Sechestru asigurator. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2.317/2009
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat pârâtul - INTERNAȚIONAL 2006 SRL împotriva încheierii comerciale nr. 31 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimatul - SRL, având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura de citare este îndeplinită, lipsa de procedură cu recurenta, nu s-a menționat corect adresa, se acoperă potrivit dispozițiilor art. 86 alin.2 pr.civ. prin prezența reprezentantului recurentei.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentului depune la dosar dovezile ce atestă achitarea taxei de timbru și timbru judiciar (10).
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei solicită acordarea unui termen scurt pentru studierea întâmpinării sau lăsarea cauzei la a doua strigare.
Curtea, în urma deliberării, analizând cerere de amânare formulată de reprezentantul recurentei o admite, sens în care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Reprezentantul recurentei solicită acordarea unui termen scurt pentru studierea întâmpinării, arătând că, deși a reușit să lectureze întâmpinarea, la fond s-a prezentat un coleg de al său și consideră că este util să se consulte cu acesta.
Reprezentantul intimatei arată că nu se opune, raportat la momentul depunerii întâmpinării.
Curtea, după deliberare, analizând cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei, o apreciază ca nefiind fondată și o va respinge, raportat la motivația susținută de reprezentantul părții, întrucât acesta a relevat că a reușit să studieze întâmpinarea și nu solicită termen pentru formularea unor apărări noi, astfel că se apreciază că, la acest termen,nemaifiind cereri în probațiune, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea încheierii comerciale nr.31/C/2009 în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurator pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs și susținute oral în fața instanței. În susținere, se arată că încheierea comercială nr. 31/C din data de 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj este nelegală din doua motive: în mod greșit instanța de fond apreciază că sunt întrunite ambele condiții revăzute de art. 591 alin.1 pr.civ, respectiv creanța să fie constatată printr-un înscris și creanța este exigibilă. La momentul dispunerii sechestrului instanța trebuia să aibă în vedere și Decizia J nr. 84/2007, astfel încât cererea de instituire a sechestrului asigurator urma să fie întemeiată pe dispozițiile art. 907 și 908.com, prin raportare la art.591 alin.3 pr.civ. Al doilea motiv de nelegalitatea a încheierii recurate este cel referitor la nestabilirea unui termen pentru plata cauțiunii, contrar dispozițiilor art. 592 alin. 2.pr.civ.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în întâmpinare și susținute în fața instanței. În susținere se arată că, deși nu există un termen care să determine exigibilitatea creanței reclamantei, întrucât asemenea termene certe nu există în cadrul antecontractelor de vânzare cumpărare, cu privire la restituirea prețului de către vânzător, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către acesta. În cazul de față, raportat la încălcarea flagrantă a obligațiilor de către pârâtă se impune rezoluțiunea antecontractului încheiat între părți, consecința fiind restituirea avansului achitat. Se arată că, pârâta este o firmă de construcții care se confruntă de o perioadă cu probleme financiare, existând riscul să se sustragă de la urmărire și să își risipească averea. În ce privește cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentă, potrivit dispozițiilor art. 592 alin. 2.pr.civ, reprezentantul intimatei arată că, instanța decide cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă și că partea pe care o reprezintă nu a înțeles până în prezent să achite cauțiunea.
CURTEA:
Prin încheierea comercială nr. 31/C/2009 din data de 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis cererea de înființare a sechestrului asigurător formulată de către reclamanta C-N, împotriva pârâtei INTERNAȚIONAL 2006 B și s-a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea pârâtei situat în C-N,-, înscris în nr. 183.338 C-N, nr. top. 20934-C1-U1.
Totodată, reclamanta a fost obligată să consemneze la orice bancă aflată pe teritoriul României o cauțiune în cuantum de 8.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 907 alin. 1.com, partea interesată într-o cauză comercială va putea, deodată cu intentarea acțiunii, să ceară punerea sechestrului asigurător asupra averii mobile a debitorului său, iar potrivit art. 908, alin. 2.com. competența de a se pronunța asupra sechestrului aparține judecătoriei. Cu toate acestea însă, instanța a apreciat că în condițiile dispozițiilor art. 592.pr.civ. este legal sesizată, întrucât Codul comercial reglementează sechestrul și poprirea asigurătorie asupra bunurilor mobile ale debitorului, constituind dispoziții speciale în această privință, față de dispozițiile Codului d e procedură civilă, care constituie dispoziții generale.
În ceea ce privește însă înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului, în lipsa unor dispoziții speciale de natura celor reglementate de Codul comercial în materia sechestrului asupra bunurilor mobile, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 591 și următoarele pr.civ.
