Rezoluțiune contract. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1052/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.427
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL - prin administrator judiciar MANAGEMENT, împotriva sentinței comerciale nr.4460/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 5.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 12.10.2009, apoi la 19.10.2009 și apoi la 26.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4460/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - ROMANIA SRL, prin care se solicita instanței să constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între, în calitate de reprezentant al - România SRL și - România, la B, prin care reclamanta a cumpărat de la pârâtă o ambarcațiune de tip 202 HB-202, respectiv 21.02 având seria -, în valoare de 18.000 Euro, repunerea părților în situația anterioară în sensul de a dispune obligarea pârâtei la restituirea avansului achitat în cuantum de 26.894, 7 lei, reprezentând echivalentul a 7000 de Euro; obligarea pârâtei la plata sumei de 43.415, 73 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 11.300 Euro compusă din 3000 Euro - costul peridocului comandat special pentru acest tip de barcă și inutilizabil la alte modele; 11.900 RON inclusiv TVA ( 3100 Euro)- avansul pentru motorul achiziționat la indicațiile pârâtei; 200 Euro - costurile de transport B - și retur și 5000 Euro daune interese.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că deși reclamanta a susținut că s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între reclamantă și pârâtă, nu s-a dovedit în cauză calitatea de reprezentant a domnului, în ce privește societatea reclamantă, nu s-a dovedit mandatul acordat acestuia pentru a încheia contractul în numele și pe seama societății. Instanța a mai reținut și că nu s-a făcut dovada că avansul a fost plătit efectiv. De asemenea, Tribunalul a mai considerat că deși reclamanta susține că la data de 29.08.2008 a ridicat de la sediul pârâtei ambarcațiunea cu anumite lipsuri, nu dovedește că reclamanta s-a obligat să participe la montarea motorului.
Pe de altă parte, reține Tribunalul, sancțiunea rezoluțiunii contractului se impune în caz de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor ce reveneau vânzătorului, însă trebuie dovedit că pârâtei i s-a cerut să se prezinte să repare ambarcațiunea și a refuzat, să se stabilească în prealabil cu certitudine cine sunt părțile contractante în condițiile sus arătate. În fine, consideră Tribunalul, reclamanta poate pretinde daune conform art. 12 cap. VI din contract însă reclamanta nu a dovedit în ce constau acestea, modul de calcul al sumei pretinse, pentru a se aprecia asupra cuantumului respectiv asupra oportunității cererii, actele depuse nefiind certificate conform art. 7203din pr. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială cu același număr unic.
În motivarea apelului se susține că sentința apelată este criticabilă și se impune a fi schimbată pentru următoarele motive:
1. În primul rând, instanța în mod greșit a apreciat că nu s-a dovedit calitatea domnului de reprezentant al societății reclamante, mai ales că instanța nu a pus niciodată în discuția părților calitatea procesuală a reclamantei. În dovedirea calității de reprezentant al societății reclamante, apelanta depune certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului eliberat la data de 21.05.2009 din care rezultă că acesta are calitatea de administrator al societății reclamante. Față de calitatea acestuia de administrator, nu era necesar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în numele reclamantei cu pârâta, un mandat. Referitor la problema achitării avansului, apelanta susține că aceasta rezultă din însăși factura emisă de pârâtă nr. 2084/29.08.2008 în care se face precizarea că s-a achitat acest avans.
