Rezoluțiune contract. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 94
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile formulate de reclamanta - SRL - PRIN ADMINISTRATOR și pârâtul G împotriva Sentinței civile nr. 2973/19.12.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimata, - SA Z având ca obiect rezoluțiune contract.
La data de 28 mai 2009 se înregistrează din partea reclamantei-apelante concluzii scrise, iar la data de 01.06.2009 se înregistrează din partea pârâtului - apelant, de asemenea, concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.973 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-au admis excepțiile invocate de către pârâții G și " " Z, privind lipsa obiectului petitelor I și II din acțiunea reclamantei " " Z prin administrator, și lipsa calității procesuale pasive a pârâților de rândul II și III; s-a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, pârâtul de rândul I, Gaf ost obligat să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 60.000 lei pentru perioada cuprinsă între 2.07.2003 și 1.09.2006; au fost respinse ca nefondate petitele nr. III și V din acțiunea reclamantei; a fost obligat pârâtul la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că la data de 2.07.2003 pârâtul de rândul I, Gav ândut reclamantei " " Z un număr de 12.000 acțiuni nominative emise de pârâta de rândul III la care pârâtul de rândul I avea calitatea de acționar majoritar. Prețul pentru plata acțiunilor vândute a fost de 30.000 lei și s-a achitat de către reclamantă cu OP 7/2.07.2003.
La data de 4.07.2003, în aceleași condiții ca cele relevate mai sus, pârâtul Iav ândut reclamantei încă 12.000 acțiuni nominative cu suma de 30.000 lei achitată de aceasta prin nr. 8 din 4.07.2003.
Prin precizarea depusă la dosarul primei judecăți a fondului, reclamanta a susținut că cele două tranzacții nu s-au înregistrat în registrul acționarilor din culpa pârâtului Acesta din urmă, la data de 31.08.2006 și respectiv 1.09.2006, a restituit reclamantei suma de 60.000 lei, reprezentând prețul celor 24.000 de acțiuni vândute acesteia.
În aceste condiții, având în vedere natura contractului încheiat între părți precum și faptul restituirii reciproce a prestațiilor, pe bună dreptate, pârâtul de rândul Iai nvocat excepția lipsei de obiect al primului capăt de cerere al reclamantei.
Potrivit art. 1020 din civ.: "Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său".
În cauză, părțile nu sunt în situația de a nu-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract și, prin urmare, nici în situația de a cere rezilierea acestuia.
Este real faptul că, potrivit art. 1021 din civ. rezoluțiunea contractului trebuie cerută "înaintea justiției", dar numai în situații litigioase. Afară de rezoluțiunea judiciară există și rezoluțiunea convențională la care părțile pot recurge atunci când ambele sunt de acord cu rezoluțiunea convenției. Este ceea ce s-a petrecut în prezenta cauză.
Excepția invocată de pârâtul I privind lipsa de obiect al primului capăt de cerere al reclamantei a fost admisă, fiind întemeiată.
Prin al doilea capăt de cerere, s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară. Acest petit fiind accesoriu primului este, la rândul său, lipsit de obiect.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor de rândul II și III fiind, de asemenea, întemeiată, a fost admisă cu următoarea motivație:
Pârâta de rândul II este soția pârâtului de rândul I, dar nu este semnatară a contractelor încheiate cu reclamanta. În această situație, ea nu poate fi răspunzătoare de efectele juridice produse de acesta. Faptul că acțiunile dobândite de către pârâtul I la pârâta de rândul III, au fost achiziționate din bani comuni este fără relevanță în cauză.
Potrivit art. 969 din civ. "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Pârâta de rândul II la fel cu cea de rândul III sunt terți față de contractele încheiate cu reclamanta. Într-o atare împrejurare, interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni se situează în afara vreunui raport juridic dintre ea și pârâtele de rândul II și III.
Acțiunile vândute de către pârâtul I în favoarea reclamantei, au fost acțiuni nominative dematerializate.
În conformitate cu art. 98 (2) din 31/1990 "Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă dematerializată și tranzacționate pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare se transmite potrivit prevederilor legislației pieței de capital".
Acțiunile care fac obiectul prezentului litigiu nu s-au dovedit a fi tranzacționate potrivit legislației pieței de capital. Ele au valoarea stabilită prin actul constitutiv. Majorarea valorii patrimoniului entității emitente a acțiunilor nu influențează valoarea acestora.
