Sechestru asigurator. Decizia 266/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 266/R/2010
Ședința publică din 3 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
- - -președinte al Secției civile
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva încheierii civile nr. 170/CC din 28 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente, avocat, în substituirea d-lui avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare, delegația de substituire și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantului reclamantei-recurente, excepția necompetenței materială a Tribunalului Cluj în soluționarea cererii de ordonanță președințială, în primă instanță, raportat la prevederile art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantei-recurente arată că pentru soluționarea cererii de ordonanță președințială sunt competente instanțele investite cu soluționarea fondului cauzei. În speță, acțiunea a fost introdusă la Tribunalul Cluj. S-a solicitat instituirea sechestrului asigurător pe cale ordonanței președințiale dar și pe cale comună. Instituirea sechestrului asigurător pe calea ordonanței președințiale s-a solicitat pentru celeritate. Precizează că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 591 alin. 1 Cod pocedură civilă.
Nefiind alte cereri prelabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a încheierii recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive de instanță în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra imobilelor înscrise în CF nr. - C-N, nr. cad. 21722-C1-U3, CF nr. - C-N, nr. cad. 21722-C1-U4, CF nr. - C-N nr. cad. 21722-C1-U5, CF nr. 4743 C-N nr. top 3755 și CF nr. - nr. top. 4574/1/2 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj, fără cheltuieli de judecată. Arată că instituirea sechestrului nu-i va prejudicia pe debitori, întrucât s-a solicitat instituirea acestuia asupra imobilelor ce fac obiectul antecontractului, astfel că dreptul de proprietate asupra acestora va fi transferat de la pârâții-intimați la reclamanta-recurentă. În situația în care va fi respinsă măsura sechestrului asigurator, reclamanta-recurentă va fi prejudiciată întrucât s-ar afla în imposibilitatea de a mai obține vreo contraprestație în schimbul sumei de 230.799,74 euro achitată pârâților-intimați. Consideră că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. De asemenea hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Din cuprinsul antecontractelor de vânzare-cumpărare, rezultă cu claritate faptul că pârâții-intimați s-au obligat ca în schimbul unei sume de bani să transfere în favoarea reclamantei-recurente dreptul de prorpietate asupra a trei imobile ce urmau a fi construite până la data de 30 septembrie 2008. Potrivit acelorași înscrisuri, la 90 de zile de la data scadenței beneficiara contrucțiilor are obligația de cere restituirea sumelor ce le-a achitat în contul obiligației neîneplinite, cu daune interese. La dosar au fost depuse citanțele prin care se atestă efectuarea unor plăți succesive de către reclamanta-recurentă către pârâții-intimați, astfel că este îndeplinită și condiția prevăzută de lege, respectiv creanța este certă, însă instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 591Cod procedură civilă raportat la art 581 Cod procedură civilă considerând că este incertă creanța cu privire la care s-a solicitat instituirea sechestrului asigurator.
