Rezoluțiune contract. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.73
Ședința Publică de la 11.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de apel, formulată de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5033 din 12.12.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 4.02.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.02.2008.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pronunțat la data de 12.12.2005 sentința comercială nr. 5033 prin care a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Construkt (fostă ), a dispus rezoluțiunea contractului nr. 61/03.05.2003, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 17.175 daune-interese compensatorii și suma de 2130 daune interese moratorii, în lei la data plății. Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții, a fost respinsă cererea reconvențională precizată și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43.309.900 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 29.11.2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Construkt (fostă ), solicitând rezoluțiunea contractului nr. 61/2003 și a actului adițional din data de 16.03.2004 intervenit între părți, din culpa exclusivă a pârâtei, obligarea pârâtei la achitarea prejudiciului material cauzat prin executarea defectuoasă și necorespunzătoare a lucrărilor care fac obiectul contractului, prejudiciu estimat provizoriu la suma de 8.000, obligarea pârâtei la plata a 10% din valoarea casei, sumă estimată la 2.500, obligarea pârâtei la restituirea contravalorii instalațiilor sanitare și electrice al căror preț a fost achitat de reclamantă fără ca lucrările să fi fost efectuate, obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 reprezentând daune morale rezultate ca urmare a nerespectării termenului de execuție, ceea ce l-a determinat pe reclamant să renunțe la două contracte de muncă în străinătate, obligarea pârâtei la plata sumei de 3000, contravaloarea manoperei afectate executării integrale a construcției.
Cererea a fost motivată în sensul că, la data de 03.05.2003 a intervenit între părți contractul având ca obiect ridicarea unei construcții reprezentând casă din lemn masiv executată după proiect, pentru prețul de 20.000 La data de 16.03.2004 s-a încheiat un act adițional prin care s-au adus modificări contractului ce au dus la creșterea valorii totale a lucrărilor, stabilindu-se ca dată limită de predare a lucrărilor data de 20.04. 2004. S-a susținut că antreprenorul a sistat lucrările, construcția nefiind finalizată până la data introducerii cererii și că partea din imobil executată prezintă grave deficiențe, ceea ce a cauzat reclamantului un prejudiciu material, prin aceea că a fost nevoit să suporte toate cheltuielile aferente reparațiilor și aducerii imobilului în stare de funcționare. Reclamantul a precizat că a fost de bună credință și a achitat integral prețul lucrării.
Prin cererea depusă la dosar la data de 13.01.2005, reclamantul și-a precizat cererea inițială în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 17.175, reprezentând prejudiciul material cauzat ca urmare a executării defectuoase a lucrărilor și neterminării acestora (498.075.000 lei ), obligarea pârâtei la plata sumei de 2130 (61.770.000 lei ), reprezentând 10% din valoarea casei, conform pct. teza a II-a din actul adițional, obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 (87.000.000 lei), daune morale rezultate ca urmare a nerespectării termenului de execuție, motiv pentru care reclamantul a renunțat la două contracte de muncă în străinătate, obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 (29.000.000 lei ), contravaloare instalații sanitare și electrice.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata sumei de 1000, contravaloarea ușilor interioare confecționate din material lemnos conform contractului și solicitării reclamatului. În cadrul întâmpinării s-a arătat că reclamantul a achitat suma de 18.000 din suma inițială și 1.500 din cea cuprinsă în actul adițional, că la începutul lunii aprilie a solicitat montarea, în locul plăcilor de rigips de lambriuri și grinzi de rezistență în plus, ceea ce a dus la întârzierea lucrării, iar când materialul a fost pregătit pentru transport, reclamantul a spus că nu mai are bani, lucru care a determinat sistarea lucrărilor. Suma de 17.175 cerută de reclamant a fost calculată luându-se în considerare expertiza efectuată în dosarul nr. 3560/2004 având ca obiect asigurare de dovezi. Însă constatările expertului nu pot fi luate în considerare decât parțial, deoarece sunt trecute ca neexecutate unele lucrări efectuate, iar altele nu cădeau în sarcina pârâtei, fundația construcției a fost executată de o altă firmă, iar deficiențele se datorează reclamantului care a cerut modificarea construcției după ce fundația fusese deja executată. Nu a fost achitată nici o sumă separat pentru instalațiile sanitare și electrice, așa cum pretinde reclamantul. Pretențiile în sumă de 1000 reprezintă contravaloarea a 13 uși interioare confecționate din material lemnos și pe care reclamantul a refuzat să le mai preia.
