Rezoluțiune contract. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1386/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 572
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții - reclamanți și precum și de apelanta - pârâtă SC -CO SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5722 din data de 18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de28 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 28 2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 17.02.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta -CO, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea pentru neexecutare a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă prin contractul de construire nr.14059/02.07.2004, modificat prin actele adiționale nr.1/09.07.2004 și nr.2/23.05.2005, obligarea pârâtei la eliberarea terenului proprietatea reclamanților situat în localitatea Tunari, str. -, nr.6, județul I, prin ridicarea fundației greșit executate de către pârâtă sau obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate de eliberarea terenului, obligarea pârâtului la plata sumei de 116.322,94 RON, din care debit în valoare de 83.623,89 RON și penalități contractuale în valoare de 20.364,63 RON, dobânzi legale în valoare de 150 RON și 12.184,42 RON reprezentând despăgubiri (calculate prin însumarea cheltuielilor efectuate cu proiectul de execuție, obținerea avizelor și a autorizației de construire), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 12.04.2006, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de construire nr.14059/02.07.2004, modificat.
La termenul din data de 16.05.2006, pârâta a învederat verbal că aspectele învederate în întâmpinare reprezintă cerere reconvențională.
Instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și interogatorii reciproce. De asemenea, a fost admisă cererea reclamanților de a depune la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat pe calea asigurării de dovezi solicitată de aceștia.
Prin încheierea din 15.05.2007, tribunalul a respins proba testimonială solicitată de pârâtă ca nefiind concludentă în soluționarea cauzei.
Totodată, tribunalul a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice sau a unui supliment la raportul de expertiză, care să stabilească contravaloarea construcțiilor efectuate raportat la prețul total al contractului.
La același termen de judecată, tribunalul a încuviințat un supliment la raportul de expertiză efectuat pe calea asigurării de dovezi, cu obiectivele cuprinse în încheierea de ședință din 15.05.2007.
Prin sentința comercială nr.5722/18.04.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții-pârâți și, dispunând rezilierea contractului de construire nr.14059/02.07.2004, modificat prin actele adiționale nr.1/09.07.2004 și nr.2/23.05.2005.
Totodată, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 72.106,09 lei, reprezentând avans de restituit și 18.454,51 lei, penalități de întârziere și a respins restul pretențiilor din cererea principală, ca neîntemeiate.
Instanța de fond a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, obligând pârâta la plata sumei de 6.453,41 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul de construire nr.14059/02.07.2004, având ca obiect construirea unei locuințe pe terenul proprietatea reclamanților. Potrivit contractului prețul total al construcției este de 54.257 Euro inclusiv TVA, beneficiarul urmând să plătească un avans de 14.467 Euro inclusiv TVA în termen de 10 zile de la data semnării contractului, urmând ca diferența să fie achitată ulterior pe baza situațiilor de lucrări și a proceselor-verbale de recepție parțială, conform termenelor prevăzute.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art.3.01 din contract, durata de execuție a lucrărilor a fost stabilită la maximum de 8 luni de la emiterea ordinelor de începere a lucrărilor.
La data de 09.07.2004 s-a încheiat actul adițional nr.1 prin care părțile au convenit modificarea elementelor contractului de construire, stabilindu-se, între altele, ca anumite lucrări în valoare totală de 2.040 Euro să fie scăzute din valoarea contractului, iar prin art.8 al actului adițional convenindu-se ca lucrările de branșare la utilități și de amenajare a terenului exterior să nu facă parte din obiectul contractului de construire.
Prin actul adițional nr.2 încheiat la 23.05.2005 părțile au stabilit termenul final de executare a lucrărilor la data de 31.10.2005.
Instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză tehnică construcții efectuat în dosarul de asigurare de dovezi rezultă că la data realizării expertizei, construcția era în faza de execuție fundație, starea tehnică a acesteia necorespunzând în întregime rolului său de a prelua solicitările de la suprafață, ca urmare a unor greșeli de execuție.
Ca atare instanța de fond a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de construire, întrucât a executat lucrări cu deficiențe calitative, iar remedierile ulterioare nefiind suficiente. Totodată, s-a reținut că nu a fost respectat nici termenul final de executare a lucrărilor, astfel încât sunt îndeplinite condițiile pentru rezilierea judiciară a contractului de antrepriză, conform art.1439 alin.2 cod civil raportat la art.1020-1021 Cod civil.
Tribunalul a respins apărările pârâtei referitoare la existența unor cauze obiective ce au împiedicat-o să-și îndeplinească obligațiile asumate, reținând că amenajarea terenului și branșarea la utilități se face la o dată ulterioară finalizării construcției, respectiv, în faza de finisaje, pe de o parte, iar pe de altă parte, organizarea șantierului revine antreprenorului.
