Rezoluțiune contract. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 532
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și apelanta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.13781/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 11 și apelanta-pârâtă prin avocat, cu împuternicirea avocațială nr-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta pârâtă prin avocat depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1824 lei cu nr.667/12.10.2009, în original și timbrul judiciar de 5 lei.
Apelanta reclamantă AVAS prin consilier juridic, arată că nu mai insistă în excepția netimbrării apelului, față de împrejurarea că apelanta SA făcut dovada achitării taxei de timbru, astfel cum s-a dispus de către instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelurilor formulate în cauză.
Apelanta reclamantă AVAS prin consilier juridic solicită admiterea apelului cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe cale de consecință să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.1492/23.11.1997 și să fie obligată pârâta la plata sumelor cu titlu de daune interese, cu cheltuieli de judecată. Pe apelul pârâtei SA, pune concluzii de respingere ca nefondat. Depune concluzii scrise.
Apelanta SC SA prin avocat solicită respingerea apelului formulat de reclamantă, ca nefondat, pentru considerentele arătate în concluziile scrise, depuse la instanța de fond. Pe apelul său, solicită admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a capătului 2.1 din acțiune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.13781 din 12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- au fost respinse excepțiile privind prematuritatea capătului 2.4 din cererea principală privind contravaloarea celor 1.058.150 acțiuni, excepția lipsei de interes și lipsei calități procesuale pasive privind capetele 2.2 și 2.3 din cererea principală cât și excepția prescripției extinctive privind capetele 2.3 și 2.5 din cererea principală.
Totodată s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în contradictoriu cu pârâta SC SA B și pârâta a fost obligată la plata sumei de 571.287,02 lei reprezentând penalități pentru nerealizarea investiților pe anul 2002.
S-au respins capetele de cerere 1, 2.2 - 2.6 din cererea principală ca neîntemeiate.
De asemenea s-a admis excepția lipsei de interes a cererii reconvenționale și s-a respins cererea reconvențională a pârâtei reclamante ca lipsită de interes. S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
În motivarea soluției s-a reținut în esență că, probele nu susțin excepțile invocate și respinse de instanța fondului iar pe fond, probele relevă că cererea reclamantei este doar în parte fondată, sens în care a și admis cererea principală.
În privința cererii reconvenționale instanța de fond a reținut că, probele nu relevă interesul pârâtei față de obiectul cererii sale, fiind un terț în convențiile a căror nulitate absolută o solicită și ca urmare a fost fondată excepția lipsei de interes a cererii reconvenționale.
Împotriva sentinței precitate au formulat apel ambele părți.
1. Reclamanta apelantă în baza prevederilor art.282 alin.1 și art.296 Cod procedură civilă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței comerciale atacate și admiterea în tot a acțiuni sale.
Apelanta prezintă pe scurt obiectul cererii introductive de instanță și ceea ce i s-a admis și respins prin sentința apelată.
În privința capătului principal de cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1492/23.11.1997 apelanta susține că pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale nerealizând investiția care avea scadența la 31.12.2002, instanța de fond reținând în mod greșit contrariul. Așadar condițiile rezoluțiunii potrivit art.1020-1021 Cod civl au fost îndeplinite.
Apelanta consideră că sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru admiterea acțiuni în rezoluțiune și anume dacă una dintre părți nu a executat obligațiile sale, neexecutarea contractului se datorează culpei pârâtului și debitorul a fost pus în întârziere.
În concret, neefectuarea investiției pentru anul 2002 se datorează culpei intimatei iar, această obligație a fost esențială la încheierea contractului, aprecierea contrară a instanței de fond fiind nefondată. Ca urmare, dizolvarea societăți privatizate se datorează exclusiv culpei cumpărătorului, situație ce putea fi evitată dacă investiția asumată de cumpărător s-ar fi realizat în termenii și obiectivele propuse, respectiv, în totalitate.
Instanța de fond a apreciat greșit că AVAS valorificând clauza penală de la art.7.8 din contract nu mai sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare a contractului potrivit art.1020-1021 cod civil întrucât, în speță AVAS a optat pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și valorificarea clauzei penale inserate în acesta, redându-se prevederile art.1066 Cod civil și făcându-se referire la prevederile art.1068-1069 Cod civil.
În privința capătului 2 de cerere incluzând punctele 2.2-2.6, apelanta consideră că sunt accesorii ale primului capăt de cerere privind rezoluțiunea judiciară a contractului și ca urmare în cazul admiterii acestui capăt de cerere trebuie admise și celelalte capete de cerere cu titlu de daune interese, sume care sunt arătate și solicitate până la data desființări contractului.
De asemenea, apelanta solicită plata în continuare a daunelor interese până la data pronunțării hotărârii definitive și executorii de rezoluțiune.
În esență, apelanta consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că, în speță, cumpărătorul deși nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, s-a bucurat de calitatea de acționar și de drepturile conferite de această calitate în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Apelanta dezvoltă această susținere făcând trimitere la dispozițiile art.21 alin.11, 2, 3 din OG nr.25/2002 modificată și completată referitoare la daunele interese ce pot fi solicitate ca și la stabilirea și întinderea acestora pe bază de expertiză concluzionând că, întinderea prejudiciilor și culpa sunt prezumate prin lege.
De altfel, aceste aspecte rezultă și mai clar din OG nr.40/2003 pentru modificarea și completarea OG nr.25/2002, nefiind astfel incidente dispozițiile art.1082 Cod civil cum greșit susține instanța de fond.
Mai mult, în cauză s-a efectuat o expertiză dar, instanța de fond nu a acordat AVAS, prejudiciul stabilit.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și admiterea cereri sale.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și a oricăror alte mijloace de probă care ar fi utile și pertinente soluționării cauzei.
Apelanta invocă prevederile art.86 din OUG nr.51/1998 cu modificările și completările ulterioare în susținerea scutirii sale de la plata taxei de timbru.
În baza art.242 alin. ultim Cod procedură civilă apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
2. Apelanta pârâtă SC SA B solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a capătului 2.1 de cerere din acțiunea introductivă modificată și completată și obligarea sa la plata sumei de 11.527 lei penalități de întârziere aferente investiției nerealizate în anul 2002 ca urmare a reducțiunii clauzei penale, fără cheltuieli de judecată.
Apelanta consideră justificată cererea sa pentru că, a fost obligată să achieseze la un contract de adeziune cu o clauză penală prestabilită în mod unilateral de fostul FPS ca reprezentant al Statului Român, caz în care, o astfel de clauză se interpretează în favoarea părții obligată să achieseze la acel contract; tot astfel, restabilirea echilibrului contractual se poate face prin cenzurarea acelor clauze abuzive de către instanța de judecată fie prin constatarea nulități acestora, fie prin adaptarea lor la practica obișnuită; că legiuitorul în situații de acest gen a stabilit un cuantum maxim de 0,5% și că părțile în contractele comerciale negociate nu au depășit în privința penalităților nivelul maximal de 2% pe zi de întârziere la suma datorată.
În concluzie, apelanta consideră că cenzurarea clauzei penale inserate la art.7.8 din contract să se facă la nivelul de 2%/an calculat asupra sumei datorate. Se mai arată că, diferența de sumă contestată este de 558.760 RON.
Apelanta a timbrat cererea cu 1.824,06 lei taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
Intimata AVAS a depus întâmpinare invocând pe cale de excepție netimbrarea apelului iar, pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta pârâtă prin avocat ales a formulat cerere de renunțare la apel, cerere neconfirmată de societatea pârâtă prin reprezentanți săi deși, Curtea i-a solicitat acesteia pe cale de adresă confirmarea renunțului formulat de avocat.
Apelanta reclamantă la cererea Curții a depus precizări la cererea de apel și concluzii scrise.
La termenul de azi, apelanta reclamantă față de împrejurarea că intimata apelantă a achitat taxa de timbru, nu a mai susținut excepția de netimbrare a apelului invocată pe cale de întâmpinare.
Examinând motivele de apel în ansamblu raportat la probele administrate în cauză Curtea reține că ambele apeluri apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
1. Deși apelanta reclamantă în cererea de apel a propus ca probe înscrisuri și alte mijloace de probă ce ar fi utile soluționării cauzei, Curtea reține că, în temeiul principiului disponibilități apelanta reclamantă nu a propus probe noi în apel.
În această situație Curtea reanalizând probele administrate în fața instanței de fond a reținut situația de mai jos.
Așa cum a reținut și instanța de fond, creditorul are facultatea de a alege între a cere rezoluțiunea sau a cere executarea în natură a obligației, cele două căi neputându-se cumula.
De altfel, potrivit prevederilor art.1021 Cod civil, executarea contractului este incompatibilă cu desființarea lui.
În acest sens, apelanta reclamantă pentru investițiile neefectuate în mare parte pe perioada anilor 1999 și 2000, solicitat executarea în natură potrivit sentinței comerciale nr.4924/30.11.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială. Din sentința precitată rezultă că, în mod irevocabil s-a respins cererea AVAS de obligare a pârâtei la efectuarea investițiilor pe anii 1999 și 2000 ca prescrise sau neîntemeiate.
Astfel fiind situația nu se mai poate solicita rezoluțiunea contractului pe motivul neîndeplinirii obligațiilor investiționale pe anii 1999 - 2000 întrucât a renunțat la această opțiune când a ales menținerea contractului și executării sale.
În aceste condiții, rezoluțiunea s-ar reduce doar la partea de investiți nerealizate pe anul 2002 ce reprezintă doar 2.856.435,10 lei adică, 40% din valoarea totală a investiții asumate, împrejurare care conduce la concluzia că, neexecutarea parțială nu este suficient de importantă pentru a duce la rezoluțiunea contractului.
Pe de altă parte, nu se impune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din perspectiva neefectuării unor investiți în valoare de 8.354.337,90 lei din totalul de 13.992.000 RON în condițiile executării celorlalte obligații asumate, inclusiv cea de plată a prețului acțiunilor întrucât, nu se poate aprecia că există o neexecutare suficient de importantă prin raportare la restul obligațiilor executate.
Tot astfel, părțile în contract pentru neexecutarea obigației investiționale au prestabilit clauză penală la art.7.8, în sensul că, cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate egală cu 20% pe an pentru suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an.
Practic părțile nu au prevăzut în contract un pact comisoriu pentru rezoluțiunea contractului în cazul neîndepliniri obligațiilor investiționale precum în cazul prețului (art.4.3).
Și nu în ultimul rând, apelanta a solicitat aceste penalități de 20% din suma neinvestită, valorificând clauza penală de la art.7.8 din contract, ca modalitate de executare indirectă a obligației, prejudiciul fiind evaluat convențional și anticipat.
În concluzie clauza penală prestabilită în contract presupune existența contractului și executarea lui prin echivalent, fiind incompatibilă cu rezoluțiunea contractului.
Ori, apelanta în criticile sale nu combate în nici un fel aspectele privind alegerea făcută pentru anii 1999 și 2000 și evident nu vorbește despre sentința comercială nr.4924/30.11.2005 și nici despre clauzele penale inserate în contract care reprezintă legea părților potrivit art.969 Cod civil și care se execută cu bună credință potrivit art.970 Cod civil și oricum prioritar oricăror altor prevederi legale precum art.1068-1069 Cod civil.
Așadar apelanta trebuie să valorifice drepturile pe care le-a stabilit prin contractul încheiat cu intimata chiar dacă legea îi permite și alte posibilități întrucât, la încheierea contractului a ales anumite sancțiuni cum s-a expus mai sus.
Tot astfel, probele relevă că apelanta a ales valorificarea clauzei penale de la art.7.8 din contract, pentru perioada 1999, 2000 existând și titlu executoriu.
Cu aceste considerente Curtea apreciază nefondată această critică.
În privința pretențiilor formulate la capetele de cerere 2.2-2.6 din cererea principală apreciem că ar fi suficient pentru justificarea soluției de respingere numai faptul că acestea reprezintă daune interese pentru rezoluțiune, fiind accesorii cererii principale de la capătul 1, urmând astfel soarta principalului.
Față de această împrejurare Curtea apreciază că atât alte rețineri ale instanței de fond pe acest aspect cât și criticile apelantei exced în raport cu soluția pronunțată, respectiv, de respingere astfel că, nu vor face obiect de analiză.
Dacă s-ar fi admis capătul de cerere 1 privind rezoluțiunea judiciară a contractului, atunci trebuia ca instanța de fond să se pronunțe într-un fel pe daunele interese și în funcție de soluție s-o motiveze corespunzător, ceea ce în speță soluția pentru capătul 1 de cerere (rezoluțiune) fiind de respingere, sigur că și daunele interese au urmat soarta principalului, nefiind nevoie de altă argumentare.
2. Așa cum s-a mai arătat potrivit art.969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Astfel fiind situația, pârâta apelantă trebuie să execute cu bună credință contractul încheiat cu reclamanta inclusiv în partea privind sancțiunile precum clauza 7.8 referitoare la neefectuarea investițiilor din anexa 8.
De altfel această penalitate egală cu 20% pe an pentru suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an, echivalează cu daune pentru prejudiciul adus AVAS pentru neefectuarea investiților respective.
Acest gen de penalitate are caracter convențional și special, neputând fi comparat cu penalitățile de întârziere în plata unei mărfi de exemplu.
Deci, prin această clauză părțile au evaluat prejudiciul în mod anticipat.
În aceste condiții Curtea nu poate cenzura voința părților întrucât nu are temei legal.
În altă ordine de idei, apelanta pârâtă nu a probat criticile din apel în privința modului de stabilire a clauzelor din contract de către părți, Curtea neputând cenzura clauza de la ar6.7.8 din contract la nivelul de 2% pe an.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate ambele apeluri confirmând soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate ambele apeluri formulate de apelantele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, și SC SA cu sediul în B,--3, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.13781/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
Președinte, Judecător,
Jud. dr. - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.dr. - 17.12.2009
Tehnored. - 18.12.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu
