Rezoluțiune contract. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 67/
Ședința publică din 15 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta "" J/-, CUI -, cu sediul în T - M,-, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 1726 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depunerea de către reprezentantul ales al intimatei, avocat, al împuternicirii avocațiale.
dezbaterilor și susținerile reprezentantei reclamantei-apelante, au fost consemnate în încheierea de ședință din 08.09.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 15.09.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1726 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Mureșa admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâta SRL și în consecință a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei - T-M, acțiune prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 2351 din 6 mai 2003 privind imobilul evidențiat în CF nr. 2375/III T-M nr. top 3511/406/2, 3511/406/3, 3511/406/4, situat administrativ în T-M,-, cu restabilirea situației anterioare încheierii actului translativ de proprietate în sensul evidențierii dreptului de proprietate pe numele fostei vânzătoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul ce se cere a fi rezoluționat, reclamanta a vândut pârâtei imobilul cu datele de identificare menționate în acțiune pentru prețul de 1.010.000.000 lei + TVA, preț din care pârâta a achitat 250.000.000 lei la data încheierii contractului, urmând să achite diferența de 450.000.000 lei până la 9 mai 2003, iar cea de 501.900.000 lei până la 1 iunie 2003. S-a mai avut în vedere că potrivit art. 5 din contract, cumpărătoarea intră de drept în posesia imobilului la încheierea contractului urmând să intre în folosința acestuia începând cu 30 iunie 2003. Întrucât pârâta nu a achitat diferența de preț de 501.900.000 lei reclamanta a invitat-o la conciliere la 19 iunie 2007 iar pârâta s-a apărat invocând împrejurarea că nu a putut prelua imobilul în condițiile în care Agroindustriala - l-a ocupat și a promovat și o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului în baza căruia pârâta a cumpărat imobilul.
În contextul celor arătate instanța a apreciat că în raport cu obligația pârâtei de achitare a diferenței de preț la data de 30 iunie 2006, de la această dată curge și termenul de prescripție pentru rezoluțiunea contractului din cauza neexecutării obligațiilor contractuale asumate de pârâtă. În perioada celor trei ani calculați de la scadența ultimei tranșe de preț, reclamanta putea să opteze între a solicita executarea contractului sau rezoluțiunea acestuia, instanța concluzionând că la data promovării prezentei acțiuni, respectiv 2 august 2007, termenul de prescripție era împlinit, litigiul de constatare a nulității contractului nefiind de natură a întrerupe cursul prescripției.
Reclamanta - T-M a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, motivând că aceasta a interpretat greșit prevederile art. 1334 Cod civil.
Apelanta a precizat că există un singur termen de prescripție special de 1 an, termen care poate fi invocat de partea interesată doar în ipotezele prevăzute de art. 1334 Cod civil, însă ea, prin cererea introductivă a invocat prevederile art. 1365 Cod civil, solicitând rezoluțiunea și restabilirea situației anterioare în sensul obligării intimatei la restituirea avansului achitat.
Apelanta a mai menționat că s-a prevalat de dispozițiile cuprinse în art. 1295 alin. 1 Cod civil, subliniind că obiectul contractului de vânzare-cumpărare a trecut din patrimoniul vânzătoarei în cel al cumpărătoarei prin simplul acord de voință al părților.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare sau alte cereri în apărare.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru neachitarea ultimei tranșe din preț, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 1365 Cod civil, precum și pe art. 969-971, art. 1294-1295, art. 1322 și a361 Cod civil.
Prima instanță a analizat acțiunea prin incidența prevederilor art. 1334 Cod civil. Prevederile art. 1334 Cod civil, care reglementează un termen special de prescripție de un an din ziua contractului, se referă la situația acțiunii vânzătorului pentru complinirea prețului și a cumpărătorului pentru scăderea prețului sau pentru stricarea contractului. Acest articol trebuie însă coroborat cu textul art. 1331 cod civil și art. 1328 Cod civil, cum de altfel trebuie avut în vedere faptul că privește obligația de predare a bunului vândut, mai precis în situația în care cuprinsul lucrului vândut e mai mare decât cel arătat în contract și atunci cumpărătorul poate complini prețul sau, dacă se pune problema scăderii prețului în situația reglementată de art. 1333 Cod civil. Este evident că și acțiunea "pentru stricarea contractului" reglementată de art. 1334 Cod civil și supusă termenului de prescripție de 1 an, este o alternativă la cele două situații: de complinire a prețului sau după caz, de scădere a prețului.
În litigiul dedus judecății, nu este vorba de complinirea sau de scădere a prețului și deci, nici de "stricarea contractului" pentru aceste motive, ci de o acțiune în rezoluțiunea pentru neplata în întregime a prețului imobilului înstrăinat. Potrivit art. 1365 Cod civil, dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării.
Apărările cumpărătorului legate de excepția de neexecutare, respectiv neîndeplinirea de către reclamanta vânzătoare a obligației de transmitere a dreptului de folosință asupra imobilului la data de 30 iunie 2003 sau de faptul că în contextul existenței unor litigii promovate de terțe persoane cu privire la același imobil, ar fi fost îndreptățit să suspende plata prețului, nu pot fi analizate în cadrul prezentei căi de atac, deoarece prima instanță a respins acțiunea pe baza unei excepții dirimante, respectiv prescrierea dreptului material la acțiune.
Instanța de apel apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1334 Cod civil și prin urmare, nu se aplică termenul special de prescripție, mai mult decât atât, potrivit art. 1368 Cod civil, acțiunea vânzătorului pentru rezoluțiunea vânzării este reală. Fiind vorba despre o acțiune reală, acțiune în rezoluție prin care practic vânzătorul urmărește să reintre în posesia lucrului vândut, este imprescriptibilă pe cale extinctivă.
În contextul celor arătate, constatându-se că în mod greșit instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, devin incidente prevederile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă și se va admite apelul reclamantei, dispunându-se desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Comercial Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta -, cu sediul în T-M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1726 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecarea fondului, primei instanțe, respectiv Tribunalului Comercial Mureș.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-17.09.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
