Sechestru asigurator. Decizia 2590/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2075/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2590/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - SRL împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.02.2009 în dosarul nr.41/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-pârât .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/2008, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.04.2009, după care,
Președintele completului comunică recurentei-reclamante prin avocat un exemplar al întâmpinării.
Reprezentantul avocat al recurentei-reclamante formulează oral cerere de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Curtea respinge cererea de amânare, ca neîntemeiată, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu respectarea termenului legal și lasă cauza la a doua strigare pentru a permite reprezentantului avocat să studieze apărările formulate de intimatul-pârât.
La a doua strigare a cauzei a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/2008, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul mai sus menționat, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și judecând pe fond să se admită cererea așa cum a fost formulată. Reprezentantul avocat al recurentei-reclamante arată în susținerea motivelor de recurs că instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 591 Cod procedură civilă, fără a motiva temeiul de fapt și de drept. Mai arată că a formulat o acțiune împotriva intimatului-pârât pentru angajarea răspunderii patrimoniale și repararea prejudiciului creat. Arată că există prezumția ca intimatul-pârât să se sustragă de la urmărire. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțata la data de 25.02.2009 în dosarul nr.41/3/LM/2009, Tribunalul București - Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neintemeiata cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul.
În considerente, Tribunalul a reținut că cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale pârâtului este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 591 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța poate încuviința sechestru asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazul în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să se ascundă ori să-și risipească averea sa.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla în vreuna din situațiile enumerate la alin. 3 al art. 591.pr.civ.
Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a făcut nici dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 591 alin. 1 din pr.civ.
Pentru aceste considerente cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei incheieri, în termen legal a declarat recurs recurenta - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului arată că in conformitate cu dispozițiile art.591 si urm. din Cod procedura civila, sunt îndeplinite condițiilor impuse de lege pentru instituirea sechestrului asigurător, respectiv: existenta unui cereri de angajare a răspunderii patrimoniale ca urmare a producerii unor prejudicii in legătura cu munca in calitate de Director punct de lucru a d-lui; aloarea deosebit de importanta a prejudiciului, cauzat societății in cuantum de 40278.12 RON; xistenta unui inscris semnat si asumat de către angajat cu privire la cuantumul prejudiciului rezultat ca urmare a neindeplinirii obligațiilor contractuale de munca; existenta unei situații de micșorare a garanțiilor fata de societatea SRL, deoarece contractul de munca al salariatului incetat. Mai mult, ulterior
încetării contractului de munca cu societatea SRL a -lui, acesta, in lipsa masurilor asigurătorii are tot interesul sa isi diminueze averea sa, respectiv sa instraineze bunurile sale mobile si imobile deținute.
Recurenta a aratat ca a dovedit instanței întrunirea tuturor condițiilor impuse de dispozițiile art 591 alin 1 Cod procedura civila, respectiv:: înscrisurile justificative ale cuantumului prejudiciului semnate de către angajatul societatii( creanța fiind astfel certa si lichida), precum si introducerea unei cereri in justiție privind angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului.
Aceste condiții sunt necesare si suficiente pentru a se putea impune măsura sechestrului asigurător. Iar aceste condiții sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța de fond doar a menționat faptul ca nu sunt întrunite condițiile art 591 alin 1 Cod procedura civila, nemotivandu - si susținerea si nestabilind probatoriul, administrat in cauza, respectiv, nu se menționează, daca probatoriul este doveditor si suficient pentru soluționarea favorabila cererii de sechestru sau de ce nu este concludent, pertinent si justificativ.
Deoarece, creanța este menționata in insasi declarația data de acesta cu ocazia desfășurării cercetării disciplinare- Nota explicativa data in prezenta comisiei SRL din data de 14.11.2008, iar la data desfacerii contractului de munca a fost emisa decizia nr 877/RU/28.11.2008 prin care atat angajatorul cat si angajatul au recunoscut cuantumul prejudiciului produs societății ca urmare a nerespectarii obligațiilor de munca, a considerat ca sunt întrunite condițiile legale aplicabile. Înscrisuri probatorii depuse pentru dovedirea cererii au fost: copie cerere de chemare in judecata; copie contract de munca nr. 3732 din 27.07.2004; copie decizie de sancționare nr. 877/RU/ 28. 11.2008; copie nota explicativa; copie extras CF privind calitatea de proprietar a d-lui.
Instanța a reținut faptul ca ar trebui dovedita posibilitatea debitorului (a angajatului) ca acesta sa isi micșoreze bunurile deținute. Privitor la acest aspect, recurenta a învederat faptul ca, posibilitatea de sustragere de la urmărire este o prezumție si aceasta nu poate fi dovedita. In acest moment, dl nu mai este angajatul societății si este evident ca exista riscul iminent al sustragerii de la plata oricăror datorii atâta timp cat nu mai este angajat al societății SRL. In dosarul de angajare a răspunderii patrimoniale a angajatului, al doilea termen de judecata este in de 06.04.2009 si la finalizare este posibil sa mai dureze o perioada îndelungata, iar acest aspect a fost adus la cunoștința instanței de judecata, menționând ca se poate concluziona si prezuma riscul ca acesta va înstrăina bunurile deținute la data finalizării dosarului de fond.
In concluzie solicita admiterea recursului formulat in sensul casării hotărârii si reținerea spre judecare a prezentului recurs sub aspectul admiterii cererii de instituire a măsurii sechestrului asigurător.
Intimatul a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefundat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul-parat a fost salariatul recurentei-intimate fiind angajat pe funcția de director punct de lucru în baza contractului individual de muncă nr. 3732/27.07.2004.
Recurenta-reclamanta a sesizat instanta cu o cerere de instituire a sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale intimatului-parat, fost angajat al societatii, avand invedere prejudiciul imputat acestuia.
Din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a respins cererea formulata, constatand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru instituirea acestei masuri asiguratorii.
In acest sens, potrivit art.591 Cod procedura civila, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Recurenta nu a dovedit in cauza intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege pentru a se putea incadra in una din cele trei situatii reglementate de art.591 cod procedura civila.
Astfel, in prima situatie prevazute de lege, se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: creditorul sa nu aiba un titlu executoriu, creanța sa fie constatată prin act scris și sa fie exigibilă, sa dovedeasca introducerea acțiunii.
Recurenta nu are un titlu executoriu si a dovedit faptul ca sesizat instanta competenta pentru obtinerea acestuia, dar aceste doua conditii nu sunt suficiente, deoarece creanta invocata nu este nici constatata prin act scris si nu este nici exigibila. Decizia de sanctionare disciplinara nu constituie un inscris constatator al prejudiuciului, in baza caruia in patrimoniul societatii sa se un drept de creanta impotriva fostului angajat. Faptul ca aceasta a fost comunicata sub semnatura fostului angajat nu reprezinta o recunoastere a debitului imputat. Nici nota explicativa data cu ocazia cercetarii disciplinare nu constituie un act scris constator al creantei invocate. Raspunderea patrimoniala a salariatului nu va putea fi angajata decat in conditiile art.270 si urmatoarele Codul muncii, urmand ca instanta sa verifice indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege si, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, fostul angajator va avea o creanta certa, lichida si exigibila impotriva fostului sau salariat. atunci, debitul imputat nu constituie o creanta exigibila, salariatul bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie.
Recurenta nu se afla nici in situatia prevazuta de art.591 al.2 Cod procedura civila, deoarece, desi nu mai este solicitata conditia actului scris constatator al creantei, trebuie indeplinite celelalte conditii prevazute de aliniatul 1, inclusiv exigibilitatea. Dar, asa cum am aratat nu se poate vorbi in cauza de o creanta si, cu atat mai mult, nu s-a dovedit exigibilitatea ei. Pe de alta parte, creditorul trebuia sa depuna odata cu cererea si dovada consemnarii unei cautiuni calculata la jumatatea valorii reclamate.
Recurenta nu a dovedit nici cerintele aliniatului trei, cand, desi nu se mai solicita conditia exigibilitatii, trebuie indeplinite celelalte elemente, inclusiv constatarea creantei printr-un inscris. Dar, asa cum am aratat dovezile depuse la dosarul de fond nu reprezinta inscris constator al creantei.
Mai mult, recurenta nu a dovedit ca debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoare la existenta unei prezumtii in acest sens, deoarece faptul ca nu mai are calitatea de salariat nu poate duce la concluzia directa ca paratul-intimat ar urmari să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. Aceasta intentie trebuie dovedita, fara a constitui o prezumtie.
Retinand ca in mod corect instanta de fond a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru instituirea sechestrului asiguratoriu, pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-reclamantă - SRL împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.02.2009 în dosarul nr.41/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /Tehnored:
2 EX./05.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
