pretenții pentru justificarea eventualului prejudiciu, luându-se în considerare și depozițiile martorilor audiați și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unui proces-verbal de recepție a mărfii, pârâta neîndeplinindu-și obligațiile de predare a mărfii.
Se apreciază că, existența raporturilor contractuale existente între părți și reprezentarea reclamantului de către numitul sunt dovedite prin însăși motivarea acțiunii precum și din declarațiile martorilor propuși de reclamant (fila 29 dosar1188/2005 și filele 12 și 17 din dosar 5497/2006)
Problema achitării mărfii contractate, de asemenea nu poate fi pusă în discuție.
Din declarația martorului și reprezentantului reclamantului se reține afirmația că pârâta apelantă ar fi avut obligația livrării mărfii cu mijloace proprii sau contractate, prețul mărfii incluzând și contravaloarea transportului.
Această afirmație nu poate fi reținută pentru că nu este dovedită cu nici o probă, nefăcându-se pe tot parcursul procesului dovada că pârâta avea obligația să livreze marfa la o anumită adresă indicată de reclamantă sau împuternicitul acesteia, concluzia fiind că reclamantul, prin reprezentantul său avea obligația să-și ridice marfa cu mijloacele proprii sau contractate, de la depozitul pârâtei și să o transporte la destinația la care dorea.
Față de cele de mai sus, declarația prepusului reclamantei (fila 29) care se coroborează cu declarația martorului, se reține că, marfa livrată acestuia pentru că nu s-a prezentat cu mijloc de transport pentru aor idica, în vederea evitării unei pagube, fiind livrată altui beneficiar, situația repetându-se și la noua comandă lansată ca urmare a plății anticipate a mărfii, cu precizarea că de această dată marfa nu a mai fost livrată altui beneficiar ci a fost pusă la dispoziția reclamantului până la deteriorarea calității acesteia.
Față de cele reținute se apreciază apelul formulat de pârâta apelantă ca fiind întemeiat și în baza prevederilor art.312 (1) Cod procedură civilă a fost admis, soluția instanței de fond fiind modificată în totalitate în sensul respingerii acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă reclamanții intimați au fost obligați la cheltuieli de judecată în sumă de 1.907 lei (RON), fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul declarat de SC SRL împotriva sentinței nr.930/COM din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Germania, str.35,93426, decedat la 20.07.2007 continuată de moștenitorii, -, cu domiciliul ales în A, nr.2,.4 în contradictoriu cu SC SRL cu sediul în comuna nr.168, cu punct de lucru în B-, județul
Obligă reclamanții intimați la 1.907 lei/RON cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec.
Jud fond
Tehn.red.L/9 ex
29.01.2008
Emis 7 comunicări:
- apelanta pârâtă SC SRL cu sediul în B-, județul B
- intimații reclamanți - moștenitori ai defunctului:
-
-
- -
-
-
- - toți la Cabinet avocat din A, nr.2,.4
29.01.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Murg Florian