Prin sentința civilă nr. 284/03.02.2005, Judecătoria Bufteaa admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -Secția aVI-a Comercială.
Prin întâmpinarea depusă de către reclamant la cererea reconvențională s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat pe calea asigurării de dovezi reiese existența și întinderea prejudiciului pe care reclamantul l-a suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă.
La data de 03.06.2005, pârâta a completat întâmpinarea și cererea reconvențională, invocând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 7201.pr.civ. și solicitând să se constate rezoluțiunea contractului din culpa exclusivă a reclamantului.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 13.06.2005 tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Prin cererea depusă la 10.10.2005 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, față de valoarea pretențiilor, excepția insuficientei timbrări și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în construcții, iar prin cererea depusă la data de 14.10.2005 pârâta a invocat excepția de necompetență a instanțelor judecătorești în raport de clauza compromisorie din contract, administrarea probei cu interogatoriul reclamantului.
Tribunalul a pronunțat încheierea de ședință din data de 21.11.2005 prin care a respins cererea pârâtei de administrare a probei cu interogatoriul reclamantului, a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice imobiliare, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, a respins excepția necompetenței instanțelor judecătorești și a respins excepția insuficientei timbrări.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a reținut că la data de 03.05.2003, între, devenită ulterior Construckt, și s-a încheiat contractul nr. 61 având a obiect livrarea unei case din lemn masiv executată după proiect în valoare de 20.000, plata urmând să se facă la încheierea contractului în proporție de 50%, la data recepției la, în proporție de 40%, la data terminării lucrărilor de montaj, în proporție de 10%. Contractul a fost modificat prin actul adițional încheiat la data de 16.03.2004 prin care părțile au convenit modificări ale lucrării și calendarului de plată: ușile și ferestrele exterioare urmau a fi cumpărare și montate de beneficiar, spre deosebire de contractul inițial în care se stabilea executarea acestora din lemn de către furnizor, și, pentru aceasta, din prețul final, urma să se scadă suma de 1500, părțile au stabilit ca plata să se facă la sosirea transportului din data de 16.03.2004 (1500 ), iar restul sumei în cursul desfășurării lucrărilor, termenul de predare a lucrării a fost amânat pentru data de 20.04.2004, fără montarea gardului, iar în cazul în care furnizorul nu respecta termenele de execuție era penalizat cu 10% din valoarea casei.
Instanța a arătat că, prin încheierea de la data de 21.12.2004 pronunțată în dosarul nr. 3560/2004, Judecătoria Bufteaa admis cererea reclamantului împotriva pârâtei Construkt și a constatat efectuată, pe calea asigurării de dovezi, expertiza tehnică imobiliară cu privire la imobilul ce a făcut obiectul contractului arătat, consemnându-se că părțile nu au formulat obiecțiuni, iar încheierea prin care a fost administrată proba a rămas irevocabilă. S-a reținut că, potrivit raportului de expertiză, pârâta a efectuat în mod greșit lucrări în valoare de 3694 și a lăsat neexecutate lucrări în valoare de 13.481
Deoarece pârâta nu și-a executat obligația de a preda la termen, astfel cum acesta a fost prelungit prin act adițional, imobilul contractat iar lucrările executate nu au fost realizate în mod corespunzător, în baza art. 1020-1021.civ. instanța a dispus rezoluțiunea contractului.
S-a considerat de către instanță că, în condițiile în care încheierea prin care a fost constatată administrarea probei nu a fost recurată, iar partea nemulțumită nu a uzat de dispozițiile art. 212.pr.civ. în cadrul procedurii speciale a asigurării de dovezi, această parte nu mai poate cere o expertiză contrarie în procesul asupra fondului. S-a menționat că au fost avute în vedere de către expert lucrările executate în baza proiectului inițial astfel cum el a fost modificat prin actul adițional, fără a avea importanță dacă modificările proiectului erau admisibile din punct de vedere tehnic, din moment ce pârâta a agreat propunerile reclamantului.
Instanța a precizat că, potrivit art. 1084.civ. creditorul obligației neexecutate are dreptul la repararea prejudiciului care i-a fost cauzat. Cum, în cauză, creditorul a suferit un prejudiciu prin executarea necorespunzătoare a imobilului, prejudiciu care a fost evaluat de expert la suma de 3649 pentru lucrările de refacere și la suma de 13.481, pentru lucrările asupra cărora părțile au convenit prin contract și proiect, astfel cum acestea au fost modificate, s-a considerat că pârâta datorează reclamantei suma de 17175 cu titlul de daune-interese compensatorii.
S-a mai reținut că, prin act adițional, părțile au evaluat convențional prejudiciul produs prin predarea cu întârziere a construcției, inserând clauza penală de penalizare cu 10% din valoarea casei. Astfel, potrivit art. 1066.civ. și art. 1 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, s-a arătat că pârâta datorează reclamantei suma de 2130, cu titlu de daune-moratorii.
Instanța nu a obligat pe pârâtă la plata sumei de 3.000 cu titlu de daune morale solicitate pentru pierderea contractelor de muncă în străinătate, cu motivarea că debitorul poate fi obligat doar la repararea prejudiciului care este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației (art. 1086.civ.). În cauză, reclamantul și-a întemeiat pretențiile cu acest titlu pe faptul întârzierii predării lucrării de către pârâtă, ceea ce l-a determinat să renunțe la contractele de muncă în străinătate. Pe de o parte, s-a arătat că prejudiciul produs prin întârziere a fost evaluat de părți prin clauza penală, care a fost luată în considerare, iar pe de altă parte, pierderea pe care reclamantul a suferit-o nu are caracterul direct și necesar cerut de art. 1086.civ. astfel încât să dea naștere obligației de dezdăunare debitorului culpabil și prejudiciul suferit de reclamant nu are caracter moral, ci patrimonial.
S-a arătat că instanța nu va acorda reclamantului suma de 1.000 contravaloarea instalațiilor electrice și sanitare, deoarece în anexa la contract părțile au stipulat că beneficiarul va cumpăra cada de baie, WC, dușuri și robineți, precum și lămpi, prize, întrerupătoare, iar reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat o plată cu acest titlu de către pârâtă, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a cumpăra instalațiile sanitare și electrice. Plata în valoare de 1.000, în echivalent lei, efectuată la data de 02.09.2003, potrivit chitanței nr. -, a fost făcută cu titlu de "plată parțială la casa lui ", și nu cu titlu de contravaloare a instalațiilor sanitare și electrice.
În baza art. 274 și art. 276.pr.civ. s-a considerat că pârâta trebuie să plătească către reclamant suma de 43.309.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat ).
Referitor la cererea reconvențională s-a reținut că pârâta nu a argumentat cererea sa, nu a indicat obligația pe care reclamantul nu și-a îndeplinit-o, astfel încât să devină aplicabile dispozițiile art. 1020-1021.civ. care instituie sancțiunea rezoluțiunii contractului sinalagmatic pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate. S-a arătat că nu este întemeiat capătul de cerere cu privire la rezoluțiunea contractului din culpa reclamantului.
În ceea ce privește pretențiile în sumă de 1.000 reprezentând contravaloare a ușilor interioare confecționate din material lemnos pe care reclamantul a refuzat să le mai preia, s-a reținut că nici contractul semnat inițial de părți și nici actul adițional prin care contractul a fost modificat nu fac vorbire, în mod distinct, de ușile interioare în valoare de 1.000, așa cum a pretins pârâta. S-a precizat că, în actul adițional, la pct.9, părțile au stipulat că ușile și ferestrele exterioare vor fi cumpărate și montate de beneficiar, spre deosebire de contractul inițial, potrivit căruia acestea erau executate de furnizor din lemn, prețul fiind de 1500 Întrucât pârâta nu a administrat nici un mijloc de probă din care să reiasă efectuarea unor cheltuieli cu acest titlu, instanța a considerat că pretențiile pârâtei sunt neîntemeiate.
Împotriva sentinței comerciale nr. 5033/12.12.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal apelanta-pârâtă Aceasta a criticat-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive de apel:
1) Instanța a săvârșit o gravă eroare judiciară, deoarece din lucrările contractate, au fost executate peste 80% plus lucrările prevăzute în actul adițional din 16.03.2004, beneficiarul a achitat suma de 18.000 din contractul inițial și 1.500 din lucrările prevăzute în actul adițional la care au rămas plăți restante de 5.000;
2) Respingerea cererii de recuzare este nelegală, în speță fiind îndeplinite condițiile art. 27 pct.7 pr.civ. Ca urmare, în temeiul art. 34 alin. 3.pr.civ. se solicită refacerea actelor și dovezilor administrate la prima instanță;
3) Prima instanță a soluționat greșit excepția necompetenței materiale a tribunalului, reiterează această excepție de ordine publică, învederând că, în raport de valoarea litigiului, (sub 1.000.000.000 ROL, respectiv sub 100.000 RON), competența materială revine Judecătoriei Buftea, cauza fiind pe rol la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005;
4) Instanța a încălcat în mod grav dreptul la apărare al pârâtei, deoarece în ședința din data de 10.10.2005 a respins fără nici o motivare excepțiile și cererea de probatorii pe care le-a enunțat în scris, în lipsa avocatului titular, avocatul stagiar fiind împuternicit doar pentru a depune cererea și pentru a lua cunoștință de măsurile dispuse; în urma respingerii cererii de recuzare, au fost reiterate cererile și excepțiile depuse în scris la data de 10.10.2005, dar instanța le-a respins cu motivarea că au fost deja respinse în ședința din 10.10.2005;
5) Instanța de fond a revenit asupra unei probe încuviințate, fără ca această măsură să fie pusă în discuția părților, și cu încălcarea dreptului pârâtei la apărare. Împrejurarea că reclamantul este plecat pe mare nu este de natură să o lipsească pe apelanta-pârâtă de administrarea probei cu interogatoriu, de vreme ce legiuitorul a statuat procedura de urmat în asemenea situații, prevederile art. 223.pr.civ. fiind foarte clare în acest sens. Interogatoriu reclamantului constituia pentru apelanta-pârâtă o probă esențială, de administrarea căreia a fost lipsită;
6) În mod greșit instanța a respins cererea de a administra o expertiză tehnică în construcții, cu motivarea că ar exista o asemenea lucrare de specialitate efectuată la cererea reclamantului în condițiile art. 235 și urm. pr.civ. Deși a explicat pe larg și a documentat că acea expertiză nu era completă și excede prevederilor legale care reglementează procedura administrării dovezilor, judecătorul fondului a respins proba. Noua expertiză solicitată trebuia să aibă ca obiective: stabilirea stadiului la care constructorul a adus lucrarea, dacă reclamantul a refăcut unele lucrări considerate necorespunzătoare calitativ și dacă a executat lucrări noi cu alt constructor, pentru că doar acesta poate fi considerat prejudiciul "suferit" de beneficiar. Or, lucrările care au fost scăzute de expertul inițial au rămas, fără a fi înlocuite și nu trebuie să fie calculate în contul despăgubirilor la care a fost obligată pârâta. În plus, noua expertiză ar fi avut ca obiectiv și calcularea lucrărilor efectiv plătite de beneficiar, a celor rămase neplătite - în special din rândul celor enumerate în actul adițional.
