Rezoluțiune contract. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA COMERCIAL, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 4/
Ședința public din 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judector
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de pârâta SC. SRL, cu sediul în municipiul M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 1107 din 21 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa prților.
Se constat c judecarea cauzei a avut loc în ședința public din data de 11 ianuarie 2010, desfșurarea dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din acea dat care face parte integrant din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astzi, 18 ianuarie 2010.
CURTEA,
Prin sentința civil nr. 1107 din 21 mai 2009, Tribunalul Harghitaa respins excepțiile lipsei calitții procesuale active, netimbrrii și prematuritții invocate de pârâta, a admis în parte acțiunea reclamantei SRL (fosta SRL) împotriva pârâtei SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumprare nr. 227 din 17 iulie 2003 și repunerea prților în situația anterioar, a obligat pârâta s plteasc reclamantei dobânzi bancare aferente perioadei 8 august 2003 - 27 noiembrie 2008 conform pct. 6 din contract, a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, cu cheltuieli de judecat.
Instanța de fond a stabilit c prin contractul de vânzare-cumprare nr. 227/2003 pârâta s-a obligat s livreze reclamantei, s monteze și s pun în funcțiune utilajele necesare pentru procesarea laptelui, în valoare total de 47.000 Euro, iar reclamanta a achitat pârâtei în acest scop suma de 1.024.258.510 lei vechi, sum recunoscut de pârât, care îns susține c a livrat reclamantei unele utilaje și componente ale liniei de pasteurizare. S-a mai reținut c, potrivit art. 6 alin. 3 și 7 lit. "a", alin. 5 din contract, pârâta avea obligația punerii în funcțiune a utilajelor și conform art. 2, de la primirea avansului,în 60 de zile utilajul trebuia s fie montat, condiționat de asigurarea frontului de lucru necesar, respectiv pregtirea amplasamentelor și efectuarea branșamentelor de energie electric, fapt ce trebuia constatat prin procesul verbal semnat de ambele prți contractante.
Pârâta susține c aceast obligație nu a fost îndeplinit de reclamant, dar din comunicarea aflat la fila 12 dosar rezult c reclamanta la data de 11 august 2003 anunțat pârâta c a creat frontul de lucru, dar pârâta nu a dovedit încheierea procesului verbal. De asemenea, pârâta este de acord cu rezilierea contractului, îns din culpa cumprtoarei, artând c a livrat acesteia un, mașin de ambalat lapte, prți componente ale liniei de pasteurizare, alte utilaje și a montat tâmplria PVC în valoare de 119.632.884 lei, ceea ce s-a și achitat.
Instanța de fond a considerat c din moment ce prțile doresc rezoluțiunea contractului, urmeaz s admit cererea în acest sens, iar prțile s fie repuse în situația anterioar și c, reclamanta solicit suma de 1.450.966.596 lei vechi, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat pentru nerespectarea contractului - credite bancare, dobânzi și venituri ce nu au putut fi realizate. Întrucât conform art. 6 alin. 3 din contract, s-a prevzut c în cazul în care vânztorul nup une în funcțiune din vina sa la termenul stabilit în contract linia tehnologic, va suporta dobânzi bancare aferente perioadei respective, ratele prevzute în anexa 2 la contract, astfel c, în contul prejudiciului pretins, pârâta a fost obligat la plata dobânzilor bancare aferente perioadei 8 august 2003 - 27 noiembrie 2008.
Cererea de instituire a sechestrului asigurator a fost respins, deoarece nu exist creanț exigibil, iar reclamanta nu a dovedit existența situației prevzut la alin. 3 din art. 591 Cod procedur civil.
Hotrârea primei instanțe a fost atacat cu apel d e pârâta SRL, care a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, respingerea cererii reclamantei ca inadmisibil și nefondat.
În motivarea apelului s-a artat c, la termenul din 14 mai 2009 nu a fost îndeplinit procedura de citare cu niciuna dintre prțile aflate în proces, precizându-se c au fost înclcate prevederile art. 921Cod procedur civil, deoarece comunicarea citației și a altor acte de procedur nu se face prin afișare în cazul persoanelor juridice. S-a mai învederat c prima instanț nu a ținut deloc cont de decizia nr. 157/R/12 februarie 2009, nu a verificat dac s-a dispus intrarea în insolvenț a SRL în mod irevocabil, dac s-a ridicat dreptul de administrare a debitoarei și dac administratorul judiciar își însușește acțiunea introdus anterior deschiderii procedurii.
Apelanta a criticat hotrârea primei instanțe și sub aspectul faptului c aceasta nu a motivat și nu a artat temeiul de drept care a stat la baza rezoluțiunii contractului, c reclamanta nu a depus la dosar dovada crerii frontului de lucru, aspect ce trebuia dovedit de aceasta creia îi aparține vina exclusiv, motiv pentru care trebuie respins captul de cerere, sau, la solicitarea pârâtei apelante, trebuia s se dispun rezoluțiunea din vina exclusiv a reclamantei.
În motivare s-a fcut precizarea c s-a pronunțat o sentinț care nu va putea fi pus în executare, prțile neputând fi repuse în situația anterioar, deoarece pârâta a livrat utilaje reclamantei, acestea au fost montate și au intrat în procesul de producție, aceste utilaje stând la baza înființrii fabricii de lactate care se afl în procedur de reorganizare. Sub acest aspect, apelanta a precizat c, repunerea în situația anterioar ar presupune dezafectarea fabricii pentru a se putea restitui utilajele, lucru imposibil, de0arece creditoarea Direcția General a Finanțelor Publice H are o sentinț irevocabil prin care s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor debitoarei.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzilor bancare, apelanta a criticat faptul c prima instanț, dac ar fi fcut o minim cercetare, judectorul ar fi observat c la termenul de judecat din 12 iulie 2006 reclamanta și-a precizat captul de cerere al doilea din acțiune, solicitând numai 1.024.258.510 lei, reprezentând avans dat în vederea achiziționrii utilajelor, nu și plata unor sume de bani reprezentând dobânzi bancare. Apelata a precizat c și taxa de timbru a fost achitat la aceast valoare precizat și, în plus, culpa pentru nerespectarea contractului aparține reclamantei care nu a creat frontul de lucru așa cum era obligat prin contract.
Reclamanta intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, deoarece procedura de citare a fost legal îndeplinit, în cazul persoanelor juridice comunicarea citației putându-se realiza prin afișare în condițiile în care nu se afla nimeni la sediul acesteia și, în plus, s-a acordat și termen de pronunțare în cadrul cruia s-au și depus concluzii scrise.
Intimata a precizat c prima instanț trebuia s țin cont de decizia nr. 44/2007 a Curții de Apel Târgu -M de care a și ținut cont. S-a susținut respectarea clauzelor contractuale de ctre reclamant care a achitat avansul, a creat front de lucru, îns pârâta nu s-a prezentat pentru constatare și încheierea procesului verbal, fiind astfel în culp contractual.
Intimata a fcut și precizarea c faț de obiectul cauzei deduse judecții, nu se impunea suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 republicat iar în ceea ce privește temeiul rezoluțiunii, acesta a fost indicat de prima instanț, la pag. 5 din sentința civil apelat.
În ceea ce privește incorporarea utilajelor, pretins a fi livrate de pârât, în procesul de producție și funcționarea fabricii de procesare a laptelui, intimata aceste susțineri ale pârâtei apelante, precizând chiar c neexecutarea obligației contractuale de ctre pârât a determinat starea de insolvenț, deoarece a fost investit o sum important în avans, provenit din credit bancar, iar fabrica nu produce produse lactate, în reorganizare aflându-se societatea, nu fabrica de lapte iar planul de reorganizare este susținut prin alte activitți decât cele din domeniul industriei laptelui.
