Sechestru asigurator. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1138
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent SC " " SRL și pe intimat SC SRL, având ca obiect sechestru asigurator, recurs formulat împotriva încheierii de ședință numărul 79 din camera de consiliu din 19 mai 2009 a tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică d-na avocat pentru intimata " ", lipsind:
- recurent - SC " " SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat pentru a se îndeplini legal procedura de citare cu recurenta și ca aceasta să timbreze recursul cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, obligație de care recurenta nu s-a achitat, după care
D-na avocat, pentru intimată, invocă excepția netimbrării recursului și pune concluzii de anulare a recursului ca netimbrat, cu obligarea recurentei la cheltuielile de judecată efectuate de intimată în recurs. Depune la dosar chitanța seria - nr. -/03.09.2009 privind încasarea sumei de 1500 lei prin cabinetul de avocat " " cu titlu de onorariu de avocat.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față.
Tribunalul Iași, prin încheierea nr. 79/19.05.2009, a admis cererea formulată de creditoarea SRL în contradictoriu cu debitoarea și a înființat un sechestru asiguratoriu în favoarea creditoarei SRL asupra imobilului "bloc de locuințe E" aparținând debitoarei SRL situat în I,-, edificat în baza autorizației de construire nr. 2114/19.XII.2007.
Totodată, a dispus restituirea către creditoare a cauțiunii în valoare de 20.000 lei, consemnată conform recipisei 63939/11 din 16.04.2009, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 56/2008, având ca obiect "execuția lucrărilor de construcții la obiectivul "bloc locuințe E, situat în str. - I, jud. I, în baza autorizației de construire nr. 2114/19.12.2007".
Ca efect al acestor raporturi contractuale creditoarea a emis facturile fiscale nr. -/14.02.2009, nr. -/22.11.2008 nr. -/01.11.2008 și nr. -/12.01.2009, pentru un debit total de 284.287,05 lei, cu privire la care susține că este restant.
Tribunalul a apreciat a fi îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii întemeiate pe disp. art. 591 Cod procedură civilă.
Creditoarea a consemnat o cauțiune de 20.000 lei, conform recipisei nr. -/1 din 16.04.2009, înscrisă în registrul de valori al instanței.
Din înscrisurile existente la filele 19-21 dosar reiese că a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Iași, la numărul -, o cerere de chemare în judecată ce vizează fondul pretențiilor dintre părți.
Creanța solicitată de către creditoare este constatată prin act scris, respectiv, contractul de antrepriză nr. 56/2000 și facturile fiscale nr. -/14.02.2009, nr. -/22.11.2008 nr. -/01.11.2008 și nr. -/12.01.2009.
Din moment ce în convenția lor părțile nu au stipulat un termen pentru plata sumelor menționate în facturi se desprinde concluzia că obligația de achitare a acestora a devenit exigibilă chiar de la momentul emiterii facturilor. De altfel, 3 din cele 4 facturi fiscale exhibate de către creditoare au fost însușite fără obiecție de către reprezentantul debitoarei, prin semnarea lor.
Referitor la calitatea de proprietar a debitoarei asupra imobilului cu privire la care s-a cerut înființarea sechestrului asigurator, tribunalul consideră a fi demonstrată cu autorizația de construire nr. 2114/19.12.2007.
Acest act a fost emis ca urmare a cererii adresate de debitoare în nume propriu iar art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 stipulează că autorizația de construire se eliberează la solicitarea titularului unui drept real asupra imobilului.
Din interpretarea acestui text de lege coroborată cu situația de fapt probată în dosar, tribunalul trage prezumția simplă că debitoarea, în calitate de solicitant și de titular al autorizației de construire nr. 2114/19.12.2007, este de proprietar al imobilului situat în municipiul I,-.
Această prezumție ar fi putut fi răsturnată de către debitoare, dar aceasta nu a administrat nici o probă prin care să arate că dreptul de proprietate aparține unui terț.
Din altă perspectivă, chiar de ar fi reală apărarea debitoarei în sensul că ar exista o coproprietate privitoare la imobil, acest aspect nu poate împiedica înființarea sechestrului deoarece măsura indisponibilizării bunului nu afectează dreptul de proprietate.
În privința caracterului contencios sau grațios al procedurii de soluționare a cererii de față, tribunalul consideră a fi lipsită de relevanță apărarea debitoarei, atâta timp cât procedura prevăzută la art. 591 - 596 Cod procedură civilă este singura stipulată de lege la latitudinea persoanei interesate, indiferent de existența sau nu a unei poziții procesuale a debitorului de combatere a admisibilității cererii.
