Rezoluțiune contract. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.428R
Ședința publică de la 02 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6852/13.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA COM SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus la dosar răspunsul expertului la obiecțiunile încuviințate cu privire la completarea la raportul de expertiză tehnică în construcții civile și industriale.
Se comunică ambelor părți câte un exemplar al răspunsului expertului la obiecțiunile la completarea la raportul de expertiză, părțile învederând instanței că au luat cunoștință de conținut.
Apărătorul apelantei depune la dosar relații actualizate de la registrul comerțului privind societatea apelantă de unde rezultă că nu s-a desemnat lichidator judiciar și învederează că nu a fost în măsură să obțină copia sentinței prin care s-a dispus dizolvarea societății comerciale apelante.
În raport cu dispoziția de dizolvare din sentința comercială pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, astfel cum rezultă din relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului, apărătorul intimatei invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantei.
Curtea acordă cuvântul părților în soluționarea acestei excepții.
Apărătorul intimatei solicită admiterea excepției invocate.
Apărătorul apelantei solicită respingerea excepției apreciind prematură invocarea acestei excepții deoarece nu există o încheiere de radiere pronunțată și având în vedere și că judecătorul delegat nu a numit lichidator judiciar.
Curtea apreciază ca fiind oportună soluționarea excepției lipsei capacitării procesuale de folosință a intimatei odată cu fondul și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul părților și în soluționarea cererii de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și al admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 10.02.2006 la Judecătoria Sectorului 5 B, reclamanta România Com a chemat în judecată pe pârâta Karma solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului nr.139/26.05.2003 pentru neîndeplinirea culpabilă de către aceasta a obligaților asumate precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 53.871 RON, reprezentând plata în avans în baza contractului respectiv.
Prin sentința civilă nr.1941 pronunțată la 22.03.2006 în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, unde s-a constituit dosarul nr-, reținând natura comercială a litigiului.
Prin cererea înregistrată la 05.06.2006 în cauză pârâta Karma a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea România Com să ridice cele 500 de panouri publicitare pe care pârâta le-a executat conform anexei 2 la contractul pârâtelor nr.139/26.05.2003, precum și la plata sumei de 319.872.000 ROL, rest de plată aferent celor 500 de panouri executate pentru reclamantă conform anexei 2 la contractul menționat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.6852 pronunțată la 13.09.2006 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea principală, a dispus rezoluțiunea contractului nr.139/26.05.2003, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 53.871 RON achitată de reclamantă cu titlu de avans, a respins cererea reconvențională ca nefondată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.329,62 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că prin contractul nr.139/26.05.2003 pârâta s-a obligat să execute pentru reclamantă lucrările prevăzute în anexele 1, 2 și 3 din contract, lucrările din anexa 2 ce fac obiectul prezentei cereri constând în 500 de panouri publicitare la prețul de 36,2 Euro/bucată.
Reclamanta a solicitat pârâtei pentru lucrările prevăzute în anexa 2, în avans, potrivit art.3 din contract, suma de 53.871 RON.
La 17.03.2004, potrivit procesului-verbal încheiat la acea dată, reclamanta a returnat pârâtei cele 500 de panouri realizate de aceasta din urmă, fiind primite de, reprezentanta Karma
În procesul-verbal s-a menționat că panourile au fost refuzate datorită calității necorespunzătoare. Chiar dacă referirea la calitatea necorespunzătoare ar reprezenta exclusiv opinia reclamantei, cum susține pârâta, primirea de către reprezentantul pârâtei a produselor returnate constituie o recunoaștere a executării necorespunzătoare a acestora. În plus, o recunoaștere explicită a modului defectuos de realizare a panourilor din punct de vedere tehnic rezultă din procesul-verbal de conciliere încheiat între părți la 06.12.2004, reprezentantul pârâtei propunând predarea panourilor în urma refacerii mostrelor de tencuială exterioară, vopsea lavabilă și mozaic sub supravegherea directă a unui instructor desemnat de reclamantă, urmând ca aceasta din urmă să mai achite din restul de plată doar 40.000 lei.