CURTEA
Prin încheierea civilă nr. 170/CC/28.12.2009 a Tribunalului Clujs -a respins cererea de sechestru asigurator formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții si ca prin încheierea ce o va pronunța să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri aparținând pârâților și: - apartament înscris în CF nr. - C-N, nr. cad. 21722-
C1-U3 cu suprafața aferentă de teren, situat administrativ în C-N, str. -. - - nr. 50; apartament înscris în CF nr. - C-N, nr. cad. 21722-C1-U4 cu suprafața aferentă de teren, situat administrativ în C-N, str. -. - - nr. 50; apartament înscris în CF nr. - C-N, nr. cad. 21722-C1-U5, cu suprafața aferentă de teren, situat administrativ în C-N, str. -. - - nr. 50; imobil înscris în CF nr. 4743 C-N, nr. top. 3755, situat administrativ în C-N, str. -. - - nr. 51; imobil înscris în CF nr. -, nr. top. 4574/1/2, situat administrativ în C-N,- până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Cluj.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a data de 22.11.2006, între reclamantă în calitate de promitentă-cumpărătoare și pârâți în calitate de promitenți vânzători s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâții s-au obligat să vândă 3 apartamente (un apartament cu o cameră - în suprafață de 58,6 mp, un apartament cu 2 camere în suprafață de 61,9 mp și un apartament cu 3 camere în suprafață de 93,7 mp) situate la etajul 2 al imobilului în curs de edificare pe terenul înscris în CF nr. 743 C-N, situat administrativ în C-N,- împreună cu cota-parte din terenul aferent, precum și două garaje subterane. Prețul de vânzare-cumpărare a imobilelor mai sus menționate a fost stabilit de părți la suma de 900 euro/mp finisat, detaliindu-se în ce constă finisajele celor trei apartamente cu destinație de locuințe. S-a mai convenit asupra unor dotări suplimentare, făcându-se trimitere la anexa 2 antecontractului. Cele trei apartamente au fost individual determinate, iar în acest sens s-a anexat antecontractului schița celor trei apartamente. Potrivit art. 2.3 din acest prim antecontract, la data încheierii acestuia s-a achitat suma de 79.607,66 euro cu titlu de avans, promitentă-cumpărătoare obligându-se la achitarea integrală a contravalorii edificatelor, conform unor clauze care însă nu sunt prevăzute. Din însumarea suprafețelor celor trei apartamente ce fac obiectul promisiunii rezultă o suprafață totală de 214,2 mp, ceea ce duce la concluzia că prețul total ce urma a fi achitat de beneficiara-cumpărătoare se ridica la suma de 192.780 euro.
Cu privire la scadența îndeplinirii obligațiilor de transfer a dreptului de proprietate asupra edificatelor, respectiv de plată a prețului stipulat, s-a convenit că aceasta va fi stabilită în momentul eliberării autorizației de construcție.
La data de 1 aprilie 2008 părțile au încheiat 2 noi antecontracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect aceleași imobile în curs de edificare, iar față de clauzele inițiale au intervenit anumite modificări: ntr-un prim antecontract se face referire la un apartament cu trei camere - proprietate extrafunciară, în suprafață totală de 93,9 mp, cu cote indivize din construcție și teren, conform unei schițe ce se afirmă că se regăsește în anexa nr. 1 și cu dotări suplimentare față de cele standard, cu referire la o anexă nr. 2 la acest antecontract. Prețul de vânzare-cumpărare stabilit de părți pentru acest "apartament descris mai sus, părți indivize și teren aferent este de 84.500 euro, finisat", iar potrivit art. 2.2 din contract, prețul a fost achitat integral de către cumpărătoare. Potrivit art. 3.1, termenul de recepție a fost stabilit pentru data de 30 septembrie 2008, cu un termen de grație de 90 de zile, iar conform art. 4.1, în termen de cel mult 15 zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 3, vânzătorii aveau obligația de convocare a cumpărătoarei prin scrisoare cu confirmare de primire, pentru efectuarea recepției. S-a mai prevăzut că anterior încheierii procesului-verbal de recepție, cumpărătoarea este îndrituită să analizeze dacă imobilul se află în starea convenită de părți prin antecontract și anexe, iar în ipoteza existenței unor deficiențe să impună vânzătorilor obligația de remediere în cel mult 15 zile. Termenele arătate la alineatul precedent sunt considerate de părți ca fiind esențiale și ca orice modificare a lor se impune a fi supusă acordului scris al ambelor părți (art. 6.2 din antecontract), iar în cazul în care vânzătorul întârzie în construirea și finalizarea apartamentului [.] acesta va datora daune-interese (art. 3.2 din antecontract), concomitent cu asumarea obligației de a restitui suma ce i-a fost achitată (art. 2.3 din antecontract).
Un al doilea antecontract de vânzare-cumpărare are ca obiect un apartament cu o cameră și un apartament cu două camere, de asemenea proprietatea extrafunciară a vânzătorilor și situat administrativ tot în C-N, str. -. - -, nr. 50, se. 1,. II - bineînțeles, tot construcție în curs de edificare în baza aceleiași autorizații de construcții, acestea având suprafețele de 49,71 mp și, respectiv, 54,82 mp, acestora adăugându-li-se un garaj având prețul de 6.000 euro și o parcare cu prețul de 3.000 euro, odată cu apartamentele vânzându-se și cotele indivize din construcție și suprafețele de teren aferente. Din nou se face referire la anexa 1 ce cuprinde schița apartamentului și anexa 2, cu dotările suplimentare față de cele standard.