Au fost respinse și apărările referitoare la cazul de forță majoră, întrucât, pârâta nu a dovedit notificarea reclamanților cu privire la existența forței majore, pe de o parte, iar pe de altă parte, cauzele invocate - ploi torențiale, existența unei pânze de apă la suprafață nu reprezintă cauză de forță majoră.
Ca urmare a rezilierii contractului, instanța de fond a obligat pârâta la restituirea sumei totale de 72.106 lei, reprezentând contravaloarea avansului plătit de reclamanți la care se adaugă contravaloarea sumelor din contractul de prestări servicii din 08.08.2003, sumă din care a fost scăzută valoarea lucrărilor executate de pârâtă, în speță fundația.
Totodată instanța a obligat pârâta la plata sumei de 18.454,51 lei cu titlu de penalități de întârziere, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Astfel, capătul doi de cerere a fost respins, întrucât, conform raportului de expertiză, nu este necesară scoaterea fundației, ci reconstruirea ei, iar despăgubirile reprezentând avizele și autorizația de construire, precum și proiectul de execuție nu sunt datorate deoarece profită reclamanților.
Tribunalul a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta, apel înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2008.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâtă a arătat că suma la care pârâta a fost obligată ca urmare a rezilierii contractului de construire este greșit calculată, întrucât din această sumă trebuie scăzute sumele rezultând din contractul de prestări-servicii încheiat la 08.08.2003 care a avut ca obiect activitatea de consultanță tehnico-economică și juridică, întrucât fac obiectul altui contract, părțile îndeplinindu-și reciproc obligațiile asumate prin acesta.
Apelanta-pârâtă a mai arătat că din suma de restituit trebuie scăzute și sumele achitate de antreprenor în vederea realizării planului de finanțare, care profită beneficiarilor, precum și diferența dintre valoarea achitată cu titlu de avans al fundației și valoarea acestuia rezultând din raportul de expertiză tehnică.
Cât privește raportul de expertiză tehnică efectuat pe calea asigurării de dovezi la cererea reclamanților beneficiari, apelanta-pârâtă a arătat că nu este de acord cu concluziile acestui raport, formulând obiecțiuni, întrucât prin dispoziții de șantier ulterioare s-au remediat deficiențele constatate.
Apelanta-pârâtă a arătat că rezilierea contractului poate fi cerută doar de partea care și-a îndeplinit sau este să-și îndeplinească propriile obligații contractuale, or, în speță, reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin actul adițional nr.1/09.07.2004, împiedicând astfel executarea obligațiilor asumate de către antreprenor.
Alături de culpa beneficiarilor de a nu realiza amenajarea terenului și branșarea la utilități, apelanta-pârâtă a arătat că reiterează susținerile relative la existența cazului fortuit, reprezentat de ploile abundente care au determinat acumularea apei la suprafața solului.
Apelanta-pârâtă a solicitat și suspendarea executării sentinței atacat, motivată de indisponibilizarea unor sume de bani care depășesc valoarea obligației ce se urmărește a se executa silit.
La termenul din data de 31.10.2008, intimații-reclamanți au formulat cerere de aderare la apelul declarat de apelanta-pârâtă, cerere admisă de instanță prin încheierea de ședință din data de 31.10.2008, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor impuse de art.293 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de aderare la apel, apelanții-reclamanți au arătat că în mod greșit prima instanță de fond a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la ridicarea fundației sau la plata cheltuielilor de ridicare, dând o interpretare greșită concluziilor raportului de expertiză tehnică.
Sub acest aspect, apelanții-reclamanți au arătat că expertul tehnic a arătat în mod neechivoc că fundația nu corespunde rolului acesteia de a prelua solicitările de la suprafață. Totodată expertul tehnic a arătat că fundația poate fi refolosită, dar numai după efectuarea unor ample lucrări de specialitate.
Mai mult, au arătat apelanții-reclamanți în mod greșit instanța de fond a scăzut valoarea acestei fundații din contravaloarea sumelor de restituit, reținând că le profită reclamanților, întrucât această fundație poate fi folosită doar după cheltuirea unor sume de bani pentru remedierea defecțiunilor, sume ce ar trebui achitate de antreprenor.
Apelanții-reclamanți au arătat că în mod greșit prima instanță de fond a respins cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând cheltuielile cu avizele de construire și autorizația de construire întrucât le profită reclamanților, deoarece acestea au expirat fiind necesară depunerea unora noi sau prelungirea celor vechi.
Apelanții-reclamanți au învederat că instanța de fond a omis să se pronunțe pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, cerere întemeiată, întrucât prejudiciul reclamanților depășește valoarea estimată la data stipulării clauzei penale, ca urmare a intervalului mare de timp scurs de la data încetării lucrărilor.
La termenul din data de 21.11.2008, a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru apelanta-pârâtă, fiind respinse celelalte probe ca neîntemeiate, conform încheierii de ședință de la această dată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cât privește apelul declarat de apelanta-pârâtă, Curtea reține că acesta este nefondat, soluția de respingere a cererii reconvenționale fiind corectă, pentru următoarele motive:
Curtea nu poate reține susținerile apelantei-pârâte relative la existența culpei apelanților-reclamanți în executarea obligațiilor contractuale asumate, întrucât în speță s-a solicitat desființarea contractului de antrepriză pentru neîndeplinirea de către antreprenor a obligației de executare a fundației, așadar a obligaților din faza incipientă executării lucrărilor asumate. Or, apelanta-pârâtă invocă neexecutarea obligaților asumate de antreprenor constând în continuarea lucrărilor, respectiv"de la fundație în sus", conform susținerilor orale ale apărătorului ales coroborate cu motivele de apel, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de reclamanți prin actul adițional nr.1/09.07.2004, respectiv, de amenajare a terenului și branșare la utilități. Așadar, Curtea reține că apelanta-pârâtă face referire la neîndeplinirea obligațiilor ulterioare executării fundației datorită culpei reclamanților, deci la o fază ulterioară fazei de execuție a fundației.
Ca atare, întrucât apelanta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de execuție a fundației, aceasta fiind greșită și inaptă să preia solicitările de la suprafață, apărările acesteia privind neîndeplinirea obligațiilor ulterioare acestei faze, sunt superflue și nu pot fi reținute de instanța de judecată, soluția de respingere a cererii reconvenționale fiind corectă.
Nu pot fi reținute nici apărările apelantei-pârâte relative la cazul fortuit reprezentat de ploile torențiale și infiltrarea pânzei de apă, întrucât și această apărare vizează tot justificarea neîndeplinirii obligațiilor ulterioare executării fundației, nefiind apărări ale apelantei-pârâte pentru greșita executare a fundației.
În ceea ce privește cuantumul sumelor la care a fost obligată intimata-pârâtă către apelanții-reclamanți, acest motiv de apel va fi avut în vedere de instanța de fond, ca urmare a sentinței dată de instanța de apel în apelul promovat de apelanții-reclamanți.
Relativ la apelul declarat de apelanții-reclamanți, Curtea reține că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea probelor administrate în cauză, a considerentelor sentinței de fond și a petitului cererii de chemare în judecată, Curtea reține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii reclamanților de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale.
Sub acest aspect, Curtea reține că, deși în dispozitiv, instanța de fond respinge celelalte cereri ca neîntemeiate, în motivarea soluției pronunțate nu face nici o referire la capătul de cerere având ca obiect plata dobânzilor legale, ceea ce echivalează cu nepronunțarea pe acest capăt de cerere.
Deși practica judiciară este unanimă în a reține că, în principiu, nu este admisibil cumulul dobânzilor legale cu penalitățile de întârziere, soluțiile date admit că de la această regulă există și o excepție: dacă în speță se dovedește că prejudiciul încercat de creditor depășește valoarea estimată a acestuia prin clauza penală negociată de părți, aspect asupra căruia apelanții-reclamanți au insistat, învederând perioada mare de timp scursă de la data încetării lucrărilor.
Ca atare, Curtea apreciază că prin nepronunțarea pe această cerere, tribunalul nu a intrat în cercetarea în fond a acțiunii precizate sub acest aspect, astfel încât, față de dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, se impune desființarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Soluția de desființare în tot a sentinței de fond cu privire la soluționarea acțiunii principale se impune întrucât din analiza motivelor de apel formulate, Curtea reține atât motive de schimbare, cât și motive de desființare a acesteia, celelalte motive de apel invocate de apelanții-reclamanți urmând a fi avute în vedere de prima instanță de fond la rejudecarea cauzei.
Mai mult, Curtea reține că prin soluția dată în judecarea capătului doi din acțiunea principală, în sensul păstrării fundației și remedierii acesteia de către reclamanți, instanța de fond a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce echivalează tot cu necercetarea în fond a cauzei sub acest aspect.
Curtea apreciază că față de modul în care a fost formulată cererea reclamanților, respectiv, ridicarea fundației greșite sau obligarea antreprenorului la plata cheltuielilor de ridicare, și față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța ar fi putut să respingă această cerere doar dacă din probele administrate reieșea că fundația corespunde scopului său tehnic, respectiv, preluarea solicitărilor de la suprafață. În plus, se reține că reclamanții nu au solicitat în cauză contravaloarea lucrărilor de remediere la care face referire expertul în raportul întocmit anterior promovării acțiunii în justiție, pe calea asigurării de dovezi, și nici nu s-au administrat probe pe acest aspect.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.296-297 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă și va admite apelul apelanților-reclamanți, desființând sentința atacată și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței atacate formulată de apelanta-pârâtă-reclamantă, ca rămasă fără obiect.
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă -CO cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.5722 din data de 18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți și ambii cu domiciliul în B,-,.11 SUD,.A,.17, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.5722 din data de 18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, și desființează sentința atacată trimițând cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării acțiunii principale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 2.12.2008
Tehnored. - 4.12.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu