Rezoluțiune contract. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 52/
Ședința publică din 12.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de către pârâta, pârâta SC SRL prin lichidator judiciar IT MANAGEMENT și intervenienta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 448/Bis/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.03.2008 care face parte integrantă din prezenta decizie când, având în vedere complexitatea cauzei și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a fost amânată pronunțarea pentru termenul de azi, 12.03.2009.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința nr. 448/BIS/PI din 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins excepțiile de insuficientă timbrare, de prematuritate a introducerii acțiunii, a lipsei calității active a reclamantului, prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului, invocate de pârâți.
Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea precizată a reclamantului -, formulată în contradictoriu cu pârâții și SC Coronna SRL T, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între - și pe de o parte, în calitate de vânzători și SC Coronna SRL prin mandatar, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, contract autentificat sub nr. 2109/11.06.2002 de notar Public, s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC Coronna SRL înscris sub B 19 în CF 99328 T, s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de SC SRL T și iau fost obligați pârâții față de reclamant la plata sumei de 4472,2 lei cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sub durata căsătoriei reclamantului cu pârâta, acesta a dobândit prin edificare, imobilul situat în T,-, înscris în CF 99328 T, nr.top 18880/3/1 iar la data de 11 iunie 2002 soții au vândut acest imobil societății Comerciale Coronna SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2109/11.06.2002 de notar public, pentru prețul de 1.600.000.000 ROL reprezentând echivalentul a 47.946 USD, din care, la data autentificării s-a achitat un avans de 1.000.000 ROL (echivalentul a 30 euro), diferența urmând a fi achitată în rate plătibile în funcție de posibilitățile financiare ale cumpărătoarei, până la data de 11.06.2004. Întrucât timp de doi ani de la perfectarea vânzării, societatea pârâtă nu a mai achitat nici o, datorită imposibilității financiare, părțile au convenit rezoluțiunea convențională a contractului e vânzare cumpărare, prin actul de rezoluțiune autentificat sub nr. 687/20.02.2004 la notar public, având ca efect restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reîntoarcerea imobilului în proprietatea reclamantului și restituirea avansului.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 729/PI/27.06.2006 a Tribunalului Timișs -a dispus declanșarea procedurii insolvenței față de pârâta cumpărătoare SC Coronna SRL, fiind desemnat ca administrator judiciar IT Management SRL care, în temeiul art. 60-61 din Legea 85/2006 a promovat o acțiune de anulare a actului de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 687/20.02.2004 a BNP, fiind astfel revigorat contractul de vânzare-cumpărare iar imobilul intrând din nou în proprietatea debitoarei în faliment.- considerent pentru care, reclamantul a promovat acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 1365 și 1361.civ. ca sancțiune pentru neîndeplinirea obligației esențiale de plată a prețului.
Una din consecințele reciprocității obligațiilor din contractele sinalagmatice o constituie rezoluțiunea pentru neexecutare, prevăzută de art. 1020.civ. potrivit căruia, în cazul când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul luat, cealaltă parte poate cere rezoluțiunea contractului.
Potrivit art. 1020 și 1021.civ. în orice convenție sinalagmatică condiția rezolutorie este subînțeleasă, dreptul la acțiune avându-l cel în privința căruia nu s-a executat angajamentul. Dacă părțile au convenit altfel, astfel cum susține pârâta prin administratorul judiciar, în spiritul dispozițiilor legale enunțate mai sus, instanțele au îndatorirea să cerceteze cauzele, respectiv culpele care au determinat neexecutarea contractului, impunându-se a se stabili în ce măsură mai poate fi executat contractul, în caz contrar urmând să se procedeze la desființarea lui.
Faptul că părțile din prezenta cauză au înserat în contract, clauza potrivit căreia, în caz de neexecutare obligației pârâtei cumpărătoare SC Coronna SRL de a achita diferența de preț, să se procedeze la executare silită, nu exclude posibilitatea solicitării prin instanță a rezoluțiunii contractului, având în vedere faptul că, acel contract nu mai putea fi executat din cauza incapacității de plată a cumpărătoarei, ceea ce a determinat părțile să rezoluționeze voluntar contractul de vânzare-cumpărare (ulterior, actul fiind anulat de instanțe în temeiul art. 60-61 din Legea nr. 85/2006).
S-a constatat că cererea reclamantului este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile de admitere a acțiunii în rezoluțiune, respectiv ca pârâtul să nu-și fi executat obligațiile asumate, neexecutarea să-i fie imputabilă, iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere și să nu fi executat prestațiile datorate în cursul procesului, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1020-1021 și 1365.civ. care reglementează rezoluțiunea vânzării de imobile pentru neplata prețului. Pârâta debitoare SC Coronna SRL nu și-a executat obligația de plată a prețului iar neexecutarea îi este imputabilă, punerea în întârziere la care face referire textul legii reprezentând în prezenta speță, chiar actul de rezoluțiune voluntară a contractului de vânzare-cumpărare, prin care părțile au convenit să revină la situația anterioară de carte funciară și de restituire a avansului către cumpărătoare datorită imposibilității financiare a acesteia de a achita diferența de preț, respectiv timp de doi ani de la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, nu s-a achitat nici o.
Nu a putut fi reținută apărarea pârâtei prin administrator judiciar în sensul că, reclamantul are posibilitatea recuperării contravalorii imobilului prin depunerea unei declarații de creanță în dosarul în care a fost declanșată procedura insolvenței împotriva debitoarei SC Coronna SRL, în condițiile în care, singurul bun care ar putea fi valorificat este imobilul care face obiectul prezentei cauze iar suma ce s-ar putea obține prin vânzare la licitație a acestui bun, ar fi distribuită cu prioritate creditorilor privilegiați și cu garanții reale, nicidecum reclamantului.
Cu privire la excepțiile ce au fost invocate, s-a dispus respingerea acestora.
Astfel, acțiunea a fost timbrată la valoarea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la 1.600.000.000 Rol, singura valoare la care instanța s-a putut raporta și nu la valoarea din expertiza extrajudiciară depusă la dosar de către pârâta SC Coronna SRL prin lichidator, efectuată în scopul valorificării imobilului prin licitație în cadrul procedurii insolvenței (situație în care, interesul era de stabilire a unei valori de piață cât mai mare).
Calitatea procesuală activă a reclamantului rezidă din cronologia faptică privind imobilul din litigiu și din interesul legitim manifestat în cauză. Astfel, la data de 06.06.1996, numita vinde lui - proprietatea terenului înscris în CF sub nr. 99328 T, cumpărătorul intabulându-și dreptul de proprietate și obține Autorizația de construcție nr. 1080/1996 pentru executarea pe terenul cumpărat a casei în regim, construcție pe care o realizează în termenul fixat prin autorizația de execuție a lucrării, respectiv un an de zile.
Construcția astfel edificată la data de 15.10.1997 este operată și înscrisă în CF avându-i ca proprietari pe soții iar din actele constitutive ale SC Coronna SRL rezultă că imobilul în litigiu nu a constituit aport în natură la înființarea societății ci, a fost cumpărat de societate prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune se solicită în prezenta cauză. Acest imobil a fost ulterior atribuit reclamantului prin sentința civilă nr. 1728/2007 a Judecătoriei Timișoara, urmare a divorțului soților și a soluționării cererii de partaj, reținându-se contribuția reclamantei (fost ) de 20 % la dobândirea imobilului și a pârâtului - reclamant reconvențional, - de 80 % încât, această calitate de edificator al construcției și proprietar (până la data intrării imobilului în proprietatea debitoarei în faliment) îi conferă reclamantului legitimitatea promovării acțiunii în rezoluțiune și restabilire a situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
S-a mai invocat prescripția dreptului la acțiune, prin împlinirea termenului general de prescripție la data de 11.06.2007, termen stipulat de părți în contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, pentru plata prețului, față de care, instanța a constatat că acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 21.05.2007, deci înăuntrul termenului astfel calculat de pârâta SC Coronna SRL prin lichidator judiciar ca fiind 11.06.2007.
Cu privire la prematuritatea introducerii acțiunii, deși există la dosarul cauzei invitația la conciliere directă inițiată de reclamant, aceasta nu era necesară, prevederile art. 720 ind.1 proc.civ. nefiind incidente în speță, acțiunea în rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare fiind evaluabilă în bani doar sub aspectul timbrării, prin ea însă, nu se formulează și pretenții bănești. Pe de altă parte, această procedură a încercării de soluționare pe cale amiabilă a litigiului a fost introdusă la inițiativa Parlamentului European prin Convenția d l a Tampere, urmărindu-se așezarea părților la masa dialogului pentru a se evita ajungerea în instanță, scopul acestor dispoziții fiind atins în prezenta cauză, încă din faza partajării imobilului, pârâta SC Coronna SRL prin administratorul judiciar formulând cerere de intervenție în Dosar nr. 2806/2006, astfel că avea cunoștință despre toate aspectele ce vizau acest imobil.
A fost solicitată și suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din legea nr. 85/2006, instanța pronunțându-se prin încheierea de ședință din 22.04.2008 în sensul respingerii cererii, motivat de faptul că, dispozițiile art. 36 se referă la acțiuni judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor debitoarei sau bunurilor sale, acțiunea de față nefiind pentru realizarea unei creanțe ci urmărește rezoluțiunea unui contract ca sancțiune aplicată conduitei contractuale culpabile a debitoarei, constând în neplata prețului imobilului care s-a aflat în proprietatea reclamantului și nu în patrimoniul SC Coronna SRL.
S-a mai reținut că cererea de intervenție formulată de intervenienta SC SRL este neîntemeiată, această societate fiind creditoarea care a declanșat procedura insolvenței SC Coronna SRL, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 729/PI/27.04.2006 pronunțată în dosar nr. 915/Com/2006 astfel că, aceasta are posibilitatea recuperării creanței pe calea specială instituită de Legea nr. 85/2006 care reglementează procedura insolvenței. De altfel, cererea de intervenție formulată în dosar nr- nu întrunește elementele esențiale de promovare a unei astfel de cereri potrivit art. 50 al.1 proc.civ. astfel că a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta, pârâta SC Coronna SRL prin lichidator judiciar IT Management SRL și intervenienta SC SRL.
În motivarea apelului său, pârâta a solicitat admiterea acestuia, desființarea în întregime a sentinței apelate și în rejudecarea cauzei să se respingă acțiunea principală cu cheltuieli de judecată. În considerente pârâta a considerat că instanța de fond a apreciat greșit asupra excepțiilor care au fost invocate întrucât în ce privește netimbrarea, ar fi trebuit a se lua în considerare valoarea imobilului așa cum rezultă din raportul de evaluare și nu cea din contractul de vânzare-cumpărare și astfel să plătească o taxă de timbru la valoarea de circulație a acestui imobil.
În ce privește prematuritatea introducerii acțiunii, se consideră că nu a fost respectată procedura concilierii prevăzută de art 720 ind.1 proc.civ. întrucât nu poate fi reținută motivarea instanței că acțiunea de rezoluțiune a contractului nu este evaluabilă în bani și doar în cursul procesului s-a încercat acest lucru însă nu a fost îndeplinită anterior introducerii acțiunii.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de cererea de suspendare din dosar, nesocotind dispozițiile art. 36 din Legea insolvenței, iar în ce privește fondul cauzei a arătat că a avut calitatea de vânzător al imobilului și că nu este de acord cu acțiunea reclamantului și a reamintit decizia Curții de APEL TIMIȘOARA prin care s-a anulat actul de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare. În acest context, față de această decizie irevocabilă, reclamantul nu mai are un drept de coproprietate asupra acestui imobil și s-a statuat că imobilul rămâne în proprietatea societății, iar motivarea instanței de fond și considerentele în acest sens nu pot fi reținute întrucât trebuia să se aibă în vedere voința părților care a fost aceea de a trece la executare silită a contractului care reprezintă titlu executoriu fără punere în întârziere.
