Sechestru asigurator. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 202/2008
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de debitoarea SC SRL B împotriva Încheierii nr.5/COM/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal, deși cauza a fost lăsată la a doua strigare, s-a prezentat avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea reclamantei intimate - prin avocat .
Avocat arată că nu are de formulat cereri, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de pârâta SC SRL B ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare.
După dezbateri s-a prezentat avocat pentru pârâta recurentă care solicită să-i fie luate concluziile de admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Încheierea nr.5/COM/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis cererea formulată de creditoarea în contradictoriu cu debitoarea SC SRL și s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobilului construcție reprezentând Secție confecții textile, proprietatea debitoarei SC SRL, în cotă de câte 1/1 părți înscris în CF nr.3271 B sat sub nr.top.459/2/1/1/1 până la concurența sumei de 98.025 lei.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că:
În materie comercială, pentru înființarea sechestrului asigurător există norme speciale și anume art.907 și 908 din Codul comercial.
Potrivit dispozițiilor art.907 din Codul comercial " Partea interesată în cauză comercială va putea, deodată cu intentarea acțiunii, să ceară a se pune sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său, conform art.614 și următoarele din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunțare.
Va putea de asemenea să urmărească și să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea, conformându-se dispozițiilor art.456 și următoarele din Codul d e procedură civilă".
Referitor la interpretarea acestor norme în contextul existenței dispozițiilor art.591 și urm. Cod pr.civilă Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.501 din 13.02.2006, statuând următoarele.
Potrivit textului de lege criticat, pentru instituirea sechestrului asigurător în materia litigiilor comerciale, partea interesată trebuie să respecte dispozițiile Codului d e procedură civilă referitoare la această măsură asigurătorie, prevederi la care face trimitere norma legală supusă controlului de constituționalitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art.614 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, la care face referire art.907 din Codul comercial, se regăsesc în cuprinsul art.591 - 596 din actuala reglementare, iar potrivit prevederilor art.60 coroborate cu cele ale art.48 alin (4) din legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, care trebuie să țină seama de situația juridică a normei de trimitere.
În prezent, conform art.591 alin.1 teza întâi, " Creditorul care nu are titlu executoriu dar a cărei creanță este constantă prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune ". Așa fiind, potrivit reglementării în vigoare, prin înființarea sechestrului asigurător se realizează indisponibilizarea atât a bunurilor mobile, cât și a celor imobile ale pârâtului, până la finalizarea procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-și realiza creanța constatată prin hotărârea ce se va pronunța ".
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București, Secția a V - a comercială prin Decizia nr.3020/06.12.2006 dar și Curtea de APEL ALBA IULIA, Secția comercială prin decizia comercială nr.536/2007 în dosar nr-.
În ceea ce privește cauțiunea art.907 din Codul comercial prevede că " Sechestrul sau poprirea nu se va putea înființa decât numai cu dare de cauțiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la plătitor, protestat de ".
Creditoarea nu se regăsește în situațiile exceptate, astfel că i s-a pus în vedere să plătească cauțiune în cuantum de 490,14 lei, cauțiune achitată cu recipisa nr.-/1 din 12.12.2007.
Din extrasul nr.1325 din 03.05.2007 rezultă că debitoarea este proprietară în cotă de 1/1 părți, cu titlu donație, asupra imobilului construcție reprezentând Secție confecții textile înscris în CF nr.3271 B sat sub nr.top 459/2/1/1/1.
Debitoarea a invocat faptul că respectivul contract de donație ar fi un act simulat, sens în care a depus la dosar contractele încheiate de debitoare cu SC SRL. Din analiza acestor acte a rezultat că debitoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu cumpărare de la SC SRL,în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1394/29.10.2002 iar la data de 06.02.2003 a realizat împreună cu vânzătoarea o operațiune a realizat împreună cu vânzătoarea o operațiune de transfer de proprietate către aceasta în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.112/06.02.2003 urmată de donație din partea SC SRL către SC SRL în baza contractului autentificat sub nr.113/06.02.2003. Cu aceeași ocazie cele două părți au încheiat "înțelegerea" nr.183/06.02.2003 prin care convin că donația este simulată iar actul real este contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.139/29.10.2002.
Chiar dacă raportat la faptul că creditoarea a devenit asociat la data de 18.11.2003 opozabilitatea față de ea( persoană fizică - terț față de raportul juridic dintre cele două persoane juridice) este discutabilă, dreptul de proprietate al debitoarei asupra imobilului este cert, fiind transmis prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1394/29.10.2002. diferenței de preț conferă vânzătorului un privilegiu conform art.1737 cod civil însă nu are efect asupra existenței dreptului de proprietate.