Astfel, analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 591, alin. 1.pr.civ. reclamanta având o creanță constată prin act scris și exigibilă împotriva pârâtului, fiind făcută și dovada că s-a intentat acțiune, astfel cum rezultă din însăși cererea de chemare în judecată înregistrată deja, văzând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 591, alin.1 pr.civ. instanța a admis cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea pârâtei situat în C-N,-, înscris în CF nr. - C-N, nr. top. 20934-C1-U1 fixând totodată, în condițiile art. 591 coroborat cu art. 592 și art. 7231alin. 2.pr.civ. o cauțiune în sarcina creditoarei în cuantum de 8.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta INTERNATIONAL 2006 B întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. apreciind hotărârea recurată ca nelegală si netemeinică
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta invocă nelegalitatea încheierii recurate sub aspectul aplicării numai a dispozitiilor art. 591 alin. 1 teza a II-a proc.civ. raportat la faptul că reclamanta ar avea împotriva sa "o creanță constatată prin act scris si exigibilă".
Mai relevă pârâta și faptul că, litigiul de fond fiind de natură comercială, instanta urma să aibă în vedere la momentul dispunerii sechestrului asigurător, dispozitiile art. 4 Cod com, precum si decizia nr. 84/2007 pronuntată de Inalta C de Casatie si Justitie în cadrul recursul în interesul legii cu privire la extinderea efectelor sechestrului asigurător în materie comercială si asupra bunurilor imobile ale comerciantilor, astfel încât cererea de instituire a sechestrului asigurator urma a fi întemeiată pe dispozitiile art. 907 si art. 908 Cod com. prin raportare la art. 591 alin. 3.proc.civ.
O altă critică formulată de pârâtă se referă la nelegalitatea încheierii recurate sub aspectul nestabilirii unui termen pentru plata cautiunii de către reclamantă, conform dispozitiilor art. 592 al. 2.civ.Cod Penal, raportat la dispozitiilor art. 592 al. 4.civ.Cod Penal care prevăd că nedepunerea cautiunii în termenul fixat de instanță, atrage desfiintarea de drept a sechestrului, situație în care interesele sunt prejudiciate întrucât este lipsită de dreptul de a solicita desfiintarea sechestrului ca urmare a nedepunerii cautiunii înăuntrul termenului fixat de instanta, instanta lăsând posibilitatea reclamantei să-și exercite drepturile procedurale în contradictie cu dispozitiile art. 7231.proc.civ.
În final, pârâta a mai susținut că instanta de fond a făcut o gresită interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, întrucât potrivit art. 908 alin. 1 teza 1.com. "sechestrul nu se poate înfiinta decât numai cu dare de cautiune", în aceste conditii, instanta de fond avea obligatia legală, in raport și de prevederile art. 591 si urm. proc.civ. să stabilească cuantumul cautiunii si termenul până la care aceasta se poate achita, urmând ca dovada achitării acesteia să fie depusă la casa de valori a instantei.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind parțial fondat din următoarele considerente.
Reclamanta C-N a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta INTERNAȚIONAL 2006 B, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea pârâtei situat în C-N,-, înscris în CF nr. 183.338 C-N, nr. top. 20934-C1-U1.
În motivarea cererii de înființare a sechestrului asigurător, reclamanta a învederat că prin acțiunea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, s-a solicitat să se pronunțe rezoluțiunea contractului privind promisiunea de vânzare-cumpărare a unui apartament încheiat între părți la data de 30.05.2007, să se dispună, ca urmare a rezoluțiunii contractului, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 21.928 EUR, echivalentul în lei calculat raportat la cursul de schimb anunțat de către BNR reprezentând avansul achitat de către reclamantă pârâtei cu ocazia încheierii contractului și să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente.
Apreciind că dreptul său de creanță rezultând din obligativitatea restituirii avansului plătit proprietarului-constructor îndeplinește cerințele impuse de textul art. 591 alin. 1.pr.civ. fiind exigibilă, a sesizat instanța cu prezenta, învederând, în subsidiar, că sunt îndeplinite și condițiile alin. 3 ale aceluiași text legal, raportat la indicatorii financiari aferenți anului 2007 ai pârâtei, astfel cum aceștia apar publicați pe site-ul MEF.
Prima instanță a admis acțiunea, considerând că sunt incidente prev. art. 591 alin. 1.pr.civ.
Prin recursul declarat, pârâta solicită modificarea încheierii în sensul respingerii cererii, invocând, în primul rând, faptul că creanța invocată de către petentă nu este exigibilă, întrucât nu există în contractul de vânzare-cumpărare ce formează obiectul dosarului de fond, respectiv nr-, aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, vreun termen care să determine exigibilitatea pretinsului drept de creanță al reclamantei.
Din analiza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două părți ( 10 și urm. dosar fond), Curtea reține că acesta a avut ca obiect un bun viitor, respectiv apartamentul nr. 1 din blocul nr. 14 ce urma a fi edificat pe terenul proprietatea pârâtei.
Prin acest act, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării unui avans, în două rate, de 15.000 euro, respectiv de 6.928 Euro, până la data de 30.05.2007, respectiv, până la data de 14.06.2007, pârâta necontestând faptul că aceste sume au fost încasate.