În ce privește apelul intervenientei SC SRL, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii principale a reclamantului, suspendarea executării hotărârii apelate până la soluționarea căii de atac, cu mențiunea că la această ultimă cerere a apelantei de suspendare s-a renunțat în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Motivele de apel ale intervenientei sunt depuse la fila 58 dosar, arătând că justifică un interes în promovarea acestei cereri întrucât este creditorul principal al societății în cadrul procedurii de insolvență iar imobilul din litigiu este singurul bun aflat în masa credală, iar în cazul transmiterii proprietății asupra acestuia nu mai poate fi recuperată creanța sa. Apelanta susține că s-a achitat o taxă de timbru derizorie raportat la valoarea reală a imobilului din litigiu și că s-ar fi impus o expertiză în virtutea legii taxelor de timbru care a fost ulterior depusă la dosar și din care rezultă o valoare mult mai mare a imobilului. Raportat la excepția prematurității, se apreciază că este inadmisibil ca același litigiu să fie evaluabil în bani raportat la modalitatea taxei de timbru și neevaluabil raportat la procedura concilierii directe, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat și repunerea părților în situația anterioară iar prin Decizia nr. 32/2008 a stabilit ca acțiunile în care se tinde la rezoluțiunea unui act juridic, sunt evaluabile în bani.
Pe de altă parte, apelante susține că sunt îndeplinite condițiile de suspendare a litigiului, în baza legii insolvenței, cererea în acest sens fiind respinsă netemeinic și că voința părților este ca în cazul în care cumpărătoarea nu achită diferența de preț până la termenul scadent să se treacă la executarea silită a contractului care reprezintă titlu executoriu fără punere în întârziere, și această voință trebuie interpretată în sensul producerii de efecte a contractului și nu cel al ineficientizării lui prin rezoluțiune.
Se mai critică faptul că instanța de fond nu a ținut cont de decizia nr. 537/2007 a Curții, prin care s-a statuat irevocabil că în cazul acestui contract nu poate interveni rezoluțiunea și repunerea părților în situația anterioară, iar schimbarea temeiului de drept nu justifică soluția instanței de fond. Că voința mutuală a părților are forță juridică superioară voinței unilaterale de a se rezoluționa contractul și a se ține cont de poziția procesuale a fostei soții a intimatului care a solicitat respingerea acțiunii.
Al treilea apel în cauză este al debitoarei SC Coronna SRL prin lichidator judiciar IT Management SRL care prin motivele de la 25 dosar, a cerut schimbarea în totalitate a sentinței apelate și respingerea acțiunii în rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare în principal pe cale de excepție, iar pe fond ca neîntemeiată.
Apelanta a făcut un istoric al situației juridice și faptice a imobilului din litigiu, a raporturilor juridice dintre părți și a reamintit hotărârea judecătorească anterioară, iar cu privire la aspectele cauzei a susținut că în mod greșit s-a respins excepția de netimbrare întrucât acțiunea este evaluabilă în bani și se timbrează la valoare, sens în care relevantă este valoarea din contract prin raportare la dolar și nu la sumă fixă în lei, iar pe de altă parte, întrucât se vizează întoarcerea imobilului în patrimoniul său, timbrarea trebuia făcută la valoarea actuală a imobilului și nu prețul care face obiectul acțiunii sale.
S-a greșit asupra modului de soluționare a cererii de suspendare a judecății cauzei în baza art. 36 din Legea 85/2006 cât timp acțiunea de rezoluțiune este o acțiune personală evaluabilă în bani și se poartă asupra unui imobil aflat în proprietatea debitoarei care, la rândul său este în procedura insolvenței și prin admiterea cererii a fost scos bunul de la masa credală diminuându-se valoarea materială a acesteia cu consecința suportării unui prejudiciu în averea debitoarei. Cu privire la acest aspect, se critică modul în care s-a înțeles a se motiva respingerea cererii de suspendare, ce este neconvingătoare și bazată pe o susținere greșită întrucât în realitate este vorba de o acțiune care urmărește scoaterea din patrimoniu a bunului.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că acțiunea este nefondată și trebuia să fie respinsă întrucât rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare poate fi cerută în situația în care una din părți în mod culpabil nu-și îndeplinește obligațiile pe care și le-a asumat, iar în speță vânzători sunt reclamantul și pârâta, fosta sa soție, iar cumpărătorul este societatea, iar în cauză se observă că acțiunea este formulată doar de unul din vânzători și, mai mult, cealaltă parte s-a și opus în mod expres la cererea formulată de reclamant.
Prima instanță nu a luat în seamă acest aspect și a greșit întrucât a uitat să menționeze că înainte de finalizarea partajului bunului, acesta nu mai era în patrimoniul soților, întrucât actul de rezoluțiune din 2004 fusese deja anulat de instanță.
Pârâta apelantă reamintește clauza din contractul de vânzare-cumpărare care constituie voința lor comună și prin care au stabilit că în situația neplății prețului vânzătorii să aibă doar posibilitatea executării silite asupra cumpărătoarei, renunțându-se astfel la posibilitatea de a se uza de rezoluțiunea contractului, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în fața unei acțiuni comerciale în care debitorul este de drept pus în întârziere la scadență, fără vreo altă formalitate.
Clauza contractuală este perfect legală, nu este contrară bunurilor moravuri, ordinii publice sau dispozițiilor imperative ale legii, fiind prevăzută în interesul creditorilor pentru a se evita un proces de lungă durată. Prin urmare, reclamantul trebuie obligat să-și respecte propria voință și să ceară instanței investirea cu formulă executorie a prezentului contract și să se înscrie la masa credală, urmând să-și recupereze creanța potrivit dispozițiilor legii insolvenței.
Reclamantul intimat - a depus întâmpinare la apeluri, solicitând respingerea lor, considerând că excepția cu privire la timbrarea acțiunii este nefondată și nu duce la schimbarea hotărârii, iar singura valoare la care s-a raportat pentru rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare este cuantumul prețului neplătit așa cum rezultă din contract, excepția prematurității este de asemenea nefondată și corect apreciată de instanță, consilierea prealabilă fiind îndeplinită anterior înregistrării dosarului la Tribunal și de altfel aceasta neputând constitui un fine de neprimire așa cum a statuat și instanța supremă într-o altă situație.
Că cererea de suspendare a judecății cauzei este nefondată față de caracterul real al acțiunii și inaplicabilitatea art. 36 din Legea insolvenței și apreciind că hotărârea este temeinică și legală și pe fondul dreptului dedus judecății. În esență a concluzionat în legătură cu aceasta că voința părților inserată în contract a fost de a conferi actului caracterul de titlu executoriu conform prevederilor art. 66 din Legea 36/1995 pentru ca în cazul în care vânzătorul nu primește plata, pentru executarea contracului să nu mai fie necesar a se investi cu formulă executorie și a se trece mai ușor la executare și nicidecum de a priva vânzătorul de dreptul la rezoluțiune.
Cererea de intervenție a fost respinsă corect întrucât ca o intervenție principală ea este lipsită de obiect și altfel, pentru lipsa timbrării conform art. 10 alin.2 din Ordinul 760/C/1999.
Pentru soluționarea apelurilor s-au depus la dosar înscrisuri constând în copia actului constitutiv al societății pârâte, copia Deciziei civile nr. 537/R/2007 a Curții de Apel, actul adițional la actul constitutiv și copia actului de rezoluțiune a contractului, extras de practică judiciară și o cerere de intervenție accesorie introdusă de aceeași intervenientă apelantă SC SRL la care s-a anexat copia unei declarații sub semnătură privată, cerere ce nu a fost admisă în principiu de către instanță.
Examinând apelurile părților conform cu motivele invocate raportat la excepțiile ridicate în primă instanță și în apel și ansamblul probațiunii administrate, Curtea reține următoarele:
Apelul intervenientei SC SRL nu a fost timbrat deși s-a pus în vedere părții achitarea taxelor judiciare de timbru conform art. 1 și următoarele din Legea 146/1997 unde se arată că acțiunile și cererile la instanțele judecătorești sunt spuse acestor taxe. Pe cale de consecință, văzând art. 20 alin.2 din aceeași lege ce prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, precum și art. 9 din OG.32/1995 privind timbrul judiciar, se va anula cererea de apel a intervenientei ca netimbrată.