7) Cererea reconvențională a fost respinsă fără a avea o argumentare logică și în lipsa administrării probei cu interogatoriu;
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse și a dispozițiilor art. 295 alin.1 pr.civ. se constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi redate.
Primul motiv de apel privește stadiul efectuării de către apelanta-pârâtă a lucrării de construcții contractate potrivit contractului de antrepriză nr.61/2003, modificat prin act adițional, și gradul de plată a lucrării în cauză.
Pentru a se stabili stadiul efectuării lucrării de construcții, la cererea apelantei, în apel, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în construcții.
În raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expertul depus la dosar la data de 05.03.2007 și refăcut de acesta, la data de 22.06.2007, în urma încuviințării de către instanță a obiecțiunilor părților, s-a arătat că, la data expertizării, stadiul lucrărilor de execuție la imobilul în cauză este de 100%, dar că nu există un proces verbal de recepție încheiat între antreprenor și beneficiar din care să rezulte data încheierii lucrărilor și nici procese verbale parțiale din care să rezulte stadiul lucrărilor la anumite date. Totodată, proiectul tehnic în baza căruia se executau lucrările este incomplet.
De asemenea, în același raport de expertiză s-a menționat că obiectul contractului nr. 61/03.05.2003 constă în construcția unei "case din lemn masiv executată după proiect", respectiv "lucrări de tâmplărie și dulgherie + zidărie", de unde rezultă că lucrările de zidărie cuprind fundațiile, o parte din finisaje, respectiv tencuielile interioare și exterioare, fără faianță, pardoseli, fără gresie, țevile și firele pentru instalații.
Pentru aprecierea gradului de execuție a lucrării la momentul întreruperii ei în vara anului 2004, expertul a precizat că singurele documente existente la dosar și pe baza cărora se poate aprecia acest lucru este raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3560/2004 al Judecătoriei Buftea, de către expertul, cu prilejul procedurii asigurării de dovezi. Expertul cauzei a considerat că materialele prezentate în cadrul asigurării de dovezi sunt incomplete și nu cuprind o situație exactă și o măsurătoare, respectiv o ilustrare fotografică a tuturor lucrărilor efectuate de constructor, constatate la data expertizei. Concluziile expertului, în sensul că stadiul fizic de execuție în care se afla clădirea la momentul întreruperii lucrărilor este de 37 % și că valoarea lucrărilor neexecutate raportat la valoarea totală a construcției este de 13.481, au fost apreciate de expertul cauzei ca nefiind reale. Acesta a argumentat această susținere pe baza efectuării calculelor referitoare la valoarea lucrărilor, arătând că, în situația în care s-ar considera reală suma calculată în cadrul asigurării de dovezi, s-ar ajunge la o valoare ce depășește valoarea totală a casei utilizată de expert.
Expertul cauzei a procedat la stabilirea globală a stadiului la care constructorul a adus lucrarea pe baza descrierii succinte a lucrărilor neterminate și a planșelor fotografice din expertiza realizată în anul 2004 în cadrul asigurării de dovezi, considerând că aceasta reprezintă situația lucrărilor la momentul întreruperii execuției. A stabilit ponderea procentuală a grupelor de categorii de lucrări realizate în costul total al casei astfel: infrastructura -terasamente și fundații - 100%, suprastructura - rezistența (structura din lemn a casei, inclusiv șarpanta acoperișului)- 80%, finisaje-arhitectura (pereți despărțitori, tencuieli, pardoseli, izolații, tâmplărie, astereala, și învelitoarea acoperișului, etc. )- 60%, instalații electrice - 60% și organizare de șantier -100%, rezultând un procent de realizare a lucrărilor de 77,46% din totalul lucrărilor contractate.
Totodată a precizat că nu se poate stabili tehnic dacă intimatul a refăcut lucrări necorespunzătoare calitativ, deoarece la dosar nu există nici un document care să ateste refacerea, pe parcursul execuției sau după întreruperea acesteia, a unor lucrări necorespunzătoare calitativ cu constructorul inițial sau cu alt constructor. Față însă de stadiul lucrării la data efectuării expertizei din 21.07.2007, expertul a constatat că au fost finalizate lucrările și că s-au executat și noi lucrări, fără însă ca la dosar să existe contracte de construire sau alte documente din care se rezulte refacerea unor lucrări sau executarea de lucrări noi cu o altă firmă de construcții.
Valoarea lucrărilor efectiv executate de constructor până la momentul întreruperii execuției a fost stabilită de expertul cauzei la suma de 23.490 În această sumă nu a fost inclusă și valoarea de 1500 reprezentând prețul ușilor și ferestrelor exterioare și cu privire la care, prin actul adițional la contract, s-a prevăzut că vor fi cumpărate și montate de beneficiar.
Față de valoarea procentuală a stadiului execuției lucrărilor la momentul întreruperii execuției, 77,5%, și pe baza prețului total convenit de părți potrivit contractului nr. 61/03.05.2003 și a actului adițional la acesta, expertul a calculat valoarea lucrărilor efectiv executate de constructor ca fiind de 18.205
Prețul lucrărilor a fost achitat de către intimatul-reclamant potrivit chitanțelor aflate la dosar, instanța considerând că, față de înscrisurile depuse, nu este utilă completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile care să aibă ca obiectiv calculul sumelor de bani achitate de acesta.
În raport de prețul lucrărilor de construcții, de 23.490, la care se adaugă suma de 1500, întrucât aceasta a fost achitată inițial de către intimat, ulterior prevăzându-se prin actul adițional că se va scădea din valoarea totală a lucrărilor, precum și de prețul lucrărilor executate, de 18.205, rezultă că valoarea lucrărilor neexecutate de către apelanta-pârâtă este de 6795
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, se constată că în mod întemeiat s-a dispus de către instanță prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 17.10.2005, respingerea cererii de recuzare a judecătorului desemnat pentru soluționarea cauzei. Aceasta, deoarece pronunțarea judecătorului cu privire la administrarea anumitor probe, în sensul încuviințării sau al respingerii lor, nu echivalează cu îndeplinirea condițiilor art. 27 pct. 7.pr.civ. privind recuzarea judecătorului.
C de-al treilea motiv de apel nu este întemeiat. Conform art. 2 alin.1 lit. a pr.civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (1.000.000.000 ROL), precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Atât în cererea de chemare în judecată cât și în cererea reconvențională, pe lângă obligarea la plata unor sume de bani, s-a solicitat și rezoluțiunea contractului nr. 61/2003, astfel cum a fost modificat prin act adițional. Acest capăt principal de cerere este neevaluabil în bani și atrage competența materială a tribunalului în primă instanță.
În mod neîntemeiat se susține în cadrul celui de-al patrulea motiv de apel că instanța a încălcat dreptul apelantei-pârâte la apărare prin respingerea, fără motivare, prin încheierea din data de 10.10.2005, a excepțiilor și cererilor de probatorii enunțate în scris de apărătorul acesteia.
Prin cererea scrisă depusă de către pârâtă la termenul de judecată din data de 10.10.2005 s-a solicitat ca reclamantul să-și precizeze valoarea pretențiilor, s-au invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în raport de valoarea litigiului și excepția insuficientei timbrări a acțiunii, s-a cerut efectuarea în cauză a unei expertize tehnice în construcții.
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2005 a fost respinsă, în mod motivat, numai cererea de efectuare a probei cu expertiză tehnică în construcții, și s-a precizat de către reclamant că valoarea pretențiilor este cea menționată în dosarul nr. 8550/2004 al Judecătoriei Buftea. Excepțiile necompetenței materiale a tribunalului dea judeca în primă instanță cauza și a insuficientei timbrări a acțiunii au fost soluționate, motivat, în sensul respingerii lor, prin încheierea de ședință din data de 21.11.2005.