Apelanta pârât a formulat completare și precizri la apel, punctând c reclamanta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecat acordate de prima instanț în cuantum de 7300 lei și nici nu avea de ce, deoarece instanța de fond nu a obligat-o la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și c, solicit obligarea intimatei la 3.337,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
Analizând hotrârea atacat prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei ci de atac, instanța reține urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat reclamanta SRL, fosta SRL, a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumprare nr. 227 din 17 iulie 2003, repunerea prților în situația anterioar, obligarea la plata sumei de 1.450.966.596 lei vechi, reprezentând prejudiciul cauzat prin nerespectarea contractului de ctre pârât, constând în credite bancare, dobânzi, venituri ce nu au putut fi realizate, instituirea sechestrului asigurator, cu cheltuieli de judecat. La dosarul instanței de fond nr. 718/2006 se afl copia contractului (filele 5-8), dovada faptului c s-a schimbat denumirea firmei din în, convocarea la conciliere pentru data de 11 iunie 2004 (filele 19-20) dovada achitrii taxei de timbru de 3.295,7 RON și taxa de timbru de 5 RON (fila 49), aspecte care dovedesc faptul c prima instanț a dat o corect dezlegare excepțiilor procedurale invocate de pârât, în sensul c le-a respins.
Pe fondul cauzei deduse judecții, se reține c reclamanta a cerut rezoluțiunea contractului invocând neîndeplinirea clauzei contractuale de ctre pârât, care, deși a fost notificat c s-a creat front de lucru, nu s-a prezentat și nu și-a îndeplinit obligația asumat prin contract, în pofida faptului c i s-a virat cu titlu de avans și suma de 1.024.258.510 lei vechi,
La fila 48 din același dosar de fond, aspect consemnat în încheierea de ședinț din 22 iunie 2006 reclamanta a fcut dovada timbrrii cererii cu suma aferent avansului dat pârâtei și anume celei în cuantum de 1.024.258.510 lei vechi, sum pe care a solicitat-o s fie obligat pârâta s i-o plteasc.
Instanța a și acordat termen pentru a comunica pârâtei precizarea captului II din acțiune (fila 50).
În întâmpinarea de la fila 54, pârâta a invocat faptul c i-a livrat reclamantei un, mașin de ambalat lapte, prți componente ale liniei de pasteurizare, de fermentare, tâmplrie de aluminiu, utilaje și materiale în sum de 1.119.632.884 lei vechi la care se adaug 101.500.000 lei acordat cu titlu de împrumut de directorul SRL asociatului unic al SRL, împrumut nerestituit.
Intimata a fcut și precizarea c acțiunea reclamantei este nefondat, cu atât mai mult cu cât conform situației de lucrri din 3 noiembrie 2003, aceasta trebuia s mai achite pârâtei suma de 372.418.822 lei.
Prin precizrile scrise formulate de reclamant la dosarul instanței de fond (fila 94), aceasta rspunde punctual întâmpinrii pârâtei, precizând c, ceea ce s-a livrat ca fiind cu abur nu a fost pus în funcțiune, nu are acte de identificare corect, nici certificat de calitate pentru punere în funcțiune, iar pârâta poate s și-l ridice. Referitor la mașina de ambalat lapte, pârâta a restituit un cadru de mașin de ambalat lapte în locul celei pe care reclamanta a livrat-o pârâtei pentru a fi automatizat, lucru care nu s-a întâmplat, iar elementele de pasteurizare cu plci, acesta a fost returnat reclamantei în aceeași form și valoare cu factura invocat de pârât. În ceea ce privește de fermentație, de asemenea reclamanta a susținut c pârâta nu a fcut altceva decât s restituie vasul de inox, dar punându-i alt denumire, care i-a fost dat pentru a verifica dac nu este spart, lucru pe care pârâta nu l-a fcut. Reclamanta a susținut și c a achitat SRL ușile și ferestrele montate de aceast societate, conform actului adițional la contract, celelalte valori negociate de d-ul cu firma respectiv nefcând obiectul contractului.
În concluziile scrise formulate în dosarul nr. 718/2006, reclamanta, la petitul 2, cerut obligarea pârâtei la plata avansului în cuantum de 1.024.258.510 lei vechi.
Prima instanț s-a pronunțat prin sentința nr. 4234 din 28 decembrie 2006, dar aceast sentinț a fost desființat prin decizia nr. 44/A din 22 iunie 2007, cauza fiind trimis spre rejudecare, decizia rmânând irevocabil prin decizia nr. 1649 din 15 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție
În rejudecare în fond, s-a format dosarul Tribunalului Harghita nr-, dosar în care s-a constatat c reclamanta se afl în procedura insolvenței (filele 31-33 dosar).
Prin sentința civil nr. 1981 din 15 septembrie 2008 s-a dispus începerea procedurii generale a insolvenței SRL T, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Insolvency Specialists Târgu-M, nefiind îns dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, aspect învederat și de administratorul judiciar în "adeverința" depus la dosarul instanței de fond (fila 31) pentru termenul din 27 noiembrie 2008, termen pentru care reclamanta SRL a formulat și precizri, solicitând:
1.rezoluțiunea contractului de vânzare-cumprare și repunerea prților în situația anterioar;
2.obligarea pârâtei la plata sumei de 174.784 lei reprezentând dobânzi bancare aferente perioadei 8 august 2003 - 27 noiembrie 2008 potrivit pct. 6 din contract;
3.instituirea sechestrului asigurator;
4.cheltuieli de judecat (fila 34).
Este adevrat c prin precizarea de la fila 34 reclamanta practic a revenit la pretenția de la pct. 2 și a cerut suma de 174.784 lei cu titlu de dobânzi bancare iar reclamanta timbrase cererea doar pentru suma solicitat inițial cu titlu de avans, dar, trebuie avut în vedere, sub aspectul completrii timbrajului c, la data acestei precizri, reclamanta era deja în procedura general a insolvenței, cu toate consecințele ce decurg, inclusiv sub aspectul timbrajului cererii pentru recuperarea creanțelor.
Critica apelantei în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de citare în fața instanței de fond, de asemenea nu se justific, deoarece cât vreme agentul procedural a subliniat pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii mențiunea c "nicio persoan de la pct. 1 nu a fost gsit", afișarea actului la ușa principal este în acord cu textul art. 921Cod procedur civil. În plus, apelanta pârât a și formulat cerere de amânare pentru termenul de judecat din 11 septembrie 2008 (fila 7) pentru termenul din 1 octombrie 2008 (fila 12), iar la termenul din 13 noiembrie 2008 în instanț a fost prezent reprezentantul pârâtei, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest din urm termen de judecat fiind aplicat ștampila societților și semntura de primire a administratorului (fila 25).
La data de 27 noiembrie 2008, într-adevr s-a suspendat cauza, dar, pentru termenul din 14 mai 2009 pârâta a fost citat de la sediul unde la termenele anterioare s-a realizat procedura (fila 38 dosar) și la care s-a și comunicat sentința nr. 1107/2009 (fila 50).
Apelanta invoc faptul c prima instanț nu a ținut cont de faptul c reclamantei îi aparține culpa contractual și trebuia dispus rezoluțiunea din vina acesteia, omițând îns faptul c nu a formulat cerere reconvențional și nu a cerut în mod expres rezoluțiunea pentru neexecutarea contractului din culpa reclamantei, dup cum nu a cerut nici vreo sum de bani cu titlu de pretenții, rezumându-se doar la a invoca în întâmpinare c reclamanta ar fi cea care ar fi datoare pârâtei, inclusiv pentru un pretins împrumut acordat de administrator, aspect care oricum excede cadrului procesual dedus judecții.
În acest context, în mod justificat prima instanț a soluționat cauza în cadrul procesual stabilit de reclamant prin acțiunea sa, care, în rejudecarea în fond dup desființarea sentinței pronunțate inițial în dosarul nr. 718/2006, și-a precizat din nou captul II din cerere (fila 34 dosar nr-). Instanța nu putea astfel s mai dea eficienț precizrii din 12 iulie 2006, aceasta în condițiile în care și instanța de apel, care a desființat sentința suspus respectivei ci de atac, a reținut c suma de -,85 lei reprezint de fapt tocmai prestație în cadrul contractului cu privire la care se dispuse deja prin dispoziția de repunere în situația anterioar.
Faț de cele ce preced, nu se poate reține argumentul apelantei c instanța de fond, prin obligarea la plata sumei de 1.450.966.596 lei vechi, s-ar fi pronunțat asupra unor aspecte nesolicitate, reclamanta solicitând inclusiv cheltuieli de judecat, contrar susținerii apelantei c nu ar exista un asemenea petit.
Dispoziția de repunere în situația anterioar presupune restituirea prestațiilor reciproce efectuate de prți în vederea executrii contractului rezoluționat, iar admiterea rezoluțiunii de ctre instanța de fond a fost justificat tocmai pe considerentul c reclamanta a fcut dovada plții avansului, dat de la care, în termen de 60 de zile lucrtoare, pârâta trebuia s livreze utilajele și s le monteze în cadrul aceluiași termen. Este adevrat c îndeplinirea obligației de montare este condiționat de îndeplinirea obligației reclamantei cumprtoare de a crea front de lucru, consemnat în procesul verbal, dar, așa cum rezult din actul de la fila 12 dosar nr. 718/2006, reclamanta i-a comunicat pârâtei c a creat frontul de lucru, context în care reclamanta nu avea cum s prezinte instanței un proces verbal de constatare a crerii frontului de lucru. La dosar îns s-a depus și un proces verbal încheiat la 5 decembrie 2003 la sediul SRL (fila 15) semnat și ștampilat de ambele societți, din care rezult c cele dou prți contractante au stabilit ca începând cu 8 decembrie 2003, d-ul s continue executarea lucrrilor de la sediul SRL pân la finalizarea acestora conform contractului.
Pârâta nu numai c nu a fcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, dar din actele depuse de reclamant la dosarul nr. 718/2006 rezult și c reclamanta a avut probleme legate de neexecutarea contractului din partea bncii finanțatoare (filele 13 și 16). Aceleași aspecte rezult și din cuprinsul somației emise de reclamant și a convocrii în vederea clarificrii respectivelor aspecte (filele 17-20) anexate fiind și dovezile de comunicare a corespondenței respective. Clauza de la pct. 7 lit. "a" din contract, cuprinzând obligațiile vânztorului, din momentul în care cumprtorul a achitat avansul și a notificat vânztorul în legtur cu crearea frontului de lucru, duce la concluzia c vânztorul era cel care trebuia s dovedeasc faptul c și-a respectat obligațiile contractuale, ceea ce nu a fcut în prezenta cauz, culpa sa contractual fiind astfel evident.
În contextul dat, s-a activat clauza de la pct. 6 alin. 3 din contract, potrivit creia vânztorul suport în favoarea cumprtorului dobânzile bancare aferente perioadei respective din ratele prevzute în anexa 2 la contract.
Suma de 174.784 lei, acordat de instanța de fond, este contestat de apelant doar sub aspectul faptului c aceasta nu ar fi fost solicitat de reclamant, prin modificarea pct. 2 din acțiune. Aspectul este contrazis de actele dosarului și anume precizarea fcut de reclamant și aflat la fila 31 dosar fond nr-, precum și sub aspectul inexistenței vinei apelantei pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale, de asemenea contrazis de actele aflate la dosar. Se observ c, în ceea ce privește cuantumul sumei, nu s-a invocat nicio critic. Este adevrat c suma de 1.450.966.596 lei vechi, nu se regsește în dispozitivul sentinței, instanța precizând în motivare c în contul prejudiciului pretins pârâta va fi obligat la dobânzi bancare aferente perioadei de 8 august 2003 - 27 noiembrie 2008, dar, reclamanta, creia îi profit dispoziția și care ar putea avea probleme legate de executare, nu a declarat apel.
Dac instanța de apel ar dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1.450.966.596 lei vechi, practic s-ar ajunge în situația de a înrutți pârâtei situația în propria cale de atac, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 296 Cod procedur civil.
Pentru considerentele artate, instanța va respinge ca nefondat apelul pârâtei, fr cheltuieli de judecat, deoarece intimata reclamant nu a fcut dovada efecturii unor asemenea cheltuieli în calea de atac exercitat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SRL, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 1107 din 21 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Fr cheltuieli de judecat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, azi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECTOR,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: Sz.
-4.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