În condițiile neîndeplinirii corespunzătoare a obligaților contractuale de către pârâtă, reclamanta este îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului conform art.1020-1021 Cod civil, și restituirea prestațiilor executate.
Apărarea pârâtei în sensul că ar fi aplicabile în speță dispozițiile art.46 alin.3 din Legea nr.8/1996 este neîntemeiată, deoarece nefiind vorba de o lucrare care în mod convențional poate fi considerată operă de artă (cum este cazul tablourilor, gravurilor) pârâta avea obligația să facă dovada că panourile executate constituie o "operă de artă".
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta Karma a declarat apel, înregistrat în dosarul nr- la Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială.
Prin apelul formulat, timbrat și în termen legal, s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de România Com și al admiterii cererii reconvenționale a Karma, cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit, fără să manifeste rol activ în primul rând, că apelanta nu ar fi făcut dovada în sensul că cele 500 de panouri publicitare ar reprezenta opere de creație intelectuală, care fac obiect al dreptului de autor. respective constituie creații publicitare care reprezintă opere de creație intelectuală ce fac obiect al dreptului de autor conform dispozițiilor art.7 și art.9 din Legea nr.8/1996 care prevăd protecția operelor originale de creație intelectuală, într-o enumerare exemplificativă, respectiv o enumerare restrictivă și limitativă a categoriilor de creații excluse de la protecția legală. Coroborând cele două articole rezultă că operele publicitare nu sunt excluse de art.9 de la protecție și intră în sfera generală de creații din art.7, astfel că sunt susceptibile de a face obiectul protecție legale.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o creație pentru a reprezenta o operă de creație intelectuală nu sunt prevăzute expres în lege ci în doctrină: exprimarea operei într-o formă perceptibilă, susceptibilă de a fi adusă la cunoștința publicului, ca rezultat al unei activități creatoare a autorului. Pârâta a dovedit la judecata în primă instanță că panourile publicitare executate îndeplinesc aceste condiții însă tribunalul a reținut contrariul.
În al doilea rând s-a arătat că tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la susținerea pârâtei conform căreia contractul încheiat de părți reprezenta un contract de comandă pentru opere viitoare în sensul art.46 din Legea nr.8/1996, motiv pentru care nu poate fi supus rezoluțiunii. În doctrină s-a arătat că un contract de comandă al unei opere viitoare poate prevedea doar condiții obiective referitor la o operă comandată iar nu și condiții de apreciere subiectivă a acesteia, care sunt lăsate exclusiv la latitudinea creatorului. Aspectele menționate sunt proprii și contractului nr.139/26.05.2003 încheiat de părțile în litigiu. Conform art.46 din Legea nr.8/1996 un astfel de contract de comandă nu poate fi rezoluționat de beneficiar dacă nu întrunește condițiile stabilite contractual ci doar denunțat unilateral, caz în care sumele încasate de autor rămân acestuia, beneficiarul fiind obligat și la restituirea contravalorii cheltuielilor cu lucrările premergătoare. Se instituie astfel o prezumție legală absolută de lipsă de culpă a autorului operei în cazul în care a fost realizată cu îndeplinirea tuturor condițiilor stabilite contractual dar acestea nu corespund așteptărilor subiective ale beneficiarului. Prin urmare, în speță beneficiarul România Com nu are posibilitatea de a solicta rezoluțiunea contractului din moment ce cele 500 de panouri au fost executate ci doar de a denunța contractul unilateral dacă ar proba neîndeplinirea condițiilor prevăzute în anexa 2 contractului și fără a avea dreptul la restituirea avansului.
În realitate România Com nu a dovedit că cele 500 de panouri nu ar îndeplini condițiile convenite, nici măcar nu a precizat care condiții nu ar fi realizate, tribunalul a reținut în mod greșit o așa-zisă recunoaștere din partea pârâtei-apelante, deși voința de recunoaștere explicită nu se regăsește în conținutul proceselor-verbale încheiate de părți la 17.03.2004 sau la 06.12.2004.