Nu se poate reține încălcarea dreptului pârâtei la apărare, pentru motivul că instanța s-a pronunțat în lipsa apărătorului ales al acesteia, atâta timp cât cererile au fost prezentate și argumentate prin cererea scrisă depusă de avocatul care l-a substituit pe apărătorul pârâtei.
Respingerea cererii reiterate de efectuare a unei expertize tehnice în construcții prin încheierea din data de 21.11.2005 a fost motivată în sensul că instanța deja se pronunțase asupra acestei probe, în sensul respingerii ei, prin încheierea din data de 10.10.2005. În mod corect s-a apreciat că respingerea probei prin încheierea de ședință din data de 10.10.2005 are caracter interlocutoriu și asupra pronunțării instanța nu mai poate reveni, nefiind incident în cauză vreunul dintre cazurile enumerate de art. 138.pr.civ.
În ceea ce privește cel de-al cincilea motiv de apel, proba cu interogatoriul reclamantului a fost încuviințată pârâtei prin încheierea de ședință din data de 13.06.2005. Instanța nu a revenit asupra încuviințării acestei probe, așa cum susține apelanta, nici prin încheierea din data de 10.10.2005 și nici prin cea din data de 21.11.2005. A precizat numai la termenul din data de 10.10.2005 că tribunalul va aprecia, la analizarea în ansamblu a probelor administrate, asupra aplicării art. 225.pr.civ. care se referă la interpretarea de către instanță a refuzului neîntemeiat al părții de a răspunde la interogatoriu.
C de-al șaselea motiv de apel este întemeiat. Este eronată motivarea primei instanțe în sensul că nu este utilă administrarea probei cu expertiză tehnică în construcții, deoarece în cauză a fost administrată o expertiză pe calea asigurării de dovezi.
Proba cu expertiză administrată în cadrul asigurării de dovezi reprezintă o probă ce poate fi combătută printr-o probă contrarie, adică printr-o expertiză contrarie, având deci forță probantă până la dovada contrară.
. probei contrarii cu expertiză tehnică în construcții a fost solicitată de către apelantă în cadrul prezentului apel, fiind încuviințată de către instanță prin încheierea din data de 30.06.2006.
Cu privire la ultimul motiv de apel referitor la modul de soluționare a cererii reconvenționale, se constată că în mod întemeiat a considerat prima instanță că este culpa pârâtei pentru sistarea lucrărilor înainte de finalizarea lor. Acest aspect este menționat și în întâmpinarea depusă de către apelanta-pârâtă și prin care se precizează că, urmare a neînțelegerilor dintre părți cu privire la plățile efectuate, a sistat lucrările.
Ca urmare a nerespectării termenului de execuție a lucrărilor, devine aplicabilă clauza penală conform căreia pârâta-antreprenor este penalizată cu 10 % din valoarea casei, fiind acordate astfel daune interese moratorii în sumă de 2130
Totodată, în mod întemeiat, a considerat prima instanță că reclamantul nu poate fi obligat la plata sumei de 1000 reprezentând contravaloarea a 13 bucăți de uși confecționate din material lemnos și pe care reclamantul a refuzat să le preia. Aceasta întrucât, pe de o parte, nu s-a făcut dovada celor susținute de către apelanta-pârâtă, respectiv că ar fi fost confecționate acele uși, și, pe de altă parte, prin actul adițional la contractul nr. 61/2004 s-a realizat o novație a contractului de antrepriză inițial în sensul ca ușile și ferestrele exterioare să fie cumpărate și montate de beneficiar.
Având în vedere cele arătate și din care rezultă că apelanta-pârâtă datorează intimatului-reclamant suma de 6795 cu titlu de daune interese compensatorii pentru nerespectarea obligației de executare a lucrării de antrepriză contractată, se constată că apelul este întemeiat și, în baza art. 296.pr.civ. urmează să fie admis.
În consecință, va fi schimbată în parte sentința apelată și va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma precizată cu titlu de daune interese compensatorii, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.5033 din 12.12.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului să plătească suma de 6795 cu titlu de daune interese compensatorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 4.ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