In ceea ce privește prețul convenit pentru imobile și garaj, părți indivize și teren aferent, acesta a fost stabilit la suma de 155.000 euro, finisat, arătându-se că 30.210 euro s-au achitat la semnarea contractului, urmând ca o tranșă să se achite la finalul lunii iunie, iar diferența rămasă odată cu intabularea imobilelor.
In rest, toate celelalte clauze din acest al doilea antecontract reiterează prevederile descrise mai sus, o dată cu analizarea conținutului antecontractului ce are ca obiect apartamentul cu trei camere. Așadar, același termen de execuție, și anume 30 septembrie 2008 și asumarea aceleiași obligații de către pârâți, referitor la restituirea sumei achitate, cu daune interese.
in conținutul celor două antecontracte încheiate la 1 aprilie 2008, reclamanta a achitat în favoarea pârâților suma de 114.710 euro, iar conform înscrisurilor sub semnătură privată, intitulate "Chitanță" (Anexa nr. 4), a mai achitat, la 21 mai 2008, suma de 42.400 euro, Ia 1 iulie 2008 suma de 37.095 euro, la 7 octombrie 2008 - 34.094,74 euro, iar la 20 ianuarie 2009 suma de 2.500 euro. Așadar, în total reclamanta a achitat pârâților suma de 230.799,74 euro.
otrivit înțelegerii inițiale prețul total al celor trei apartamente a fost stabilit de părți la suma de 192.780 euro, iar pe parcursul executării lucrărilor pârâții au modificat această sumă inițială, invocând diferite pretexte legate de scumpirea contravalorii materialelor de construcție și alte împrejurări conjuncturale, în vreme ce reclamanta, aflându-se sub imperiul unei stări de temere și sub spectrul nefinalizării construcției celor trei apartamente, a achiesat la această majorare de preț, astfel că potrivit ultimelor două antecontracte încheiate de părți, prețul total al celor trei imobile se ridică la suma de 239.500 euro din care s-a achitat suma de 230.799,74 Euro, rămânând, în consecință, un rest de plată de 8.600,26 euro.
Obligația promitenților-vânzători era aceea ca la 30 septembrie 2008 să invite beneficiara-cumpărătoare la recepția apartamentului, iar eventuale deficiențe urmau să le rezolve în termen de 15 zile de la recepție și nicidecum să tărăgăneze executarea lucrărilor pe motivul că nu s-au precizat în concret în ce constă finisajele apartamentelor atâta timp cât în conținutul
antecontractelor de vânzare-cumpărare se precizează în concret gradul de finisare standard cu referire la finisaje suplimentare.
li s-au mai propus mai multe variante de conciliere, însă au refuzat să încheie o tranzacție care să preîntâmpine litigiul de față.
Procedând la soluționarea cererii prima instanță a reținut că cerințele art. 591 Cod proc.civ. pentru instituirea sechestrului asigurator nu sunt îndeplinite.
Rațiunea reglementarii sechestrului asigurator este aceea de a asigura la momentul obținerii unui titlu executoriu realizarea efectiva a unor creanțe constând în sume de bani.
Art. 591.pr.civ prevede trei ipoteze de instituire a sechestrului asigurator: prima ipoteza în alineatul 1 este aceea în care creditorul are atât act scris iar creanța sa este exigibilă; a doua ipoteză este prevăzută de alineatul 2 si este aceea in care creditorul nu are act scris dar creanța sa este exigibilă; a treia ipoteză care este prevăzută de alineatul 3 al aceluiași articol este aceea când creanța nu este exigibilă, dar există anumite împrejurări care ar putea pune creditorul în imposibilitate de a mai avea ceva de executat în momentul obținerii titlului executoriu.
comună a tuturor acestor ipoteze este aceea a certitudinii creanței altfel spus în toate aceste ipoteze creanța există cu certitudine. Această trăsătură este și logică având în vedere rațiunea reglementarii sechestrului asigurator mai sus enunțată, fiind greu de acceptat indisponibilizarea bunurilor unei persoane în condițiile în care nici nu se știe dacă ea datorează sau nu ceva celui care formulează cererea de sechestru asigurator.
Tribunul a apreciat că în speță creanța a cărei "asigurare" o urmărește reclamanta nu este certă. Așa cum rezultă și din acțiunea de fond obligarea pârâților din prezenta acțiune la plata creanței ce se dorește în speță a fi "asigurată" este subsecventă rezoluțiunii și reprezintă repunerea părților în situația anterioară. Această repunere a părților în situația anterioară nu se realizează în baza unui act juridic ci a unui fapt juridic licit respectiv restituire plată nedatorată sau îmbogățire fără justă cauză. Pentru repunerea părților în situația anterioară este necesar însă ca o instanță să dispună rezoluțiunea antecontractelor încheiate intre părți. Câtă vreme aceasta rezoluțiune nu se dispune nu se știe dacă pârâții datorează sau nu creanța pretinsă în speță. In ce privește daunele interese fundamentul lor juridic îl reprezintă răspunderea contractuală și în acest caz instanța trebuind să verifice dacă sunt întrunite cerințele legale de antrenare a acestei răspunderi până la acel moment neștiindu-se dacă pârâții datorează sau nu daune interese.
Din antecontractele încheiate între părți nu rezultă existența acestei creanțe. Astfel aceste antecontracte confirmă doar existența unei creanțe constând în dreptul de a obține dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al acestor antecontracte nu și existența unei creanțe constând în restituirea prețului achitat. Este adevărat că în aceste antecontracte se arată că pârâții se obligă la restituirea prețului achitat, dar se arată că această restituire se realizează doar dacă nu se respectă un termen de 90 de zile si dacă aceasta se impune. Ori și în această situație este necesar a se stabili dacă aceste cerințe contractuale sunt îndeplinite pentru că în speță creanța pretinsă să fie certă (dar tot ca urmare a rezoluțiunei antecontractului în caz contrar prețul rămânând contraprestația pentru transmiterea dreptului de proprietate ).
Chitanțele ce atestă plata unei părți din preț nu reprezintă pentru aceleași considerente un act scris din care să rezulte dreptul reclamantei la restituirea sumei achitate, la fel nici notificarea.
Împotriva acestei încheieri declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și instituirii sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietatea intimaților evidențiate în Cf nr. - C-N, nr. cad. 21722 - C 1 - U3, Cf nr. - C-N, nr. cad. 21722 - C 1 - U4, Cf nr. - C-N, nr. cad. 21722 - C 1 - U5, Cf nr. 4743 C-N, nr. top 3755, Cf nr. - C-N, nr. top 4574/1/2, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a disp. art. 591 alin. 1 Cod proc.civ. care recunoaște vocația creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă la instituirea sechestrului asigurator.
Prima instanță reținând că doar cu ocazia dezlegării fondului pricinii se va statua dacă în urma rezoluțiunii actului juridic încheiat între părți se impune repunerea părților în situația anterioară, a statuat practic că doar în urma soluționării irevocabile a acțiunii în rezoluțiune s-ar naște dreptul creditorului de a solicita instituirea sechestrului asigurator.
Rațiunea sechestrului asigurator este însă aceea de a garanta creditorului posibilitatea executării creanței sale anterior obținerii unui titlu executoriu.
Prin urmare, prin considerentele primei instanțe s-au încălcat disp. art. 591 alin. 1 teza I Cod proc.civ. potrivit cărora până la consolidarea dreptului de creanță al creditorului, există posibilitatea ca în mod vremelnic, până la obținerea unui titlu executoriu, creditorul să-și conserve drepturile sale tocmai pentru preveni paguba iminentă ce s-ar naște în ipoteza unei eventuale insolvabilități a debitorului.
Un alt motiv de recurs vizează ipoteza prev. de art. 304 pct. 9 teza III Cod proc.civ. aceea în care hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prima instanță reținut că trăsătura comună tuturor ipotezelor reglementate de art. 591 Cod proc.civ. este aceea a certitudinii creanței, adică în toate cele trei ipoteze legale creanța există cu certitudine.
Aplicând însă în speță această cerință legală, prima instanță omis să ia în considerare natura raportului juridic încheiat între părți, precum și înscrisurile de la dosar al căror conținut consacră existența cu certitudine a creanței invocate - antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți și chitanțele ce atestă plățile succesive în sumă totală de 230.799,74 Euro, făcute de reclamantă pârâților.
Aprecierea primei instanțe asupra caracterului creanței ca fiind incert, constituie o greșită aplicare legii, respectiv a disp. art. 591 raportat la art. 581 Cod proc.civ.
Un alt motiv de recurs se încadrează în prev. art. 304 pct. 8 teza II Cod proc.civ. și anume, acela că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În urma analizării antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți, prima instanță a apreciat că obligația asumată de pârâți la restituirea prețului achitat, în condițiile în care nu respectă un termen de 90 de zile de la data scadenței obligației de a face, nu este de natură să confere creanței reclamantei caracterul cert și exigibil.
Deși înțelesul actului juridic dedus judecății este pe deplin lămurit și vădit neîndoielnic, în partea care interesează aici - obligația de restituire a prețului încasat cu daune interese - instanța a apreciat că înscrisurile prezentate de reclamantă nu ar fundamenta antrenarea răspunderii contractuale decât în ipoteza aplicării sau constatării rezoluțiunii acelor acte.
Or, obligația asumată de pârâți este lipsită de echivoc și suficientă prin ea însăși o dată cu împlinirea scadenței. Fără prejudeca fondul prima instanță era în măsură să constate că pârâții au încasat o sumă de bani pe care sunt obligați să o restituie dacă nu-și îndeplinesc obligația la scadență, că termenul scadent este expirat și că obligația nu a fost îndeplinită, toate aceste aspecte rezultând din împrejurarea că în cărțile funciare în care sunt înscrise imobilele ce fac obiectul raportului juridic dintre părți încă sunt proprietari pârâții.
Un ultim motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 3041Cod proc.civ. vizează aspecte neluate în considerare de prima instanță: s-a omis să se constate că reclamanta solicitat instituirea sechestrului asiguratoriu asupra unor bunuri proprietatea pârâților, dar cu privire la care trebuia să se efectueze transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei încă de la data de 30.09.2008.
S-a omis să se ia în considerare că reclamanta a achitat deja peste 95% din prețul stabilit, imobilele care trebuiau transferate în proprietatea reclamantei sunt departe de a fi finalizate, valoarea lor fiind mult sub suma de bani achitată deja, astfel încât se justifică cererea de extindere instituirii sechestrului și asupra altor bunuri proprietatea pârâților.
Pârâții beneficiază în mod inechitabil atât de suma de bani plătită de reclamantă, cât și de proprietatea asupra imobilelor în cauză, existând pericolul înstrăinării bunurilor sau executării silite a acestora de către alți creditori ai pârâților.
Instituirea sechestrului asigurator nu îi poate prejudicia pe pârâți întrucât chiar în ipoteza în care acțiunea în rezoluțiune ar fi respinsă, dreptul de proprietate asupra imobilelor ar trebui transferat în favoarea reclamantei.