De altfel, instanța de fond a dispus rezoluțiunea integrală a contractului nr.139/26.05.2003, deși din interpretarea cererii introductive rezultă că reclamanta-pârâtă a solicitat cel mult rezoluțiunea parțială a contractului doar în privința anexei 2 contractului, recunoscând că materialele publicitare ce au făcut obiectul anexelor 1 și 3 au fost executate și plătite fără obiecții.
Prin încheierea pronunțată la 26.01.2007 Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a dispus în baza art.2 alin.1 lit.e pct.1 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile Legii nr.8996 privind dreptul de autor, scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la una dintre secțiile civile ale instanței în vederea soluționării.
Împotriva încheierii din 26.01.2007 Karma a declarat recurs.
Prin decizia nr.1502 pronunțată la 25.04.2007 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cadrul continuării judecății cauzei instanța de apel a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică a panourilor în litigiu și a probei cu interogatoriu exclusiv pentru apelantă.
Prin cererea formulată la 10.01.2008 apelanta a solictat verificarea de scripte în temeiul art.177.179 Cod procedură civilă, tăgăduind că semnătura aplicată în procesul-verbal încheiat între părți la 17.03.2004 în numele directorului societății, ar aparține acesteia. Prin cererea formulată la 06.03.2008 apelanta a renunțat însă la verificarea de scripte față de imposibilitatea prezentării procesului-verbal din 17.03.2004, semnat în original de către directorul menționat și comunicat prin fax către intimată.
În raport cu răspunsul intimatei la interogatoriu, apelanta a solicitat în completarea probatorilor înfățișarea de către intimată a înscrisului constând în macheta de panou pe care a aprobat-o aceasta și a celui de aprobare în sine, cerere care a fost respinsă de instanță la termenul de la 06.03.2008 pentru motivele menționate în încheierea de la acel termen.
Cu privre la raportul de expertiză întocmit în cauză ambele părți au formulat obiecțiuni, iar instanța a încuviințat doar obiecțiunile apelantei, răspunsul expertului la acestea fiind depus la dosar.
În raport cu mențiunea din Registrul Comerțului privind dizolvarea societății comerciale apelante, intimata a invocat excepția lipsei capacității de folosință a acesteia.
Față de acestea analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a societății apelante, aceasta a fost invocată în raport cu mențiunea existentă în Registrul Comerțului conform adresei nr.74368/2/19.05.2008 referitoare la dizolvarea din oficiu a societăți apelante prin sentința nr.5180/16.04.2007 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, pentru motivul nedepunerii situațiilor financiare conform legii (art.237 pct.1 lit.b din Legea nr.31/1990).
Ca parte a capacității juridice propriii care este o consecință a personalității juridice a societății comerciale, capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan procesual, continuă să existe până la radierea societăți comerciale când încetează personalitatea juridică. În procesul de încetare a personalității juridice a societății comerciale dizolvarea și lichidarea constituie, în mod obișnuit, două faze distincte, separate de momentul desemnării lichidatorului. Dizolvarea este o fază de pregătire a lichidării în care capacitatea de folosință este supusă restrângerii în sensul că nu se mai pot întreprinde operațiuni noi. Or, în speță, nu a intervenit radierea, nu s-a dovedit desemnarea lichidatorului iar procesul în cauză nu poate fi considerat o operațiune nou. În consecință nu se poate reține la acest moment lipsa capacității procesuale de folosință în ceea ce privește apelanta, astfel încât excepția invocată în acest sens este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Pe fondul cauzei, în argumentarea susținerii în sensul că panourile în discuție ar constitui opere de artă apelanta nu invocă decât în mod abstract prevederile art.7 și 9 din Legea nr.8/1996 și aprecierile doctrinare asupra condițiilor ce trebuie a fi individualizate pentru existența unei astfel de opere, fără raportarea acestora în fapt, în mod concret la panourile respective. publicitatea ce se urmărea a fi realizată prin cele 500 de panouri viza produsele România Com evident sub aspectul specificității acestora. În acest context partea mai importantă din lucrarea de realizare a panourilor consta în aplicarea sub formă de mostre a diverselor forme de vopsele și tencuieli pe suport de expandat, astfel cum se menționează în anexa 2 la contractul părților, adică redarea vopselelor și tencuielilor conformă cu specificitatea produselor respective. Or, o astfel de redare comportă doar un aspect tehnic nefiind o activitate creatoare iar rezultatul ei nu poate fi o operă de artă. De altfel, cele menționate își găsesc reflectarea și în voința exprimată de părți la încheierea contractului nr.139/26.05.2003. Astfel, conform clauzelor exprese din contractul părților, obiectul acestuia a fost prevăzut a consta în "producerea" unor "lucrări", pentru care "posibilitățile tehnice" de realizare aveau relevanță.
Neputând fi vorba despre o operă de artă, nu poate fi reținut ca fiind fondat nici motivul de apel conform căruia contractul nr.139/26.05.2003 ar constitui un contract de comandă pentru o operă viitoare în sensul prevăzut de art.46 din Legea nr.8/1996. Prin urmare, sub aspectul consecințelor juridice nu intervine ipoteza potrivit căreia România Com nu ar avea posibilitatea de a solicita rezoluțiunea contractului ci doar o eventuală demitere unilaterală a acestuia, fără dreptul la restituirea avansului achitat.
Referitor la aspectul neîndeplinirii condițiilor de calitate care a constituit motivul restituirii panourilor de către România Com, acestea rezultă în primul rând din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, astfel cum a fost completat prin răspunsul expertului la obiecțiunile încuviințate. Astfel, expertul a constatat că mostrele culorilor și structura tencuielilor și mozaicurilor nu corespund indicativelor scurse sub suportul culorii respective, iar aceasta se datorează lipsei de experiență în finisaje a personalului societății apelante care a amestecat/aplicat culorile și au scris indicativele în mod incorect.
suficientă a culorilor, reținută de asemenea de către expert este în măsură să arate și executarea cu superficialitate a lucrării. În același sens, propunerea reprezentantului Karma, astfel cum a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal de conciliere încheiat la 06.06.2004, de a se reface de către societatea comercială respectivă, mostrele de tencuială, vopsea lavabilă și mozaic constituie o recunoaștere implicită a executării inițiale a acestora în mod greșit.
Rezultă din cele arătate că în executarea contractului nr.139/26.05.2003 furnizorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate în ceea ce privește realizarea lucrărilor prevăzute în anexa 2 contractului, din culpa proprie. Chiar dacă nu s-a dovedit îndeplinirea tuturor obligaților asumate potrivit clauzei nr.2.1 din contract de către client, furnizorul era singurul în măsură să prevină o greșită realizare a lucrărilor dacă ar fi avut în vedere îndeplinirea propriilor obligații asumate potrivit clauzei 2.2. a contractului respectiv, cu atât mai mult cu cât termenul de livrare putea fi convenit de părți.
Referitor la motivul de apel privind întinderea obiectului cererii de chemare în judecată, acesta nu este susceptibil de interpretări diferite. În mod evident, neexecutarea lucrărilor prevăzute în anexa 2 contractului a fost invocată de reclamantă nu numai sub aspectul motivului de rezoluțiune dar și sub aspectul restituirii avansului achitat de reclamantă în mod anticipat. De altfel, prin clauza nr.5 contractul prevedea și emiterea în mod distinct a unei comenzi pentru efectuarea lucrărilor și oricum un simplu aspect de formă, care nu corespunde conținutului nu este în măsură să conducă la aprecierea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală.
Având în vedere considerentele arătate Curtea va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință, ca neîntemeiată și în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul formulat în cauză, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art.274 Cod procedură civilă Curtea va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 6.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert, astfel cum au fost dovedite în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantei Karma, ca neîntemeiată.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Karma cu sediul în B,-, sector 5, și cu sediul ales la. " și Asociații" în B,-, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.6852/13.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata România Com cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 6.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