În consecință, tribunalul a admis cererea creditoarei și a instituit un sechestru asiguratoriu asupra imobilului "bloc de locuințe E", aparținând debitoarei, situat în I,-.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs " " SRL solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea recurată este nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 331 Cod procedură civilă în conformitate cu care cererea de luare a unor măsuri de asigurare, deci și cererea de instituire a unui sechestru asigurator, se supune dispozițiilor procedurale cu privire la procedurile necontencioase. Ca urmare a neobservării acestor prevederi, instanța a dispus citarea părților, a administrat probe în contradictoriu și a apreciat, în mod greșit, că pârâtul nu a răsturnat o serie de prezumții simple. În conformitate cu normele procedurale, pârâtul nu trebuia citat, iar acestuia nu i se putea pune în vedere să-și producă probe. Mai grav este faptul că în dispozitivul încheierii se regăsește sintagma "în contradictoriu", ceea ce denotă faptul că instanța a calificat cererea ca fiind contencioasă. Aspectele de nelegalitate invocate constituie motiv de modificare a încheierii recurate, în baza art. 304 punctul 9 raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Ca o consecință a neobservării incidenței dispozițiilor procedurale cu privire la procedurile necontencioase, instanța a soluționat pricina în regim de contradictorialitate, deși art. 335 Cod procedură civilă dispune că, dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge. Apreciază că cererea, prin însuși cuprinsul ei, prezintă caracter contencios, întrucât creditorul a utilizat sintagma "în contradictoriu". Deci, din punct de vedere formal, cererea nu întrunea dispozițiile legale și trebuia respinsă. Acest motiv de recurs corespunde situației reglementate de disp. art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Instanța de judecată nu a operat cu certitudini juridice, ci cu prezumții, apreciind în mod greșit că subscrisa ar fi proprietara bunului asupra căruia a fost instituit sechestrul, întrucât pe numele acesteia ar fi fost eliberată o autorizație de construire. Mai mult, în cadrul unei proceduri necontencioase, instanța de judecată a culpabilizat societatea debitoare pentru că nu ar fi răsturnat prezumțiile cu care a operat instanța.
" " nu este proprietara construcției menționate, deoarece în conformitate cu art. 1479 Cod civil, antreprenorul, " ", nu a predat construcția către beneficiar. este, conform dispozițiilor menționate, proprietar al materialelor puse în operă și suportă riscul pieririi fortuite a bunului. Cum nu a făcut dovada cu proces verbal de predare primire și proces -verbal de recepție că ar fi predat bunul beneficiarului contractului de antrepriză, instanța de fond nu putea să concluzioneze că " " SRL a devenit proprietar al imobilului.
Astfel cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosar, în principal din cuprinsul autorizației de construire, edificarea imobilului asupra căruia a fost instituit sechestrul se realizează în baza unei asocieri în participațiune, ceea ce conduce la concluzia că " " nu va deveni proprietar exclusiv al imobilului, după ce îi va fi predat de către constructor. Apreciază așadar, că sechestrul s-a instituit asupra bunurilor ce aparțin și altor persoane, ceea ce contravine dispozițiilor legale în vigoare.
Analizând recursul declarat sub aspectul îndeplinirii obligației legale procedurale de timbrare, potrivit Legii nr. 146/1997, republicată, Curtea constată că recursul nu a fost legal timbrat.
Pentru termenul de judecată din data de 28 2009 recurenta " " SRL a fost citată la adresa indicată cu mențiunea de a timbra recursul cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
În principiu, taxele de timbru se stabilesc anticipat, astfel încât, la primirea cererilor, trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate.
Plata taxei de timbru se poate amâna conform prevederilor legale, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20(3) din Legea nr. 146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Faptul că recurenta, care a fost legal citată cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru indiferent din ce motive și de a nu fi depus la dosar scutire pentru plata acestei taxe constituie motiv pentru anularea recursului ca netimbrat, fără a mai fi analizate criticile din încheiere.
Față de aceste motive, urmează a se anula ca netimbrat recursul declarat de " " SRL și de a fi menținută încheierea recurată.
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat depunând în dovedire chitanța.
În consecință, curtea va obliga recurenta să achite intimatei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta " " împotriva încheierii nr. 79/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ, încheiere pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimatei " " suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