Neluarea măsurii sechestrului asigurator poate crea prejudicii insurmontabile reclamantei prim imposibilitatea de a mai obține vreo contraprestație în schimbul sumei achitată pârâților.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la încălcarea disp. art. 591 alin. 1 teza 1 Cod proc. civ. de către prima instanță, ca urmare a reținerii faptului că numai după soluționarea acțiunii în rezoluțiune se va stabili dacă se impune repunerea părților în situația anterioară nu este fondată. Potrivit dispoziției legale invocate, care la termenul de judecată din 03.02.2010 a fost specificat de către recurent ca fiind temeiul acțiunii sale, poate solicita instituirea unui sechestru asigurător creditorul a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă. Creanța exigibilă este aceea cu privire la care se poate cere executarea. În speță instanța constată că în toate antecontractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de către recurentă se stipulează la clauza privind prețul, modalități și termene de plată că nerespectarea termenului de 90 de zile obligă vânzătorul la restituirea sumei achitate până la acea dată dacă aceasta se impune. Această obligație instituită în sarcina promitentului vânzător nu poate fi considerată, din modalitatea de exprimare, ca atrăgând caracterul exigibil al creanței. Prin urmare, cerința exigibilității creanței, cerută de disp. art. 591 alin. 1 Cod proc. civ. pentru instituirea sechestrului asigurător nu este îndeplinită.
Motivul vizând greșita reținere de către prima instanță a caracterului incert al creanței, raportat la conținutul antecontractelor de vânzare-cumpărare care atestă în concepția recurentei caracterul cert al datoriei intimaților nu este fondat. Tribunalul a reținut că aceste antecontracte confirmă doar existența unei creanțe constând în dreptul de a obține dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al antecontractelor, nu și existența unei creanțe constând în restituirea prețului achitat. Această aserțiune este corectă. În virtutea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate, promitentul-cumpărător este titularul unei creanțe constând în dreptul de a obține de la promitentul-vânzător acte translative de proprietate asupra bunurilor imobile ce face obiectul antecontractelor. Aceasta este creanța certă a promitentului-cumpărător și nu cea constând în dreptul de a recupera sumele plătite cu titlu de preț în baza antecontractelor. Restituirea sumelor plătite cu titlu de avans vor deveni o creanță certă din perspectiva promitentului-cumpărător numai în ipoteza rezoluțiunii antecontractelor și repunerii părților în situația anterioară, când, într-adevăr, promitenții-vânzători vor fi ținuți de obligația de restituire a sumelor încasare cu titlu de avans de la promitenta-cumpărătoare.
Nici motivul vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății șl schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia nu este fondat.
Toate argumentele invocate de reclamantă în susținerea acestui motiv sunt întemeiate pe aceeași apreciere a reclamantei - caracterul cert și exigibil al creanței rezultat din obligația asumată de pârâți la restituirea prețului achitat în condițiile în care nu respectă termenul de 90 de zile de la scadența obligației de a face.
În aprecierea reclamantei, antecontractele de vânzare - cumpărare îi conferă acesteia o creanță certă și exigibilă asupra sumei achitate de aceasta cu titlu de avans pentru cele trei apartamente.
Or, așa cum s-a arătat atât de către tribunal cât și în considerentele expuse anterior, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în rezoluțiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare, creanța certă pe care o are reclamanta constă în dreptul de a obține de la promitenții-vânzători contraprestația acestora de a-i transfera dreptul de proprietate asupra celor trei apartamente ce fac obiectul antecontractelor. Până la soluționarea acțiunii în rezoluțiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare, părțile contractante în aceste acte au drepturile și obligațiile ce derivă din conținutul lor, respectiv, reclamanta are dreptul de a obține de la pârâți transferul valabil al dreptului de proprietate asupra celor trei apartamente, precum și obligația de a plăti avansul convenit (îndeplinită deja la momentul perfectării antecontractului încheiat la 22.11.2006, după cum rezultă din conținutul său).
Celelalte motive invocate - vizând neluarea în considerare a faptului că transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei trebuia să se facă încă de la data de 30.09.2008, a faptului că aceasta a achitat deja peste 95% din preț, că pârâții beneficiază în mod inechitabil atât de suma de bani plătită de reclamantă cât și de proprietatea asupra imobilelor - sunt împrejurări care nu pot justifica o modificarea încheierii recurate, o atare soluție fiind sustenabilă numai în ipoteza existenței unei creanțe certe, aspect care, potrivit celor arătate de prima instanță și în prezentele considerente nu se verifică în speță.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva încheierii civile nr. 170/CC din 28.12.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. dact. GC
Ex. 5/ 03.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