Măsura sechestrului asigurător asupra unui imobil înscrisă în cartea funciară are drept consecință opozabilitatea faptului înscrierii față de toți cei care vor dobândi ulterior un drept asupra bunului ce urmează a fi valorificat pentru realizarea creanței creditorului dacă, în momentul când acesta a obținut o hotărâre executorie debitorul nu-și execută de bună voie obligația.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SRL care a solicitat casarea încheierii și respingerea cererii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că în ce privește soluționarea cererii de retragere a reclamantei din societatea pârâtă nu s-au soluționat excepțiile ridicate de pârâtă, astfel că nu se putea institui sechestrul. Nu se putea institui sechestrul asupra bunurilor imobile, întrucât în speță nu-și regăsesc aplicarea dispozițiilor art.591, alin.1 Cod pr.civilă, litigiul fiind comercial. Reclamanta nu are împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă. În mod greșit tribunalul a reținut că bunul supus sechestrului este proprietatea pârâtei, întrucât prețul acestui bun nu a fost achitat, iar reclamanta în calitate de asociat știa că prețul nu s-a plătit. S-au încălcat dispozițiile imperative ale art.407, alin.1 Cod comercial.
Recursul a fost legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamanta a formulat întâmpinare și a arătat că nu era necesară pronunțarea tribunalului asupra excepțiilor ce vizau soluționarea cererii sale de retragere din societatea pârâtă. Cererea este admisibilă, practica judiciară fiind clară în acest sens. Reclamanta nu a știut despre actele ascunse încheiate între asociații pârâtei. Administratorul societății pârâte urmărește să transfere proprietatea asupra imobilului sechestrat către o altă societate, unde asociat este soțul administratorului.
Verificând recursul pârâtei în conformitate cu dispozițiile art.304 și 304 indice 1 Cod pr.civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pronunțarea asupra excepțiilor ce vizează soluționarea cererii de retragere a reclamantei din societatea pârâtă și a capetelor accesorii, nu împiedică soluționarea cererii de aplicare a sechestrului asigurător care are un caracter urgent și se soluționează prin încheiere separată, în conformitate cu disp.art.591, alin.2, Cod pr.civilă.
Nu este fondat nici motivul vizând inadmisibilitatea cererii. Este adevărat că art.407,alin.1, Cod comercial reglementează sechestrul asupra bunurilor mobile ale comerciantului, însă în materie comercială își găsesc aplicarea în completare și dispozițiile Codului d e procedură civilă. În speță în mod corect tribunalul a făcut aplicarea disp. art.591 Cod pr.civilă, întrucât cererea de sechestru viza un imobil.
Nici critica potrivit căreia reclamanta nu are împotriva societății pârâte o creanță certă, lichidă și exigibilă nu este fondată. Art.591, alin.1 Cod pr.civilă nu impune condiția ca această creanță să fie certă și lichidă ci doar exigibilă. Din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că aceasta a împrumutat societatea pârâtă ( ordinele de plată filele 24 - 26).
În speță, din copiile proceselor - verbale ( filele 18, 19) și răspunsul emis de pârâtă (fila 23) rezultă că există pericolul ca debitoarea să se sustragă de la eventuala urmărire și încearcă să-și transfere averea către o altă societate, astfel că sunt aplicabile disp.art.591, alin.3 Cod pr.civilă.
Împrejurarea că prețul bunului sechestrat nu a fost achitat nu are relevanță în ce privește transferul dreptului de proprietate către pârâtă. Transferul dreptului de proprietate a operat de la data încheierii contractului de donație. Donația s-a făcut fără vreo pretenție din partea societății donatoare. Actul numit înțelegere a fost încheiat între cele două societăți, reprezentate de aceeași persoană,. Nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi știut despre acest act secret. Oricum reclamanta este doar asociată a pârâtei și nu se confundă cu persoana acesteia. Câtă vreme nu s-a dovedit că actul de donație este simulat, nici nu poate intra în discuție plata vreunui preț.
Ca urmare a verificărilor recursului declarat de pârâtă, Curtea de Apel constată că în speță nu sunt incidente motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod pr.civilă. Nici ca urmare a verificării prin prisma prevederilor art.304 indice 1 Cod pr.civilă nu se constată că recursul pârâtei ar fi fondat, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea de Apel va respinge drept nefondat prezentul recurs.
Întrucât recursul pârâtei a fost respins, în temeiul disp.art.316 și 298 raportat la art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea recurentă SC SRL B împotriva Încheierii nr.5/COM/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească în favoarea intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./20.05.2008
Ex.- 2
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