De reținut este și că, printre obligațiile principale ale promitentului vânzător este menționată și aceea de a respecta termenele de execuție stabilite conform cap. V, par. 5.1, respectiv bunul viitor trebuia să fie finalizat până la data de 31.07.2008, cu posibilitatea prelungirii acestui termen, cu acordul scris al reclamantei, cu maxim 60 de zile lucrătoare.
Prin calea de atac declarată, pârâta nu a înțeles să conteste susținerile din acțiunea introductivă, conform cărora aceste termene nu au fost respectate, astfel încât reclamanta s-a considerat pe deplin îndreptățită la a solicita rezoluțiunea antecontractului, cu consecința restituirii prestațiilor îndeplinite deja, înțelegând să introducă și prezenta cerere.
Sechestrul asigurător a fost definit ca o măsură de conservare, ce nu prejudiciază activitatea debitoarei, în plan economic și social, respectiv de asigurare a acțiunii principale, prin intermediul căreia se atinge scopul de a fi valorificat bunul ce face obiectul litigiului, la momentul obținerii unui titlu executoriu, reclamantul fiind protejat astfel de eventuala insolvabilitate a debitorului său.
Conform art. 591 alin. 1.pr.civ. cerințele impuse de legiuitor sunt existența unei creanțe exigibile, constatate printr-un înscris.
Existența unui înscris nu a fost tăgăduită în cauză, iar în privința condiției exigibilității, Curtea apreciază că și aceasta este îndeplinită, prin raportare la elementele dosarului și la poziția procesuală adoptată de către pârâtă.
Astfel, deși este real că nu există în antecontractul părților un termen până la care să fie restituit avansul, în cazul neîndeplinirii obligațiilor pârâtei, stabilirea unei astfel de clauze fiind, de altfel, incompatibilă cu uzanțele comerciale, nu este mai puțin adevărat că nu s-a contestat, cel puțin în această procedură, faptul că termenul de execuție nu a fost respectat, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea unei obligații contractuale principale ale promitentei vânzătoare.
Așa fiind, prin raportare la prev. art. 1020-1021.civ. la efectele produse de principiul repunerii în situația anterioară și la caracterul și consecințele unei eventuale soluții de admitere a acțiunii principale, instanța apreciază că tribunal a soluționat în mod corect pretențiile deduse judecății, obligația de restituire a avansului încasat fiind exigibilă la momentul la care a fost depășit termenul de finalizare al construcției.
Pentru a aprecia în acest sens, Curtea a luat în considerare, faptul că temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel încât neîndeplinirea cuplabilă a uneia dintre obligațiile contractuale lipsește de suport juridic obligația reciprocă.
Ca atare, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală în cauză, în privința dispunerii instituirii sechestrului asigurător.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la incidența în cauză a deciziei ÎCCJ nr. 84/2007, întrucât, în opinia instanței, aceasta vine în sprijinul susținerilor reclamantei, instanța stabilind că sechestrul asigurător poate fi înființat, în materie comercială, și asupra imobilelor.
În opinia instanței, nu era necesar nici ca prezenta acțiune să fie întemeiată pe prev. art. 907 și art. 908.com. în condițiile în care, prin aceeași decizie, instanța supremă a statuat în sensul în care "plicabilitatea și în materie comercială a reglementării novatoare din art. 591 alin. 1 al Codului d e procedură civilă este impusă și de dispozițiile art. 721 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile acestui cod "alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială".
Este întemeiată însă critica privind nelegalitatea încheierii, din perspectiva neinstituirii unui termen în vederea plății cauțiunii fixate în sarcina reclamantei.
Astfel, deși cauțiunea a fost stabilită, iar cu privire la cuantumul său nu au fost formulate critici, tribunalul nu a stabilit un termen de plată, carență care poate fi însă suplinită de către instanța de recurs, prin aplicarea corectă a prev. art. 908 alin. 1.com. art. 591 alin. 1 teza finală rap. la art. 592 alin. 2.pr.civ.
Ca atare, se va institui, în sarcina reclamantei, obligația achitării cauțiunii în sumă de 8.000 lei, în termen de 5 zile de la data pronunțării deciziei din recurs, respectiv, până la data de 12.10.2009, încheierea tribunalului fiind modificată parțial în acest sens, în baza prev. art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că consecința neinstituirii acestui termen nu poate fi respingerea, de plano, a cererii ca urmare a admiterii recursului, neregularitatea procedurală putând fi asanată conform celor mai sus expuse, cu respectarea drepturilor procesuale ale ambelor părți, fiind create astfel premisele reale ale aplicării prev. art. 592 alin. 4.pr.civ.
În baza prev. art. 276.pr.civ. dată fiind soluția de modificare parțială a încheierii, pârâta-recurentă va fi obligată să achite reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs (15).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta INTERNAȚIONAL 2006 B împotriva încheierii comerciale nr. 31/C din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că stabilește termenul pentru consemnarea cauțiunii de 8.000 lei, stabilită în sarcina reclamantei C-N, pentru data de 12 octombrie 2009.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./5 ex./08.10.2009
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
