Sechestru asigurator. Decizia 280/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 280/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de SC SRL, cu sediul în Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 148/C/26.1.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul prin av., intimatul reclamant prin av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 5 lei, conform chitanței CEC depusă la fila 24 dosar, și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentului declară că formulat recurs considerând că nu tribunalul era instanța competentă pentru soluționarea fondului.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentului declară că nu a invocat la fond clauza compromisorie, pentru că s-a judecat cauza în camera de consiliu, fără citarea părților.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și copia lizibilă extrasului de cont, considerând că cel depus la fila 12 dosar de fond nu este lizibilă.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursul declarat.
Reprezentantul recurentei susține cererea de recurs astfel cum a fost motivată în scris și solicită admiterea recursului, în principal, casarea în integralitate a hotărârii atacate, considerând hotărârea pronunțată cu încălcarea normelor de competență general a instanțelor de judecată și trimiterea cauzei către Camera de Comerț prin Curtea de Arbitraj Comercial, care poate dispune sechestrul asigurator, având în vedere că în contractul încheiat între părți există clauza compromisorie în acest sens. În subsidiar, în ipoteza în care instanța de recurs consideră că tribunalul a fost instanța competentă pentru soluționarea cererea de sechestru asigurator, solicită modificarea în integralitate a hotărârii atacate și în consecință respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator, considerând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate a unei astfel de cereri, astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 591 și urm. Cod procedură civilă, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, învederând instanței că disp. art. 592 Cod procedură civilă instituie clar că instanța competentă pentru soluționarea cererii de sechestru asigurator, este instanța care judecă cauza pe fond. Cu privire la al doilea motiv de recurs, referitor la neîndeplinirea condițiilor speciale de admisibilitate prev. de art. 591 Cod procedură civilă, solicită instanței a constata că la instanța de fond reclamantul a făcut dovada că în speță creanța este certă, lichidă și exigibilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin Încheierea nr. 148/C din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Mureșa admis cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de reclamanta - SRL Târgu-M și a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei Textil SRL Târgu-M, până la concurența sumei de 38.979,2 lei până la data de 30 noiembrie 2009. Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată la 11 decembrie 2009 s-a dispus ca sechestrul asigurator se instituie până la concurența sumei de 389.972 lei, iar în alin. 2 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita cauțiune în cuantum de 38.979,2 lei până la data de 30 noiembrie 2009. De altfel, după îndreptarea din oficiu a erorii materiale, dispozitivul corespunde minutei de la fila 2 verso - dosar fond.
Instanța de fond a analizat actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 591 și urm. Cod procedură civilă, raportat la art. 907, 908 Codul comercial, în esență reținând că în speță reclamanta se află în ipoteza prevăzută de art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, că a dovedit faptul că a promovat acțiune în justiție pentru rezilierea contractului de închiriere și recuperarea prețului închirierii neachitat și că, înăuntrul termenului de motivare, reclamanta și-a îndeplinit și obligația procesuală de plată a cauțiunii.
Încheierea de instituire a sechestrului asigurător a fost atacată cu recurs de către pârâta Textil SRL, care a solicitat casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea normelor de competență generală a instanțelor de judecată, în principal, iar în subsidiar, modificarea în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că în contractul de locațiune este înserată o convenție de arbitraj iar competent a soluționa litigiile ivite între părțile contractante, este tribunalul arbitral.
Recurenta, în subsidiar, a invocat faptul că creanța invocată de reclamantă este constatată prin act scris, însă nu este certă, lichidă și exigibilă, chiar dacă a făcut dovada promovării unei acțiuni de drept comun, detaliind aspecte legate de derularea relațiilor contractuale între părți.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește motivul de casare invocat de recurentă, privind necompetența materială a instanței, în condițiile existenței unei clauze compromisorii, recurenta omite prevederile art. 3588Cod procedură civilă, potrivit cărora înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părți poate cereinstanței judecătoreșticompetente să încuviințeze măsuri asiguratorii și măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.
Prin urmare, instanța de judecată este competentă material să se pronunțe cu privire la măsurile asigurătorii chiar și în cazul existenței unei convenții arbitrale.
În privința celorlalte motive de recurs, instanța apreciază că în cadrul procesual instituit de art. 591 Cod procedură civilă, este chemată să analizeze cererea prin prisma condițiilor ce se cer a fi îndeplinite în vederea luării măsurii sechestrului asigurator, nu să analizeze aspecte de fond legate de derularea relațiilor contractuale, de pretenții reciproce, ca urmare a modului de executare a contractului și interpretării clauzelor contractuale.
Reclamanta - SRL Târgu-M a făcut dovada faptului că a promovat acțiunea împotriva pârâtei recurente prin care a cerut rezilierea contractului de închiriere încheiat la 1 aprilie 2007 și plata chiriei restante și a penalităților de întârziere precum și evacuarea din imobil. Creanța pretinsă de reclamantă provine dintr-un act scris și anume contractul de închiriere, iar aspectele de fond invocate de recurentă în susținerea faptului că, creanța reclamantei nu este certă, lichidă și exigibilă, pot fi analizate doar în cadrul acțiunii de drept comun, necesitând administrare de probe și excedând cadrului procesual al instituirii unei măsuri asiguratorii.
Față de actele aflate la dosar și în raport de prevederile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind făcută și dovada plății cauțiunii fixată de instanță, hotărârea recurată este temeinică și legală, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SRL, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva încheierii nr. 148 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: - 26.03.2010-
-26.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
