Rezoluțiune contract. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 89
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta B, cu sediul procesual ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 456 din data de 20 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta Asociația, cu sediul în com., jud. B și petenta-expert contabil, domiciliată în com. Poșta, DN 2, nr. 117, jud. B.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelanta-reclamantă B, intimata-pârâtă Asociația și intimata-petentă expert contabil.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, apelanta, în cuprinsul motivelor de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act de solicitarea apelantei de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 5 martie 2009 în cadrul dosarului nr-, expertul contabil a solicitat în contradictoriu cu reclamanta B și pârâta Asociația, completarea sentinței nr. 244 din 13 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în dosarul sus-menționat.
În motivarea cererii s-a precizat că la data efectuării raportului de expertiză contabilă a solicitat majorarea onorariului de la 1.500 lei la 5.400 lei, având în vedere faptul că perioada supusă expertizării a fost destul de îndelungată (1997-2002 inclusiv), expertiza a răspuns tuturor celor cinci obiective stabilite, iar în ședința publică din 13 februarie 2009 instanța a omis să se pronunțe asupra cererii expertului de majorare a onorariului. Cererea expertului contabil a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 indice 2 alin. (3) Cod pr. civilă.
Reclamanta Baf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea a cererii expertului ca neîntemeiată, apreciind că
raportul expertizei contabile întocmit în cauză nu conține răspunsuri concrete la obiectivele 1-4 și nu stabilește dacă Baf ost prejudiciată ca urmare a administrării societății pe perioada cuprinsă între data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și până la data desființării acestuia.
Prin sentința nr. 456 din data de 20 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis cererea formulată de expertul contabil și a dispus completarea sentinței nr. 244 din 13 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, în sensul că a obligat reclamanta B să achite expertului contabil suma de 3.900 lei (RON), reprezentând diferența rămasă neachitată dintre onorariul definitiv, în sumă de 5.400 lei (RON) și onorariul provizoriu, în sumă de 1.500 lei (RON), stabilit prin Încheierea de numire din 5 iunie 2006 (fila 61 din dosar) și achitat cu nr. 6507 din 28 iunie 2006 (fila 76 din dosar).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că toate cele 5 obiective ale expertizei contabile dispuse a se efectua în cauză au fost stabilite la cererea reclamantei B, în sarcina acesteia fiind stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 1.500 lei (RON) prin Încheierea din data de 5 iunie 2006 (fila 61 din dosar), iar reclamanta a achitat acest onorariu prin nr. 6507 din 28 iunie 2006 (fila 76 din dosar).
Expertul a fost desemnat să efectueze expertiza contabilă prin Încheierea din data de 27 mai 2008 (fila 171 din dosar), după ce alți doi experți contabili, și -, au refuzat efectuarea acesteia. Având în vedere volumul mare de muncă, greutățile întâmpinate în efectuarea lucrării, dar și complexitatea acesteia, expertul contabil a solicitat instanței majorarea onorariului cuvenit până la cuantumul de 5.400 lei, conform decontului depus la fila 197 dosar fond.
Reclamanta B s-a opus categoric majorării onorariului cuvenit expertului contabil, susținând că acesta nu numai că nu a identificat celelalte prejudicii solicitate de reclamantă, altele decât cele indicate în cererea de chemare în judecată, dar, pentru identificarea daunelor interese, a aplicat în mod greșit dispozițiile art.21 din nr.OG25/2002, astfel încât concluziile expertizei contabile efectuate nu pot fi primite.
Instanța a omis să se pronunțe asupra cererii expertului contabil privind majorarea onorariului, prin sentința nr. 244 din 13 februarie 2009 Tribunalul Buzău obligând pârâta Asociația să plătească reclamantei B suma de 1 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru efectuarea expertizei.
S-a reținut astfel incidența dispozițiilor art. 281 indice 2 alin.(1) Cod. pr.civilă, potrivit cărora dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. (3) al textului mai sus-menționat stabilește că dispozițiile acestui articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost admisă cererea expertului contabil, în condițiile în care expertiza efectuată este irelevantă din punct de vedere al concluziilor și insuficient documentată raportat la un onorariu total de 5.400 lei, onorariul achitat până la acest moment - în cuantum de 1.500 lei fiind suficient pentru munca efectiv depusă.
Apelanta consideră că expertul desemnat nu a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de către instanță, în sprijinul acestei susțineri fiind invocată tocmai reținerea de către instanță a cuantumului penalităților indicat de reclamantă și nu pe cel stabilit prin raportul de expertiză.
Fiind detaliate criticile aduse concluziilor expertului desemnat, se solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței nr. 456/20.03.2009 și respingerea cererii expertului desemnat cu privire la majorarea onorariului cuvenit acestuia. Se precizează, totodată, că prin motivele de apel formulate nu sunt criticate dispozițiile sentinței nr. 244/13.02.2009.
Intimata-expert contabil a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei-reclamante să achite diferența de onorariu în cuantum de 3.900 lei.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de reclamanta B, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 2812Cod pr. civilă, potrivit cărora, acă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Prin cererea aflată la fila 196 din dosarul de fond expertul a solicitat majorarea onorariului la suma de 5.400 lei, depunând și un decont pentru justificarea sumei solicitate, cerere asupra căreia, cu ocazia soluționării cauzei, instanța a omis a se pronunța.
Ca atare, sub aspectul admisibilității cererii, sentința pronunțată de instanța de fond este una legală, în concordanță cu dispozițiile legale sus-citate.
Nici critica reclamantei-apelante referitoare la temeinicia sentinței nu este întemeiată. Din verificarea actelor dosarului rezultă că expertul numit în cauză a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță la cererea reclamantei, precum și la obiecțiunile formulate de aceeași parte.
Faptul invocat de apelantă, acela că expertul numit în cauza nu ar fi răspuns la toate obiectivele stabilite sau că a ajuns la unele concluzii greșite prin lucrarea pe care a depus-o la dosar, nu justifica respingerea cererii de completare a dispozitivului sentinței.
Aceasta întrucât, pe de o parte, reclamanta nu a formulat obiecțiuni la suplimentul de expertiză cu ocazia solutionării pe fond a cauzei și nici nu a declarat apel împotriva sentinței care a soluționat fondul cauzei.
Or, analiza criticilor reclamantei pe aspecte care țin de fondul cauzei, cu referire la conținutul lucrării depuse de expert, critici care nu au fost formulate în fața instanței de fond la data depunerii și luării la cunoștință de lucrarea respectivă, nu este posibilă pe această cale.
Reținând că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza art. 296 Cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B, cu sediul procesual ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 456 din data de 20 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta Asociația, cu sediul în com., jud. B și petenta-expert contabil, domiciliată în com. Poșta, DN 2, nr. 117, jud. B.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5 ex./17.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Urlețeanu Alexandrina
