Sechestru asigurator. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.163/R Dosar nr-
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul împotriva încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 25.01.2010 în dosarul nr-, Tribunalul Brașova respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de petentul.
În motivarea acestei încheieri, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Brașov la data de 24 ianuarie 2009, petentul a solicitat instanței să instituie măsura sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri imobile: 1) suprafața de teren de 684 mp. înscrisă în nr. - B, sub nr. 10483/10/19, precum și a construcțiilor existente pe aceasta; 2) terenul în suprafață de 700 mp. înscris în nr. - B și asupra construcțiilor existente pe acesta și 3) apartamentul, situat în B,-, -. 9, înscris în nr. 48566 B, sub nr. top. 14277/1/a/1/1/1/1/3/IX, bunuri ce constituie obiectul dreptului de proprietate al numiților și.
Sechestrul asigurător este aceea măsură asigurătorie la care apelează creditorul unei sume de bani și care constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii date în procesul principal, în scopul valorificării bunurilor în momentul în care creditorul va obține un titlu executoriu.
În ceea ce privește condițiile de înființare a sechestrului asigurător, art. 591 din Codul d e procedură civilă prevede mai multe situații, și anume: situația în care creanța creditorului este exigibilă și este consemnată prin înscris, situația în care creanța creditorului este exigibilă dar nu este constatată prin act scris și situația în care creanța nu este exigibilă, dar este constatată prin act scris.
Petentul nu a încadrat cererea pe care a formulat-o în una dintre aceste ipoteze, arătând doar că, creanța pe care o are împotriva numiților și este constatată prin înscris și este exigibilă și că, de la regula exigibilității creanței legiuitorul a instituit o excepție pentru cazul în care există pericolul ca debitorul să se sustragă de la executare sau să-și ascundă sau să își risipească averea.
Această stare de fapt, ce a fost invocată în susținerea cererii supusă judecății face posibilă încadrarea acestei cereri în dispozițiile art. 591 alin. (1) și în cele ale art. 591 alin. (3) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță".
Cercetând înscrisurile pe care petentul le-a depus în susținere cererii, tribunalul a constatat că, acestea nu sunt de natură să ateste existența unei creanțe a acestei părți față de numiții și.
Astfel, s-a reținut că, între petent și cele două persoane menționate nu există un raport juridic obligațional, care să fie atestat de înscrisurile depuse ca anexe ale cererii. Aceste înscrisuri atestă doar că, petentul a expediat online diferite sume de bani, către un cont deschis la BCR pe numele, fără a se indica titlul cu care aceste sume au fost expediate și datele la care acestea sunt scadente, în cazul în care ele reprezintă sume ce trebuie rambursate.
În fapt, petentul face referire, atât în cererea principală pe care a exercitat-o împotriva persoanelor anterior indicate, cât și în susținerea prezentei cereri la o faptă de inducere a sa în eroare, ce a fost săvârșită de către numita, faptă care, ar fi de natură să nască în sarcina acestei și a soțului său obligația de dezdăunare a petentului, în modalitatea în care acesta a solicitat.
Această problemă de drept va fi analizată și soluționată în procesul principal cu care instanța a fost sesizată, semnificativ sub aspectul modului de soluționare a prezentei cereri, fiind faptul că, nu există un înscris care să ateste existența unui raport juridic obligațional între petent și numiții și.
Împotriva încheierii a declarat recurs petentul, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurător.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 Cod procedură civilă, respectiv creanța creditorului este constatată prin înscrisuri reprezentând tranzacții bancare; este exigibilă de la data notificării pârâților prin BEJ (24.11.2009). totodată debitorul a făcut dovada intentării acțiunii principale pentru obținerea titlului executoriu în vederea realizării creanței.
În același timp se invocă dispozițiile art.591 alin.2 și alin.3 Cod procedură civilă, evidențiindu-se reaua credință a intimaților.
În drept au fost invocate dispozițiile art.591 - 595 și art.597, 601 Cod procedură civilă, art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Examinând încheierea atacată în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Sechestrul asigurător reprezintă o măsură asiguratorie la care apelează creditorul unei sume de bani și constă în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, aparținând debitorului, aflate la acesta sau la un terț, pentru ca la nevoie, să poată fi executate silit, în vederea acoperirii creanței sale.
Esențial pentru instituirea sechestrului asigurător este existența unei creanțe iar pentru asigurarea realizării acesteia se instituie măsura de prevedere. Inexistența creanței, din contră, face ca această măsură, care are drept scop indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale unui terț să fie abuzivă și să aducă atingere dreptului de proprietate al acestuia.
În speță, recurentul invocă în susținerea cererii sale de instituire a sechestrului asigurător, dispozițiile art.591 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, arătând că nu deține un înscris constatator al creanței sale. Însă nici starea de fapt expusă de acesta nu dovedește existența unui raport obligațional între părți.
Relația de prietenie cu intimata și dorința recurentului de a se căsători cu aceasta nu relevă existența unui raport juridic între părți și, implicit, a unei creanțe.
Ca urmare, instanța reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.591 alin.1 - 3 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurentul petent împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 ianuarie 2010 va fi respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului petent, care prin atitudinea sa în proces a determinat efectuarea cheltuielilor de judecată, instanța urmează a-l obliga la plata acestora, în cuantum de 1500 lei (constând în onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul petent împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15.01.2010 în dosarul nr-.
Obligă recurentul petent la plata către intimații și a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./16.03.2010
Tehnored. 18.03.2010-5 ex.
Jud fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