2. În al doilea rând, susține apelanta, împrejurarea reținută de către prima instanță în sensul că nu s-a dovedit că " pârâtei i s-a cerut să se prezinte și să repare ambarcațiunea și a refuzat", este total eronată deoarece între reprezentanții celor două părți au avut loc numeroase convorbiri telefonice, în care s-a discutat despre lipsurile pe care le avea ambarcațiunea. Mai mult, după sesizarea de către reclamantă, a Autorității Navale Române pentru ca aceasta să facă o inspecție a ambarcațiunii, în vederea înmatriculării și folosirii efective, s-au constatat foarte multe nereguli la aceasta, între care: - compartimentul motor nu are prevăzută instalația de ventilație forțată, cerință obligatorie pentru ambarcațiunile dotate cu motoare inboard alimentate cu benzină; amplasarea și fixarea pe poziție a tancurilor de apă, combustibil și ape uzate deoarece în cazul în care acestea sunt umplute cu cantități diferite de lichide, se poate produce un dezechilibru al ambarcațiunii; furtunele de alimentare cu combustibil montate pe ambarcațiune sunt necorespunzătoare; instalația electrică existentă pe ambarcațiune este realizată necorespunzător, cablajele atârnând la întâmplare prin barcă, existând posibilitatea de a fi agățate, rupte și deteriorate, producând avarii care pot duce la imposibilitatea de a controla ambarcațiunea; toate furtunele de instalații de apă a ambarcațiunii nu sunt corespunzătoare; nu este prevăzută în compartimentul motorului o instalație de stins incendiu automată cu CO 2 sau cu spumă, iar în cabina ambarcațiunii nu este prevăzut suplimentar încă un stingător de incendiu cu CO 2 și pentru incendii și instalații electrice; sistemul de drenaj interior al ambarcațiunii este realizat necorespunzător; scaunele pliabile existente la bordul ambarcațiunii sunt necorespunzătoare.
Ca atare, în urma acestei inspecții s-a constatat că această ambarcațiune nu îndeplinește cerințele unei ambarcațiuni de agrement, astfel că se im pune retragerea produsului de pe piață și interzicerea punerii în funcțiune a tuturor ambarcațiunilor tip 21.02 produse de pârâta ROMÂNIA SRL până la remedierea deficiențelor. Prin urmare, reclamanta nu poate folosi și înmatricula ambarcațiunea achiziționată, iar Autoritatea Navală a interzis practic comercializarea unei asemenea ambarcațiuni, astfel că ceea ce a reținut instanța este eronat.
3. În al treilea rând, susține apelanta, aspectele privind daunele interese, respectiv lipsa dovezilor privind aceste daune și nedepunerea înscrisurilor certificate, sunt contrare probelor administrate. Astfel, întrucât intimata i-a vându apelantei-reclamante o ambarcațiune inutilizabilă, iar reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, rezultatul fiind acela al imposibilității înmatriculării ambarcațiunii și a folosirii acesteia, rezultă că este aplicabil art. 12, cap. VI din contract, care reglementează că pentru nerespectarea totală sau parțială sau defectuoasă a vreuneia dintre clauzele contractuale, partea vinovată se obligă să plătească daune interese. Dovada acestor daune interese rezultă din faptul că de la data achiziționării acestei ambarcațiunii și a plății sumei de bani cu titlu de preț, acești bani i-au fost blocați și nu s-a putut folosi de ei în alte scopuri, Mai mult, apelanta a efectuat cu bună-credință o serie de cheltuieli pentru un scop ce s-a dovedit a fi de neatins, cheltuieli care nu erau în sarcina sa ( telefoane, adrese, deplasări și altele) în scopul rezolvării acestei situații. Referitor la necertificarea actelor, apelanta arată că instanța nu putea respinge cererea pentru acest motiv, ci putea cel mult, în temeiul art. 1551din pr. civ. să suspende judecata cauzei.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 282 și următoarele din pr. civ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate de apelantă în motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor de drept procesual și de drept substanțial aplicabile în cauză, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis în temeiul art. 296 din pr.civ. pentru următoarele considerente:
1. În primul rând, critica referitoare la împrejurarea că deși prima instanță pronunță prin dispozitiv soluția" respinge cererea ca neîntemeiată", reține în considerente că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dedus judecății al societății reclamante, a domnului, cu consecința firească a analizăriiexcepției lipsi calității procesuale active,este întemeiată.
Pe de o parte, prima instanță avea obligația procedurală prevăzută de dispozițiile art. 137 alin. 1 din pr. civ. ca în cazul în care considera că nu s-a făcut dovada calității procesuale pasive (în contextul situației de fapt reținute ) să pună în discuția părților (conform art. 127 și art. 129 alin. 4 din pr. civ. ) excepția lipsei calității procesuale pasive. Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând forme procedurale ce au caracter de principii de desfășurare a procesului civil (principiul contradictorialității,principiul dreptului la apărare în sens larg, principiulrolului activ al judecătorului, principiul respectării dreptului părții la un proces echitabiletc).
