Rezoluțiune contract. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 76
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanții G domiciliat în P, nr. 115,. 111,. 134, Cod poștal -, Județ P și domiciliat în P, nr. 3B,. 49,. 9, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 993 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți LA.AV. cu sediul în B, sector 4,-,. 5B,. 25,. 41, Cod poștal -, SC SRL cu sediul în com. Manesti, sat Manesti, Cod poștal -, Județ P, și la sediul SC SRL cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, la data de 13.05.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții G și au solicitat în contradictoriu cu pârâții, și SC SRL ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractelor de cesiune părți sociale încheiate de reclamanți cu pârâtul în data de 28.12.2005, anularea hotărârii adunării generale a asociaților din data de 28.12.2005, repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au fost asociați cu pârâtul la SC SRL, participarea fiecărui asociat la capitalul social profit și pierderi fiind de 50 % pentru pârâtul și câte 25 % pentru fiecare dintre ceilalți doi asociați, administrarea societății fiind încredințată reclamantului și pârâtului și că această administrare a durat până spre sfârșitul anului 2005
când au început să apară discuții între asociați cu privire la veniturile societății, împrumuturile pe care asociații le acordaseră acestora.
Arată reclamanții că anterior anului 2005 societatea realizase profituri însemnate, însă pentru anul 2005 în care societatea fusese administrată doar de se anunța o pierdere financiară, împrejurare ce le-a fost adusă reclamanților la cunoștință de către administratorul de la acea dată, împreună cu afirmația că nu este de acord să împrumute societatea cu bani pentru a plăti datoriile firmei decât cu condiția cesionării părților sociale de către ceilalți asociați.
În această situație, arată reclamanții întrucât la rândul lor au creditat societatea cu diferite sume de bani au înțeles să încheie cu pârâtul la data de 28.12.2005 câte un contract de cesiune părți sociale, cât și o hotărâre a adunării generale a asociaților care consemna cesiunea. În aceeași zi, învederează reclamanții au încheiat și câte un contract de împrumut, fiecare cu pârâtul, contractele de împrumut fiind cele care completau cele trei înscrisuri - contractele de cesiune și hotărârea adunării - întrucât în realitate sumele cuprinse în acele contracte reprezentau atât împrumuturi încheiate de cedenți societății, cât și c/val. părților sociale cesionate, contractele de împrumut stipulau că pârâtul, persoană fizică se obliga să achite reclamantului suma de 50.000 euro și reclamantului G suma de 45.300 euro în patru tranșe la termenele stabilite prin contract.
În continuare, mai arată reclamanții, că pârâtul deși nu și-a achitat obligația asumată prin contractul de împrumut, fără acordul celorlalți asociați a procedat la înscrierea contractului de cesiuni în registrul comerțului, deși aceste înscrisuri erau încheiate sub condiție rezolutorie și s-a procedat la notificarea pârâtului în vederea executării obligațiilor din contractul de împrumut, pârâtul recunoscând existența datoriei, nu a înțeles să se conformeze înțelegerii părților, astfel că au solicitat admiterea acțiunii potrivit dispozițiilor art.1019 și următ. Cod civ.și art.1365 Cod civil.
În conformitate cu dispozițiile art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SRL a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a celor doi reclamanți, motivat de faptul că începând cu data de 28.12.2005 doar pârâtul are calitatea de asociat unic conform hotărârii generale a asociaților, cât și excepția puterii de lucru judecat, având în vedere că prin încheierea nr.1480/12.02.2007 a judecătorului delegat la Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova rămasă irevocabilă s-a admis cererea de înscriere mențiuni depusă de asociatul.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, atât timp cât prin voința lor reclamanții au convenit să cesioneze pârâtului pe care le dețineau în societate, pierzându-și calitatea de asociați prin voința lor de a se retrage din firmă.
La termenul de judecată din data de 3.12.2007, instanța a dispus disjungerea capătului 2 al cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a asociaților din data de 28.12.2005, și formarea unui dosar separat, măsura impunându-se de caracterul special al procedurii de soluționare a acestei din urma cereri, iar prin încheierea de ședință din data de 6.02.2008 instanța a respins excepția lipsei
calității procesuale active a reclamanților și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC SRL, pentru considerentele reținute la acea dată.
La data de 5.03.2008 pârâta și-a precizat și completat întâmpinarea invocând inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect rezoluțiunea contractului de cesiune părți sociale și excepția prematurității formulării acesteia, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada indubitabilă cu o hotărâre judecătorească irevocabilă că subzistă îndeplinirea pactului comisoriu de gradul IV prevăzută în contractul de împrumut, simplele afirmații neputând duce instanța la concluzia că s-ar fi îndeplinit condiția, pe fondul cauzei pârâta a arătat că nu există nici un motiv de rezoluțiune, că prețul cesiunii a fost cel stabilit în contractul de cesiune și nu cel din contractul de împrumut, neexistând legătură între acestea, fiind operațiuni total distincte.
Prin sentința nr. 993 din 29.10.2008 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâta SC SRL și respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 28.12.2005 în adunarea generală a asociaților s-a hotărât aprobarea cesionării părților sociale de către asociații și G către asociatul, înscrisul fiind atestat de către Biroul de Avocatură cu nr.26728.12.2005, ulterior fiind atestate și 2 contracte de împrumut sub nr.27 și 28 din data de 18.12.2005 vizând obligația pârâtului de a achita reclamanților în patru tranșe egale începând cu data de 15.02.2006 și terminând cu 15.05.2006 sumele de 50.000 euro și respectiv 45.300 euro.
Se reține prin hotărâre că prin cele două contracte de împrumut părțile au convenit constituirea unui pact comisoriu de gradul IV, făcând ca fără nici o altă formalitate în caz de neachitare a uneia dintre tranșele scadente și să se revoce de drept hotărârea AGA din 28.12.2005 și contractele de cesiune de părți sociale din 28.12.2005 încheiate cu, debitorul fiind decăzut din beneficiul eșalonării, creditorii putând executa solicitarea pentru întreaga sumă rămasă scadentă.
La aceeași dată, se reține prin hotărâre, sub nr. 29 și 30 au fost încheiate și contractele de cesiune de părți sociale prin care pârâtul "cumpăra" de la asociații G - și cota de participare aferentă din capitalul social deținut de câte 25 % pentru fiecare "dintre vânzători" și față de ordinea cronologică a înscrisurilor, tribunalul a constat că, contractele de împrumut au fost încheiate înaintea contractelor de cesiune de părți sociale și că părțile au prevăzut operarea unui pact comisoriu de gradul IV, prin contractul de împrumut cu referire la contractele de cesiune de părți sociale care de altfel nu aveau o existență la momentul reglementării pactului.
Se arată prin hotărâre că, atât timp cât reclamanții nu au dovedit susținerile legate de faptul că sumele prevăzute în contractele de împrumut reprezintă tocmai sumele cu care aceștia au înțeles să crediteze societatea și care li s-ar fi cuvenit a li se restitui cu ocazia cesionării părților sociale, izvorul obligațiilor nu este comun, obligațiile părților
din cele două categorii de contracte au izvoare diferite, și în consecință pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de împrumut, nu se poate dispune desființarea contractului de cesiune de părți sociale și cum reclamanții nu au dovedit încălcarea vreuneia dintre obligațiile asumate de părți, exclusiv prin aceste contracte, nu pot fi aplicabile dispozițiile referitoare la rezoluțiunea contractelor pentru neexecutarea clauzelor, la intervenirea condiției rezolutorii atât timp cât ea nu a fost prevăzută expres în contracte și nici dispozițiile art.1365 cod civil referitoare la plată, în condițiile în care părțile nu au prevăzut o asemenea clauză.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea și excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanții G și, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod nelegal instanța nu a analizat invocarea de către reclamanți a simulației pe motiv că aceasta a fost invocată cu ocazia concluziilor și reprezintă o modificare a temeiului de drept al acțiunii ce nu poate interveni în această etapă, însă instanța de fond în motivarea hotărării reia motivele actiunii reclamanților arătând că au susținut prin acțiunea introductivă că sumele înscrise în contractul de împrumut reprezentau în realitate contravaloarea părților sociale cesionate prin contractul de cesiune, ori o asemenea susținere reprezintă tocmai motivarea în fapt a simulației, ca procedeu juridic.
Chiar prin acțiunea introductivă, arată apelanții, ei au invocat simulația prețului cesiunii, atunci când au susținut că, contractele de împrumut erau cele care completau cele trei înscrisuri amintite anterior, întrucât în realitate sumele cuprinse în aceste contracte reprezentau atât împrumuturile acordate de cedenți societății cât și contravaloarea părților sociale cesionate, astfel încât au invocat simulația chiar prin acțiunea introductivă.
In ceea ce privește motivarea instanței referitoare la modificarea temeiului de drept al acțiunii, trebuie constatat că motivarea în drept este o obligație a reclamantului, însă dispozițiile legale în vigoare, nu prevăd nici o sancțiune pentru neîndeplinirea ei, astfel încât chiar dacă temeiul de drept din acțiunea introductivă a fost indicat greșit, sau acesta a lipsit, instanța trebuia să analizeze toate faptele supuse judecății, încadrând în drept acțiunea și nu să considere indicarea unui nou temei de drept al acțiunii cu ocazia concluziilor scrise, nu putea să ducă la îndepărtarea lui, fără a se analiza dacă faptele prezentate și probele administrate au dovedit existența simulației și constatând neîndeplinirea obligației de plată a pretului și a neîndeplinirii pactului comisoriu de IV, trebuia să dispună rezoluțiunea contractelor de cesiune de părți sociale încheiate de părți.
Prin al doilea motiv de apel arată că instanța de fond nu a interpretat corect probele administrate în cauză și a ajuns la concluzia greșită că izvorul obligațiilor din contractul de împrumut și cele de cesiune nu este comun.
Astfel, arată apelanții, la data de 28.12.2005, împreună cu intimatul, au încheiat pentru fiecare dintre reclamanți câte un contract de cesiune părți sociale și un contract de împrumut precum și o Hotărâre a Adunării Generale a Asociaților, înscrisuri ce reglementau condițiile de transmitere a părților sociale ce le
aparțineau apelanților, în contractul de cesiune părților sociale se menționa că cedenți au primit de la cesionar contravaloarea părți sociale, contractul de împrumut fiind cel care completa contractele de cesiune, întrucât în realitate sumele cuprinse în contractul de împrumut, reprezentau atât împrumuturi acordate de cedenți societății cât și contravaloarea părților sociale cesionate.
Arată apelanții că, din strânsa legătură de cauzalitate dintre cele trei înscrisuri se poate constata că neîndeplinirea pactului comisoriu de gradul IV prevăzut în contractul de împrumut avea drept consecință revocarea de drept a Hotărârii AGA din 28.12.2005 și contractul de cesiune părți sociale din 28.12.2005, motivarea instanței de fond că ordinea cronologică a documentelor dovedește că pactul comisoriu de gradul IV făcea referire la contractul de cesiune care nu avea existență la momentul reglementării pactului, este neîntemeiată, dimpotrivă împrejurarea că în contractul de împrumut se face referire la contractul de cesiune dovedeste tocmai existența contractului de cesiune în momentul reglementării pactului comisoriu.
Susțin apelanții că data tuturor contractelor fiind 18.12.2005 și întocmite de același avocat, numerele de ordine sub care au fost înregistrate nu înseamnă și ordinea întocmirii lor, ci ordinea înregistrării lor în evidențele avocatului, astfel încât nefiind respectate termenele prevăzute în contractul de împrumut, potrivit pactului comisoriu cuprins în acel contract, au fost revocate atât contractul de cesiune părți sociale cât și hotărârea AGA din 28.12.2005, aspect notificat și intimatului, care niciun moment nu a susținut că între cele două contracte nu ar exista nici o legătură, astfel încât nu poate fi analizat în mod separat contractul de cesiune de cel de împrumut, între aceste doua contracte existând o strânsă legătură.
Se solicită admiterea apelului, schimarea în tot și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata pârâta SC SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că motivul de apel privind capătul de cerere vizând simulația este nefondat, prin acțiunea introductivă reclamanții solicitând rezoluțiunea contractelor de cesiune părți sociale, anularea Hotărârii AGA și repunerea părților în situația anterioară, în ce privește capătul de cerere privind anularea hotărârii AGA, instanța dispunând disjungerea capătului de cerere, astfel încât instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce au solicitat apelanți reclamanți prin acțiune.
Mai arată intimata că instanța de fond a apreciat corect probele adminsitrate în cauză, reținând că la 28.12.2005, în Adunarea Generală a Asociaților s-a hotărât aprobarea cesionării părților sociale de către apelanții reclamanți către asociatul, înscrisul fiind atestat de cu nr. 26 și ulterior fiind atestate două contracte de împrumut sub nr. 27 și 28 din 18.12.2005, prin care s-a prevăzut și un pact comisoriu de gradul IV, ca în caz de neachitare să se revoce hotărârea AGA și contractele de cesiune înregistrate sub nr. 29 și 30 din 28.12.2005, astfel că în mod corect față de ordinea cronologică a înscrisurilor instanța a reținut că, contractele de împrumut au fost încheiate înaintea contractelor de cesiune, și prin urmare nu se putea dispune rezoluțiunea contractelor de cesiune.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de apel vizând greșita nepronunțare a instanței de fond cu privire la simulație, este nefondat.
Prin acțiunea introductivă apelanții reclamanți au solicitat rezoluțiunea contractelor de cesiune părți sociale încheiate între ei și intimatul pârât la data de 28.12.2005, anularea hotărârii AGA din data de 28.12.2005 și repunerea părților în situația anterioră datei de 28.12.2005, în ce privește anularea hotărârii AGA din 28.12.2005, instanța a dispus prin încheierea din 3.12.2007 disjungerea acestui capăt de cerere și formarea unui dosar separat, astfel încât instanta
s-a pronunțat pe capetele de cerere privind rezoluțiunea contractelor de cesiune părți sociale și repunerea părților în situația anterioră datei de 28.12.2005, potrivit art. 129 al. 6 pr.civ.
