Rezoluțiune contract. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 762
Ședința publică din data de 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de reclamanta- INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în B, Prelungirea nr. 50 camera 8, sector 5 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-. 13,.1,. 8,. 49 sector 2, împotriva sentinței nr. 1095 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta- SRL, cu sediul în P,- județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a delibera și a permite părților să depună concluzii scrise în conformitate cu art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de astăzi 14 mai 2009.
CURTEA
Prin sentința nr. 1095 din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta - International SRL, în contradictoriu cu pârâta -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că atât din modalitatea în care s-a stabilit prețul vânzării cât și din înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că ambele părți sunt societăți plătitoare de TVA și, față de acest aspect, reclamanta, în calitate de vânzătoare, trebuia să se supună dispozițiilor art. 155 Cod fiscal, cu aplicabilitate în perioada derulării contractului și că în consecință avea obligația să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri către beneficiar, această obligație impusă de legislația fiscală fiind, în general, respectată de către reclamantă, iar față de cea de-a 31-a, reclamanta, nerespectând obligațiile legale, nu a mai procedat la emiterea facturii.
S-a mai reținut că în privința ratei aferente lunii august 2006, pentru care reclamanta nu a emis factură fiscală, neplata acesteia nu poate fi imputabilă pârâtei, atâta timp cât însăși reclamanta nu și-a executat propria obligație care decurge implicit din natura contractului încheiat între părți și din legislația fiscală aplicabilă părților ca și societăți comerciale declarate ca plătitoare de TVA, aceasta nu poate invoca o neexecutare culpabilă a obligației de plată de către pârâtă și nici nu poate opune acesteia faptul operării pactului comisoriu de gradul patru și sancțiunea desființării de drept a convenției intervenită între părți.
Mai mult, chiar și în ipoteza ivirii unor erori în contabilitatea părților, nu trebuie omis faptul că ulterior expirării termenului de grație pentru plata facturii aferente lunii august 2006 între administratorii celor două societăți s-au purtat discuții cu privire la această din urmă și că, în final, ulterior sesizării instanței de judecată, pârâta a efectuat plata acestei rate, pe care însă reclamanta, considerând-o necuvenită ca efect al desființării contractului, a restituit-o pârâtei.
Se mai reține că și situația în care nu ar fi existat o obligație din partea reclamantei de a emite factură fiscală și chiar în ipoteza în care pârâtul ar fi trebuit să-și execute obligația de plată doar în baza contractului, nu trebuie neglijat faptul că pârâta chiar dacă cu întârziere a încercat totuși să-și execute obligația, aspect ce denotă voința părții contractante de a menține contractul.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat recurs reclamanta - Internațional SRL, considerând-o nelegală și netemeiniciă și susținând că probele administrate în cauză au fost interpretate eronat,așa încât, și natura juridică a litigiului dedus judecății a fost schimbată.
Astfel, nu s-a avut în vedere că ărțile p. nu au înțeles ca plata să se efectueze
ulterior emiterii facturii fiscale de către vânzător și, față de faptul că acesta avea posibilitatea legală de a achita ratele fără a primi initial factura de la vânzător, rezultă fără putință de tăgădă că cumpărătorul avea obligația față de vânzător de a plăti ratele până la 30 ale lunii, indiferent dacă primea sau nu factura înainte de scadență.
Obligații emiterii facturii fiscale este prevăzută de legislația fiscală și naște raporturi fiscale între persoanele juridice si organele fiscale, iar între părți se raporturi juridice derivând din contract.
Se mai susține de către recurentă că, pentru clarificarea situației cazului de culpă, invocat de pârâtă,respectiv imposibilitatea achitării prețului pentru lipsa facturii, instanța de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aspectele legate de plata prețului, cu privire la cuantumul acestuia.
În opinia sa,arată recurenta, neemiterea facturii de către vânzătoare, nu ducea la imposibilitatea cumpărătoarei de a-și asuma obligațiile contractuale cu privire la plata prețului; mai mult, nu exiustă nicio dovadă că pârâta ar fi solicitat emiterea facturii în scopul achitării prețului.
Recurenta apreciază că și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu privire la predarea bunului,iar în ceea ce privește emiterea facturii, a dovedit că în caz de plată de către cumpărătoare era să-și îndeplinească și această obligație fiscală.
Verificând motivele de recurs în raport cu sentința pronunțată, precum și legislația incidentă în cauză, cât și probele administrate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la calificarea căii de atac, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 7 mai 2009, în sensul că a stabilit calea de atac ca fiind cea a recursului, având în vedere că obiectul cauzei a fost stabilit de instanța de fond ca fiind un litigiu comercial neevaluabil în bani, dar și față de precizarea făcută în acest sens de către recurentă în fața tribunalului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4781/14.11.2003 de BNP, reclamanta - International SRL, în calitate de vânzător, a înstrăinat pârâtei -, în calitate de cumpărător, imobilul teren și active, situat în intravilanul comunei, județul P în incinta Fermei 3 și anume: teren în suprafață de 11.291,00. categorie de folosință curți construcții și construcțiile situate pe acest teren (halele 1 și 2, compuse din parter și etaj având o suprafață construită de 1045. și o suprafață desfășurată de 2190. fiecare), iar în schimbul transmiterii dreptului de proprietate pârâta s-a angajat să plătească suma de 310.000 USD exclusiv TVA în 31 de rate lunare în valoare de 10.000 USD fiecare exclusiv TVA, la cursul BNR din ziua plății, începând cu luna februarie 2004 și terminând cu luna august 2006.
Pentru plata fiecărei rate lunare, vânzătorul a acordat cumpărătorului un termen de grație de 30 de zile, în cadrul căruia se poate face plata în mod valabil, fără penalizări de întârziere, însă, în cazul depășirii acestui termen, ca efect al înserării unei clauze de pact comisoriu de gradul patru, s-a stabilit că acest contract se desființează de plin drept, fără punere în întârziere, notificare sau altă formalitate prealabilă, societatea cumpărătoare pierzând orice drepturi asupra imobilului, precum și toate sumele achitate în contul vânzării.
După introducerea cererii de chemare în judecată, administratorul societății recurente a recunoscut că este vorba de o neînțelegere, și, deși inițial a fost de acord să-i plătească intimatei suma restantă, respectiv 10.000 dolari, ulterior i-a returnat-
Reclamantei i-a fost achitată ultima, prin intermediul administratorului - SRL (conațional cu administratorul reclamantei), primind promisiuni din partea acesteia că-și va retrage acțiunea și că va recunoaște valabilitatea contractului.
Susținerea reclamantei în sensul că neînțelegerile dintre părți, referitoare la plata celei de-a 31-a rate, ar constitui o nerespectare a convenției părților, este contrazisă de probele administrate în cauză, în sensul că neemiterea facturii fiscale nu înseamnă neapărat că pârâta nu ar fi plătit rata și că, deci, convenția părților ar urma să fie desființată de drept, atâta timp cât există dovezi că între părți s-au purtat discuții cu privire la această din urmă și că, în final, pârâta a efectuat această plată, ceea ce înseamnă respectarea clauzelor contractuale.
Ca atare, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în B, Prelungirea nr.
50 camera 8, sector 5 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-. 13,.1,. 8,. 49 sector 2, împotriva sentinței nr. 1095 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în P,- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de
GREFIERUL DE SECȚIE
Red.
dact MC
2 ex/30.06./2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