Mai mult, prin modul în care instanța a motivat hotărârea apelată și modul cum s-a pronunțat, rezultă chiar o contradicție între considerente și dispozitiv deoarece în dispozitiv cererea apare caneîntemeiată,iar în considerente, aceasta apare ca fiind soluționată ( cel puțin în parte) doar cu privire laexcepția lipsei calității procesuale active a reclamantei( în raport cu lipsa dovezii privind calitatea de reprezentant a numitului, excepție care potrivit art. 137 alin. 1 din pr. civ. fiind găsită întemeiată, ar fi făcut de prisos analiza fondului.
Curtea reține că s-a făcut dovada calității procesuale pasive a societății comerciale, deoarece domnul avea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la ambarcațiune, calitatea de administrator la societatea reclamantă (a se vedeacertificatul constatator de la - fila 13din dosarul Curții, în raport cu care nu era nevoie de un mandat special pentru înstrăinarea unui bun mobil cum era ambarcațiunea în cauză) și acesta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în numele și pe seama societății ( a se vedea factura fiscală seria - nr. 2084 /29.08.2008 emisă de către pârâtă pentru reclamanta societate comercială, în care la numele delegatului apare domnul, factură ( fila 13 din dosarul Tribunalului ) cu care se completează pe deplin contractul de vânzare-cumpărare dedus judecății ( filele 8-10). Mai mult, în materie comercială factura acceptată are valoarea de contract conform art. 46 din Codul comercial, astfel că cele două înscrisuri coroborate conduc la concluzia că a acționat în numele și pe seama societății comerciale care a introdus cererea de chemare în judecată, în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare privind ambarcațiunea.
2. În al doilea rând, critica privind însăși soluționarea fondului, cu referire în special la situația de fapt reținută de instanță, este întemeiată, deoarece instanța a reținut greșit atât viciile pe care ambarcațiunea achiziționată le avea, iar reclamanta le-a descoperit ulterior, precum și concluzia eronată în sensul că această ambarcațiune ar fi putut fi reparată de către pârâtă. Astfel, așa cum rezultă din adresele de la filele 14, 15, 16 și 17 din dosarul Tribunalului, Autoritatea Navală Română, constatând gravele neajunsuri pe care le prezintă toate ambarcațiunile de tip 21.02 fabricate de către pârâtă și imposibilitatea punerii lor în funcțiune ( nu doar ambarcațiunea vândută reclamantei), acestea au fost retrase de pe piață, fiind interzisă introducerea lor în piață.
Ca atare, chiar dacă reclamanta ar fi solicitat pârâtei să procedeze la eventuale reparații ( deși unele dintre acestea țineau de transformarea totală a ambarcațiunii), în raport cu decizia dată de Autoritatea Navală Română, era interzisă folosirea acesteia, mai ales că din concluziile experților de la această autoritate, rezulta pericolul utilizării acesteia pentru proprietar. Cu alte cuvinte, nu se pune problema în cauză a faptului că pârâta a vândut o ambarcațiune cu unele defecte ce ar putea fi remediate, ci aceea a interzicerii de către Autoritatea Națională în domeniu a vânzării și a folosirii acestui tip de ambarcațiune, astfel că aceasta apare ca total improprie scopului pentru care a fost achiziționată de către reclamantă, fiind interzisă utilizarea sa. Or, bunul vândut fiind scos din circulație, firește că înmatricularea și utilizarea sa conform destinației în vederea căreia a fost cumpărat ( agrement) de către reclamantă, se dovedește a fi imposibilă, astfel că indiferent de unele reparații posibile, pârâta ar trebuie să obțină, în prealabil, introducerea acestui tip de ambarcațiune, în circulație.