Prin nici o cerere modificatoare a acțiunii, formulată în condițiile art. 132 civ. nu s-a invocat de către apelanții reclamanți simulația și nici la termenul din 8.10.2008, când pricina s-a judecat pe fond, doar în concluziile scrise, depuse de către apelanți la 13.10.2008, după judecarea pe fond și amânarea pronunțării, apelanții invocă simulația prețului cesiunii și modalitatea de plată a acestuia, susținând că acestea au fost stipulate în actul secret denumit contractul de împrumut, astfel încât corect instanța de fond s-a pronunțat exact pe ceea ce s-a solicitat de către apelanți în acțiune cu privire la rezoluțiunea contractelor de cesiune părți sociale.
Motivul de apel cu privire la neanalizarea corectă a probelor administrate de către instanța de fond, care a concluzionat greșit că izvorul obligațiilor din contractul de împrumut și cel de cesiune nu este comun, este nefondat.
La data de 28.12.2005, în Adunarea Generală a Asociaților s-a hotărât aprobarea cesionării părților sociale de către asociații și G către asociatul, înscrisul fiind atestat de Biroul de avocatură, sub nr. 26/28.12.2005, ulterior fiind atestate și două contracte de împrumut sub nr. 27 și 28 din 28.12.2005, care prevăd obligația intimatului de a achita reclamanților în 4 tranșe egale începând cu 15.02.2006 și terminând cu 15.05.2006, sumele de 50.000 euro și respectiv 45.300 euro.
Prin cele două contracte de împrumut s-a mai convenit de către părți constituirea unui pact comisoriu de gradul IV, prin care au stabilit că fără nici o formalitate în caz de neachitare a uneia din tranșele scadente să se revoce de drept hotărârea AGA din 28.12.2005 și contractele de cesiune de părți sociale din 28.12.2005.
Din cele două contracte de cesiune încheiate de apelanții reclamanți și G cu intimatul pârât atestate de același birou de avocatură și înregistrate sub nr. 29 și 30 din 28.12.2005, apelanții reclamanți au cesionat intimatului fiecare câte 5 părți sociale ce le dețineau la SC SRL, intimatul în calitate de asociat al societății preluând părțile
sociale cesionate de către apelanți prin cele două contracte, apelanții reclamanți declarând că au primit contravaloarea părților sociale cesionate de la intimat.
Față de ordinea cronologică a înscrisurilor, în mod corect și legal instanța de fond a reținut că, contractele de împrumut au fost încheiate înaintea contractelor de cesiune părți sociale, pactul comisoriu de gradul IV înserat în cuprinsul contractelor de împrumut se referea la contractele de cesiune părți sociale care nu aveau existență la momentul reglementării pactului.
Prin urmare, obligațiile stabilite de părți prin cele două categorii de contracte nu pot avea decât izvoare diferite și neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractele de împrumut nu poate conduce la desființarea contractelor de cesiune părți sociale, cu probele administrate în cauză la instanța de fond nu s-a dovedit că sumele prevăzute în contractele de împrumut reprezintă tocmai sumele cu care apelanții au înțeles să crediteze societatea și care li s-ar fi cuvenit a se restitui cu ocazia cesionării părților sociale.
Raportat la contractele de cesiune a căror rezoluțiune s-a solicitat prin acțiune de către apelanți, din conținutul celor două contracte, rezultă că intimatul a preluat de la cei doi apelanți reclamanți câte 5 părți sociale deținute de fiecare apelant reclamant la SC SRL și că apelanții reclamanți au primit fiecare de la intimat contravaloarea părților sociale cesionate acestuia, astfel că nedovedindu-se încălcarea vreuneia din obligațiile prevăzute în contractele de cesiune, nu se putea dispune rezoluțiunea contractelor pentru neexecutarea clauzelor, la intervenirea condiției rezolutorii, condiție însă care nu s-a prevăzut expres în contractele de cesiune, nefiind îndeplinite însă nici disp. art. 1365 civ, referitoare la plată în condițiile în care părțile nu au stabilit în contract o asemenea clauză.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art 296 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții G domiciliat în P, nr. 115,. 111,. 134, Cod poștal -, Județ P și domiciliat în P, nr. 3B,. 49,. 9, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 993 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți LA.AV. cu sediul în B, sector 4,-,. 5B,. 25,. 41, Cod poștal -, SC SRL cu sediul în com. Manesti, sat Manesti, Cod poștal -, Județ P, și la sediul SC SRL cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședinta publică azi, 6 mai 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
7 ex/14.05.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