Cu privire la motivele de apel ale celorlalte părți, din care unele sunt comune, respectiv cele ce vizează în primul rând modul în care prima instanță a soluționat excepțiile, se reține în primul rând că în legătură cu criticile aduse în chestiunea timbrării insuficiente a acțiunii reclamantului, se constată în primul rând că prin raportare la prevederile art. 2 alin.1 și 11coroborat cu alin 3 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanță se timbrează diferențiat după cum obiectul este sau nu evaluabil în bani, inclusiv în ce privește cererile privind rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial cum este și cazul în speță, iar valoarea la care se calculează este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată ca vădit derizorie de instanță, așa cum se arată și în art. 5 alin.2 din Ordinul 760/C/1999, evaluarea se face pe cale de expertiză dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părți și se calculează la valoarea rezultată din expertiză.
În speță,m aceste dispoziții nu sunt de aplicabilitate în condițiile în care instanța nu a făcut o apreciere din oficiu în acest sens, nu rezultă o valoare derizorie și o astfel de expertiză cu un obiectiv de acest gen nu a fost solicitată de părți, ci doar s-a depus un alt raport de expertiză ce a fost necesar în procedura de insolvență și fără relevanță în cauză. Ca atare, timbrarea s-a făcut integral la valoarea imobilului din contractul de vânzare cumpărare a cărui rezoluțiune se cere, acesta constituind obiectul litigiului și nu partajarea imobilului sau aplicarea procedurilor de lichidare judiciară.
De altfel, greșita timbrare la prima instanță nu constituie motiv de schimbare sau desființare a hotărârii ci, potrivit art. 20 alin.5 din Legea 146/1997, într-o astfel de situație s-ar putea dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente prin dispozitivul hotărârii instanței investite cu soluționarea căii de atac.
motiv de apel se referă la modul în care a fost soluționată excepția prematurității acțiunii ca urmare a lipsei concilierii conform art. 720 ind.1 proc.civ. se reține că acesta este nefondat, având în vedere că o astfel de conciliere a fost realizată anterior înregistrării cauzei la Tribunal, respectiv la 10.01.2008 așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 23-24 dosar, iar pe de altă parte, la data înregistrării acțiunii, cererea reclamantului a fost calificată ca fiind neevaluabilă în bani și pentru acest motiv a și fost declinată de la judecătorie la tribunal la 28.11.2007, situație în care nu se impunea aplicarea acestor dispoziții care se referă la procesele în materie comercială evaluabile în bani.
Al treilea motiv comun a celor două apeluri ale pârâtelor se referă la modul de aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței care reglementează situația potrivit căreia de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, instanța de fond respingând această cerere a părților de suspendare a judecății cauzei.
Curtea, consideră temeinică soluția instanței de fond sub acest aspect, având în vedere că dispoziția invocată se referă strict la realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, ori acțiunea prezentă a reclamantului privește o rezoluțiune de contract de vânzare-cumpărare și restabilire de situație anterioară care este calificată în art. 1368.civ. ca fiind o acțiune reală și nu una personală, aceeași opinie regăsindu-se și în doctrina civilă și astfel nu se impunea o asemenea suspendare.
Din conținutul apelului pârâtei ce se referă la fondul cauzei, se poate reține în primul rând interesul părții de a promova această cale de atac, interes considerat ca element esențial al oricărei cereri sau acțiuni în instanțele de judecată. Aceasta prin raportare la faptul că partea a acceptat că bunul imobil este bun comun cu prilejul litigiului de partaj în contradictoriu cu reclamantul ca fost soț, a acceptat partajarea și a solicitat plata unei sulte aferente și, deși în apel arată că nu este de acord cu acțiunea, la fila 25 dosar se regăsește întâmpinarea părții unde aceasta a fost de acord cu admiterea acțiunii arătând că este întemeiată.
Nu are relevanță decizia nr. 537/R/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA asupra prezentului demers judiciar al reclamantului și în contextul în care în considerentele acestei decizii se vorbește de posibilitatea unei rezoluțiuni convenționale a contractului de vânzare-cumpărare, de neîndeplinirea scadenței de plată a prețului, elemente ce nu mai sunt aplicabile în cazul de față cât timp această scadență s-a împlinit și obiectul cererii nu este o rezoluțiune convențională ci una solicitată ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale. Acea decizie anterioară a soluționat un litigiu care a avut un alt obiect și fără nici o aplicabilitate asupra situației juridice prezente.
Un alt aspect invocat în apelul acestei pârâte și de altfel ultimul dar reiterat și de pârâta SC Coronna SRL prin lichidator IT Management, se referă la inadmisibilitatea unei rezoluțiuni de contract de vânzare cumpărare în condițiile existenței unei clauze în acel contract în care s-a convenit că actul constituie titlu executoriu conform art. 66 din Legea 36/1995 și în cazul în care cumpărătoarea nu achită până la termenul scadent final, diferența de preț, să se treacă la executarea silită în baza prezentului contract fără punere în întârziere și fără sentință judecătorească. Această clauză este perfect valabilă între părți prin aplicarea art. 969.civ. însă ea are efecte juridice limitate la situația pe care părțile prin voința lor au dorit să o reglementeze, respectiv la dorința și intenția de a conferi contractului caracterul de titlu executoriu și modul de a se evita punerea în întârziere, toate reprezentând aspecte de executare silită eventuală care nu pot fi extinde printr-o interpretare a părților ca fiind incluse în contract în ideea eliminării posibilității de a se cere rezoluțiunea acestuia.
Este de inacceptat o astfel de variantă care ar încălca și art. 1020.civ. unde legiuitorul arată că o condiție rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său
În același sens în art. 1365 din Codul civil se arată că dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării.
De altfel, însăși apelantele care în acest moment contestă posibilitatea rezoluțiunii, au acceptat-o anterior când au încheiat actul de rezoluțiune convențională a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 20.02.2004 cu nr. 687, act ce a făcut obiectul litigiului anterior și a fost anulat ca atare, însă în care de comun acord au rezoluționat contractul de vânzare cumpărare, părți fiind atunci actual reclamant și pârâtele apelante și SC Coronna SRL. Deci, chiar și societatea cumpărătoare a acceptat dându-și acordul de voință în acel moment pentru rezoluțiunea contractului, iar un alt aspect ce rezultă din această stare de fapt este că nici atunci și nici în prezent cumpărătoarea nu a plătit prețul vânzării, fapt indubitabil și necontestat de nici una din părți.
Prin clauza din contract părțile nu au putut și nici nu au avut intenția de renunța expres la posibilitatea de a formula o cerere de rezoluțiune, ce este acordată de lege și nu negociată de părți, sens în care reclamantul a invocat art. 1021.civ. ce oferă părții în privința căreia obligația nu s-a executat, să aleagă sau să oblige partea cealaltă de a executa convenția când este posibil sau să ceară desființarea cu daune interese.
Deși în prezent societatea pârâtă se află în procedura de insolvență fiind supusă lichidării judiciare, această procedură nu are nici o legătură cu acțiunea în rezoluțiune chiar dacă în final este posibil ca imobilul să nu se mai regăsească în masa credală, nu îngrădește dreptul părții vânzătoare care nu și-a primit prețul de a cere rezoluțiunea iar referitor la motivația din apelul societății prin lichidator că acțiunea a fost introdusă doar de unul din vânzători și nu sa alăturat și pârâta, se constată că faptic, în mod irevocabil s-a soluționat un litigiu de partaj în urma căruia imobilul a fost atribuit încă din anul 2007 reclamantului care urmează să plătească o sultă pârâtei, fostă soție, acesta fiind de drept titularul acțiunii în rezoluțiune.
Pe cale de consecință, văzând art. 295 și următoarele proc.civ. urmează a se respinge ca nefondate apelurile pârâților, fără a se solicita cheltuieli de judecată din partea intimatului și a se anula ca netimbrat apelul intervenientei așa cum s-a arătat mai sus.
DISPUNE
Respinge apelurile declarate de pârâții, cu domiciliul procedural ales la " & " din T,-,.1, cod poștal -, jud. T și SC Coronna SRL prin lichidator IT Management, cu sediul în T,-, 8. jud. T, împotriva sentinței civile nr. 448/Bis/PI/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de intervenienta SC SRL, cu sediul profesional ales la avocat din T, nr.1,.13, camera 8, jud. T, împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /02.04.2009
TEHNORED./02.04.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 4 ex.: -
- -
- SC Coronna SRL prin lichidator IT Management
- SC SRL
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