3. Cu privire la faptul că reclamanta nu a certificat copiile de pe înscrisurile depuse la dosar, Curtea apreciază că neluarea acestora în seamă putea opera numai în condițiile art. 139 rap. la art. 112 alin. 2 din pr. civ. adică numai după ce instanța ar fi pus în vedere părții ( în caz de contestare din partea pârâtei) să prezinte originalul pentru conformitate, chiar dacă legiuitorul a repetat dispoziția procedurală din art. 112 alin. 2 și în art. 7203alin. 2 din pr. civ. ceea ce instanța nu a făcut. Prin acest mod de sancționare a părții instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ ( art. 129 alin. 4 din pr. civ.), încălcând și principiul dreptului părții la apărare, deoarece judecătorul nu trebuie să surprindă partea că a săvârșit nereguli procedurale ( cum ar fi aceea de a nu depune copiile de pe înscrisuri certificate pentru conformitatea lor cu originalul ) și să o sancționeze în hotărâre, ci acesta are obligația de a pune în vedere părții neregularitatea săvârșită și doar după aceasta să procedeze la aplicarea sancțiunii, mai ales că în dreptul procesual civil sancțiunile procedurale în sens larg sunt dependente de o vătămare cauzatăfie procedurii( adică desfășurării normale a procesului civil), fie părții adverse (principiu desprins din dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr. civ. ).
Or, în cauză nu rezultă nicio vătămare care ar fi fost cauzată prin nedepunerea copiilor certificate, în condițiile în care reclamantei nici nu i-a fost pusă în vedere o asemenea obligație, reclamanta fiind reprezentată la fiecare din cele două termene de judecată ce au fost acordate ( din 19.02. 2009- încheierefila 42și la 19.03.2009 - practicaua sentinței -fila 52).
Curtea, reținând conform celor argumentate mai sus că din probele administrate în cauză a rezultat că obligația pârâtei de a livra ambarcațiunea conform contractului de vânzare-cumpărare dintre părți evocat mai sus, nu a fost executată corespunzător, deoarece pârâta a livrat reclamantei o ambarcațiune ce nu poate fi înmatriculată și utilizată în scop de agrement, fiind interzisă însăși comercializarea acestui tip de ambarcațiune și utilizarea sa ca atare ( pârâta fiind sancționată și contravențional conform procesului-verbal de contravenție nr. 2534/2 din 16.10.2008 în temeiul art. 11 alin. 1 și 2 din HG nr. 2195/2004, despre care se face vorbire în adresa comunicată ambelor părți de Autoritatea Navală Română - fila 16) apreciază că în speță este vorba de neexecutarea corespunzătoare a obligației de a livra ceea ce reclamanta a dorit să cumpere, neexecutare culpabilă, de vreme ce pârâta nu a obținut mai înainte de a pune în circulație ambarcațiunile de acest tip, avizele necesare de la Autoritatea Navală Română.
Cum în contractele sinalagmatice prestația uneia dintre părți își are izvorul în contraprestația celeilalte, regulă cunoscută și sub denumirea de principiul interdependenței și reciprocității prestațiilor, ce guvernează contractele sinalagmatice, în situația de fapt reținută mai sus, se impune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile art. 969 din civil și ale art. 1020 și art. 1021 din civil.
Fiind vorba de un contract cu executare dintr-o dată (uno ictu), față de faptul că reclamanta a achitat un avans pentru livrarea corespunzătoare a ambarcațiunii, ca urmare a rezoluțiunii contractului, se impune și repunerea părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă restituirea avansului achitat de reclamantă.
Referitor la împrejurarea că nu ar rezulta din probele administrate că un atare avans s-a plătit, Curtea apreciază că și sub acest aspect hotărârea este criticabilă, plata avansului fiind dovedită cu factura seria - nr. 2084/29.08.2008 în care se face vorbire de achitarea avansului de către reclamantă, în cuantum de 26.894, 7 lei.
De asemenea, pentru ca reclamanta să poată utiliza în condiții optime ambarcațiunea achiziționată de la pârâtă, a comandat și un motor special tip (fila 19 și fila 20 din dosarul Tribunalului), pentru care a fost nevoită să achite un avans de 11.900 lei, respectiv contravaloarea a 3100 Euro). Această cheltuială are natura unei pierderi în patrimoniul reclamantei, deoarece scopul în vederea căruia era achiziționat acest motor nu poate fi atins, din culpa exclusivă a pârâtei, care a livrat reclamantei o ambarcațiune scoasă din circulație, astfel că instanța de apel, în condițiile admiterii apelului, ale schimbării în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în parte a cererii, a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare cu consecința repunerii părților în situația anterioară, va obliga pe pârâtă și la plata acestei sume de bani, cu titlu de daune interese.
Mai mult, reclamanta a comandat și un periodic care nu poate fi utilizat decât la acest tip de ambarcațiune, pentru care a achitat de asemenea, suma de 3000 de Euro, sumă ce se impune a fi plătită reclamantei, care în lipsa raporturilor contractuale cu pârâta desființate pe calea rezoluțiunii, nu ar fi fost nevoită să efectueze și această cheltuială ce s-a dovedit a fi inutilă.
În fine, pentru livrarea ambarcațiunii, reclamanta a fost nevoită să plătească și cheltuieli de transport în valoare de 200 Euro, astfel că și acestea se impun a fi plătite către reclamantă, deoarece lipsirea de aceste sume de bani prin fapta culpabilă a pârâtei reprezintă un prejudiciu ce se impune a fi reparat de către cel care l-a cauzat.
În ce privește însă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 Euro cu titlu de daune-interese, fără nicio altă precizare, Curtea apreciază că soluția primei instanțe de respingere se impune a fi menținută, deoarece reclamanta nu a făcut dovada unui alt prejudiciu cauzat prin fapta pârâtei, în afara celor reținute mai sus.
Din această perspectivă, Curtea reține că nu este suficientă inserarea clauzei cuprinsă în art. 12 din contract -fila 9, pentru ca acestea să fie acordate și mai ales cuantificate, deoarece daunele trebuie să reprezinte expresia reparării unui prejudiciu dovedit. Alta ar fi fost situația dacă părțile ar fi inserat o clauză penală, în condițiile art. 1066 din civil, în care ar fi convenit, ar fi anticipat valoarea daunelor-interese ce ar fi datorate în caz de neexecutare totală sau parțială a contractului. Mai mult, Curtea reține că reclamanta nu a făcut nicio precizare cu privire la modul cum a cuantificat aceste daune-interese și nu rezultă din susțineri și nici din probele administrare, de ce daunele interese solicitate sunt în cuantum de 5000 Euro și nu sunt în cuantum de 1 leu sau 1.000.000 Euro.
De aceea, în privința soluției date de prima instanță cu privire la acest capăt de cerere, Curtea o va menține.
Pentru valorificarea dreptului său de a obține rezoluțiunea contractului dintre părți, reclamanta a fost nevoită să efectueze cheltuieli de judecată, iar în condițiile culpei pârâtei atât pe tărâmul executării contractului de vânzare-cumpărare cât și pe tărâm procesual ( aceasta din urmă fiind consecința primeia și a soluției pronunțate de instanța de apel) și în temeiul art. 298 rap. la art. 274 din pr. civ., va obliga pe intimata-pârâtă la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - ROMÂNIA SRL, cu sediul ales în B, la, ȘI din Bd. -, nr. 4, -.3,.7,. 68, sector 3, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL, cu sediul în,-, Județ T, prin administrator judiciar MANAGEMENT, cu sediul în T,-,. 8. Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.4460/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte cererea.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11.05.2008.
Obligă pârâta la restituirea avansului de preț achitat, în cuantum de 26.894,7 lei reprezentând contravaloarea a 7000 euro.
Obligă pârâta la plata sumei de 43.415,73 lei reprezentând echivalentul în lei a 11.300 EURO compusă din 3.000 Euro contravaloarea peridocului comandat special pentru acest tip de barcă și inutilizabil la alte modele, 3.100 EURO (11.900 lei) avansul pentru motorul achiziționat la indicațiile pârâtei și 200 EURO costurile de transport B - T și retur.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata - pârâta la plata sumei de 13.870,38 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 26.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