Astfel, prejudiciul la care se referă reclamanta, în realitate nu s-a produs tocmai pentru faptul că între valoarea acțiunilor rezultată în urma reevaluării patrimoniului pârâtei de rândul III și prețul de achiziție al acestora nu există diferențe.
Singurul prejudiciu produs reclamantei constă în aceea că - restituirea de către pârâtul de rândul 1 sumei de 60.000 lei s-a realizat după o perioadă cuprinsă între 2.07.2003 - 31.08.2006 și respectiv între 4.07.2006 și 1.09.2006.
Pentru această perioadă pârâtul datorează reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 60.000 lei, reglementată de nr.OG 9/2000.
Așa fiind, acțiunea reclamantei a fost numai în parte întemeiată, pârâtul de rândul I fiind obligat să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 60.000 lei pentru perioada 2.07.2003 - 01.09.2006, precum și la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Împotriva soluției arătate au declarat apel atât pârâtul G, cât și reclamanta - SRL, prin administrator.
Prin apelul declarat de către pârâtul G se solicită schimbarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare, se arată că în mod nelegal a fost obligat pârâtul la plata dobânzilor legale, conform dispozitivului, întrucât prin acțiunea formulată reclamanta nu a solicitat acordarea dobânzii pe perioada pentru care ea a fost acordată, ci doar începând cu data introducerii cererii, instanța acordând astfel mai mult decât s-a cerut.
De asemenea, se invocă o așa-zisă contradicție între cele statuate de către instanță prin dispozitiv, faptul că dobânda legală nu a fost cuantificată, în raport de prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, precum și împrejurarea că au fost încălcate prev. art. 1088.civ.
Prin apelul declarat de către reclamantă, se solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea determinării reale a valorii obiectului acțiunii, raportat la petitul având ca obiect plata daunelor interese și la prev. art. 315.pr.civ.
În subsidiar, se solicită instanței a se determina, printr-o expertiză contabilă, valoarea acestor despăgubiri, precum și admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în întregime, cu cuantificarea dobânzilor legale ce au fost acordate; de asemenea, se relevă că în mod nelegal nu au fost acordate în totalitate cheltuielile de judecată de la fond, respectiv taxele de timbru ce au fost achitate de către reclamantă.
În motivare, se relevă că în mod nelegal tribunalul a respins cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize contabile, prin care să se stabilească activul net al - SA, prin intermediul căreia urma să se cuantifice petitul 3, având ca obiect plata daunelor interese reprezentând diferența dintre valoarea de achiziție a acțiunilor și valoarea lor reală.
Nu este real că astfel de sume nu puteau fi acordate, întrucât pârâtul avea obligația de a acoperi integral prejudiciu cauzat reclamantei prin rezoluțiunea contractelor, în baza art. 1084.civ.
În concret, beneficiul nerealizat constă în diferența dintre valoarea nominală de 60.000 lei a celor 24.000 de acțiuni și valoarea lor netă/reală, ce putea fi determinată doar printr-o expertiză contabilă.
Analizând apelurile, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2006, pe rolul Tribunalului Sălaj, sub nr-, reclamanta - SRL Z a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții G, și - SA Z să dispună rezoluțiunea contractelor de vânzare - cumpărare a 24.000 de acțiuni, restabilirea situației anterioare prin restituirea sumei de 60.000 lei achitată pârâților cu titlu de preț a celor 24.000 de acțiuni, obligarea pârâților la plata daunelor interese și a sumei de 27.743 lei cu titlu de dobândă legală și în continuare până la restituirea integrală a sumelor datorate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar prin demersul judiciar inițiat reclamanta a solicitat rezoluțiunea unui act juridic privind drepturi patrimoniale formulând și petitul accesoriu referitor la restabilirea situației anterioare. Deși valoarea pretențiilor alegate trebuia stabilită de către reclamant, din analiza petitului accesoriu rezultă că valoarea daunelor interese reprezentând diferența dintre valoarea de achiziție acelor 24.000 de acțiuni și valoarea reală a acestora nu a fost cuantificată de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1043/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Pentru a dispune în acest sens Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 litera a din pr.civ. Tribunalul judecă în primă instanță toate procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, instanța reținând că obiectul prezentei cauze este evaluabil în bani și că are o valoare inferioară sumei de 100.000 lei, situație în care competența de soluționare a prezentei cauze revine Judecătoriei Zalău, instanță care este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze cauza.
Recursul declarat de către reclamantă împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost admis prin decizia civilă nr. 1460/18.06.2008 a Curții de Apel Cluj, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, considerându-se că judecătorul nu a manifestat rol activ în vederea cuantificării petitului având ca obiect plata daunelor interese, rezultate din diferența între valoarea nominală și cea reală a acțiunilor, raportat la intervalul dintre semnarea contractelor și data restituirii prețului achitat de către reclamantă.
În aceste condiții, s-a apreciat că invocarea excepției necompetenței s-a realizat prematur, anterior determinării valorii obiectului litigiului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta precizând că înțelege să indice în mod provizoriu, în vederea calculării taxelor de timbru și a determinării competenței, valoarea solicitată prin petitul trei ca fiind de 19.395 lei, cu titlu de daune interese compensatorii, care să acopere paguba efectivă și beneficiul nerealizat ( 23, dosar fond).
De asemenea, s-a arătat că datorită specificității raporturilor juridice dintre părți, această cuantificare s-a realizat în mod estimativ, până la efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească valoarea reală a obiectului litigiului, urmând ca ulterior acțiunea să fie precizată și să fie achitate taxele de timbru.
Prima instanță s-a pronunțat conform celor mai sus expuse, respingând cererea în probațiune și petitul trei, cu motivarea că diferența dintre valoarea nominală și cea reală a acțiunilor vândute nu poate fi acordată, întrucât valoarea acțiunilor este cea stabilită prin actul constitutiv, iar majorarea valorii patrimoniului nu influențează valoarea cotelor de participare la capitalul social.
Apelurile declarate împotriva acestei hotărâri urmează a fi admise, în baza prev. art. 296 și art. 297 alin. 1.pr.civ. cu consecința desființării ei și trimiterii cauzei spre rejudecare, în condițiile în care tribunalul a încălcat prev. art. 315.pr.civ. și nu s-a conformat dezlegărilor instanței de recurs, referitoare la necesitatea stabilirii, în mod real, a valorii totale a obiectului litigiului, cu consecințe asupra competenței instanței, a legalității aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul și a taxei de timbru.
Astfel, după cum a statuat instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 1460/2008, potrivit disp.art. 7203.pr.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
În acest sens, s-a constatat că reclamanta nu a realizat calculul pentru determinarea valorii petitului trei și nu a prezentat înscrisuri corespunzătoare.
Aceste considerații trebuie însă privite nuanțat și se impune ca ele să fie aplicate prin prisma particularităților fiecărui litigiu, iar având în vedere specificitatea celor deduse judecății în prezenta cauză, reclamanta și-a îndeplinit aceste obligații procesuale în limitele în care i-a fost cu putință, relevând și că solicită efectuarea în cauză a unei expertize, rezervându-și dreptul de a-și preciza acțiunea în consecință.
Acestea sunt, de altfel, și motivele pentru care instanța de recurs a dat dispoziții conform cărora, cu prilejul rejudecării, tribunalul va lămuri aspectele legate de valoarea cererii și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare și numai după realizarea acestor demersuri va determina dacă este sau nu competent să soluționeze raportul juridic litigios în raport de aplicarea criteriului valoric.
Or, din analiza actelor dosarului, reiese că prima instanță nu a procedat la astfel de verificări și nu a cerut reclamantei explicații legate de modul de individualizare a valorii petitului trei, dar nici nu a procedat la efectuarea, în acest sens, a unei expertize contabile, trecând la analiza fondului cererii înainte de a se stabili, conform normelor procedurale și a celor statuate de către instanța de recurs, instanța competentă să judece această cauză.
Curtea apreciază că astfel demersuri erau necesare, întrucât trebuia a fi stabilit și dacă această cuantificare nu a fost făcută numai în vederea alegerii instanței competente, respectiv judecătoria sau tribunalul, cu încălcarea prev. art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1.pr.civ. și pentru a se putea prevala reclamanta ulterior de disp. art. 18 indice 1.pr.civ.
Cu prilejul rejudecării, tribunalul va trece la verificarea calculelor în baza cărora a fost cuantificat petitul trei, iar dacă acest lucru nu va fi posibil va efectua în cauză o expertiză contabilă, conform solicitărilor reclamantei, ținând cont și de motivele de apel formulate de către pârât.
Totodată, dacă ulterior acestor demersuri, va aprecia că în cauză sunt incidente prev. art. 2 alin. 1 lit. a pr.civ. va soluționa cauza, ținând cont de toate susținerile părților de la fond și din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul G și de către reclamanta Z, împotriva sentinței civile nr. 2.973 din 19 decembrie 2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.MB/dact.HC
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga
