Sechestru asigurator. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3.184
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de debitoarea SC SRL împotriva Încheierii nr.74 pronunțată în data de 01.09.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata SC SRL având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av., în substituire în reprezentarea intereselor recurentei, SC SRL și av., în substituire în reprezentarea intereselor intimatei, ambii reprezentanți depun delegații avocațiale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 8.12.2009 se înregistrează din partea intimatei întâmpinare însoțită de înscrisuri, în probațiune, iar la data de 08.12.2009 se înregistrează din partea recurentei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Un exemplar din întâmpinare se comunică și cu reprezentantul recurentei care solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reprezentantul recurentei depune copia minutei ordonanței comerciale din dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, prin care s-a admis doar în parte cererea creditoarei pentru suma de 3686,82 euro.
Reprezentanta intimatei depune extras de pe portalul instanțelor cu privire la soluția pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj privind ordonanța de plată, nr-.
Instanța încuviințează cererea privind lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea dezbaterilor, reprezentanții ambelor părți litigante relevă instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 pr. civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator pentru motivele prezentate pe larg în scris. În susținere se arată că nu înțelege să mai insiste asupra motivului trei de recurs, dată fiind interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se mai relevă că formularea unei astfel de cereri de instituire a sechestrului în baza unei cereri de emitere a ordonanței de plată, apare ca inadmisibilă atât în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 119/2007 instituie o procedură specială cât și în raport de dispozițiile art.591 alin.1 din pr. civilă. Se mai relevă că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că în speță este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 24 958 Euro, când în realitate, în raport și de dispozițiile ordonanței comerciale pronunțate în dosarul nr-, suma era de 3686,82 euro. Astfel, se apreciază că poziția exprimată de către instanță prin considerentele hotărârii recurate nu este justificată.
În ceea ce privește conținutul întâmpinării acesta a fost analizat, sens în care solicită instanței înlăturarea apărărilor care fac referire la situația financiară a firmei creditoare. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței mai relevă că, cererea privind înființarea sechestrului asigurator se justifică doar parțial, atâta timp cât există doar o creanță exigibilă care a fost justificată parțial, iar dispozitivul sentinței recurate aduce prejudicii din acest punct de vedere, prin dispunerea instituirii sechestrului asupra unei sume de 24.958,07 euro, astfel că s-ar impune admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate până la limita creanței.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului promovat pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. În susținere se arată că ordonanța comercială a fost admisă în parte, iar în aceste condiții s-ar impune eventual admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate doar cu privire la cuantumul sumei și nicidecum în ceea ce privește respingerea cererii privind instituirea sechestrului asigurător. Se mai relevă că o cerere de emitere a unei somații de plată fundamentată pe dispozițiile OUG nr.119/2007 este o veritabilă acțiune, care se circumscrie dispozițiilor art.591 pr. civilă, iar faptul că somația de plată este o procedură cu caracter special, cu reguli derogatorii, nu înseamnă că aceasta nu este o acțiune. În ceea ce privește susținerile recurentei existente la punctul 2 din motivele de recurs acestea sunt contradictorii deoarece se recunoaște că există facturi iar recurenta debitoare avea obligația plății biletelor de avion înainte de plecarea curselor. Totodată, față de susținerile existente la punctul 4 din motivele de recurs, referitoare la bunurile indisponibilizate ale recurentei, acestea nu sunt indisponibilizate prin instituirea acestui sechestru asigurator. În susținerea se relevă anexarea la întâmpinare a emailului purtat între reprezentanții părților și care arată că societatea are probleme financiare. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei arată că în ceea ce privește instituirea sechestrului parțial asupra sumei constate cu titlu de creanță, aceasta ar putea fi aplicată în subsidiar, în situația în care Curtea, ar trece peste inadmisibilitatea formulării unei cereri de instituire a sechestrului în baza unei cereri de emitere a ordonanței de plată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin încheierea comercială nr. 74/C/2009 din data de 1 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis, in parte, cererea formulată de creditoarea T, împotriva debitoarei C-N, având ca obiect sechestru asigurător.
S-a dispus înființarea în favoarea creditoarei a unui sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei în vederea recuperării creanței în sumă de 24.958,07 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul de la data plății efective a debitului.
Prin aceeași încheiere s-a stabilit în sarcina creditoarei obligația de a consemna cu titlu de cauțiune, în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 2.495 euro în echivalent lei la cursul din data depunerii.
În final, s-a respins cererea creditoarei pentru obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că între creditoarea, în calitate de intermediar, si debitoarea, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de block seat nr. 690/2009, iar in baza acestui contract creditoarea a emis facturile fiscale în valoare totala de 25.041,15 euro. In vederea recuperarii acestei sume, creditoarea a făcut dovada existenței unui litigiu de fond între părți, având ca obiect obligarea debitoarei la plata sumelor pentru care se solicită măsura asigurătorie prin prezenta cerere, cerere înregistrata sub nr-, dupa cum rezulta din verificările efectuate in sistemul ECRIS.
Conform art. 591 al 1 pr.civ. creditorul a cărui creanță este constatată prin înscris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. Creditorul poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a constatat că există o creanță exigibile constatată prin act scris și că s-a intentat acțiune de fond pentru obținerea unui titlu executoriu, fiind indeplinite condițiile prevăzute de art. 591 alin. 1.pr.civ.
Astfel, față de cele reținute, instanța a admis cererea de sechestru asigurător și dispus în favoarea creditoarei înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei pentru recuperarea creanței în sumă de 24.958,07 euro, respectiv echivalentul în lei a acestei sume la cursul de la data plății efective a debitului.
În conformitate cu prevederile art. 591 al 1 si art. 7231al 1 și 2 pr.civ. instanța de fond a obligat creditoarea să consemneze cu titlu de cauțiune, în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 2495 euro în echivalent lei la cursul BNR din data depunerii.
Totodată, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată deoarece în cursul soluționarii unei masuri asigurătorii nu se poate stabili culpa procesuală a debitoarei in conformitate cu prevederile art. 274 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, debitoarea C-N, solicitând dmiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii pronuntate ca fiind nelegală si netemeinică si, pe cale de consecință, respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator solicitat de reclamanta, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, debitoarea a arătat că hotărârea pronuntată de instanta de fond este nelegală si netemeinică si-i cauzează prejudicii imense si ireparabile.
Astfel, a susținut debitoarea, un prim aspect care viciază hotărârea recurată este determinat de faptul ca aceasta a fost pronuntată având în vedere o cerere de sechestru asigurator promovată ca urmare a introducerii unei cereri de ordonantă de plata în temeiul nr.OUG 119/2007.
În acest context, debitoarea consideră ca o astfel de cerere este inadmisibilă în cuză, având în vedere, pe de-o parte, dispozitiile art. 591 alin. 1.pr.civ. care conditionează instituirea sechestrului asigurator de dovada intentării unei actiuni de către creditor cât si de caracterul special, derogator al nr.OUG 119/2007, în raport de dreptul comun. De asemenea, procedura ordonantei de plată este în primul rând o procedura specială, având reguli proprii, specifice si derogatorii de la normele generale, care nu permit abordarea fondului litigiului si limitează probatoriul ce poate sa fie administrat, iar în aceste conditii, cererii promovate în temeiul nr.OUG 119/2007 ii lipsesc o serie de elemente care să o transforme într-o actiune, astfel cum este cerută ca dovadă de art. 591.pr.civ.
In al doilea rând, a mai menționat debitoarea, procedura ordonantei de plată este una necontencioasă, întrucât nu există un proces propriu-zis ci doar o cerere a creditorului căreia îi sunt aplicabile dispozitii speciale.
O altă critică formulată de debitoare se referă la creanta invocată de reclamantă, apreciind-o că aceasta nu este certă, lichidă si exigibilă si nu este constată prin înscrisuri.
În acest context, se arată că pretentiile reclamantei, respectiv promovarea unei cereri de sechestru asigurator, au la baza contractul de block-seat nr. 690/2009 intervenit între cele două părti pe destinatia, valabil pentru vara 2009, dar deși există un contract semnat între părti si o serie de facturi emise de creditoare, creanta solicitată nu este certă, lichidă si exigibilă si nu este constatată prin act scris.
In primul rând, relevă debitoarea, contractul încheiat este unul cu executare succesivă care stabileste realizarea de prestatii periodice la anumite intervale de timp, astfel încât drepturile si obligatiile corelative se la momentul îndeplinirii de către fiecare parte a prestatiilor la care s-a obligat, contractul neconsacrând existenta unei creante prin însăsi semnarea si asumarea lui. În aceste condiții, debitoarea contestă existenta creantei invocate având în vedere că datorită neîntelegerilor dintre părti, nu a mai beneficiat de serviciile începând cu luna iulie 2009, fapt pentru care nu a acceptat la plată facturile emise pe această perioadă.
Prin urmare, a concluzionat debitoarea, reclamanta nu detine o creantă constatată printr-un înscris valabil, care să stea ca temei pentru obtinerea unei hotărâri de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei, fapt pentru care hotărârea pronuntata este netemeinică.
În legătură cu instituirea sechestrului asigurator, debitoarea a apreciat că acesta s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor art. 907 și 908 Cod comercial, care prevăd posibilitatea ca sechestrul asigurător să fie instituit numai cu privire la bunurile mobile ale debitorului, astfel că nu se poate extinde această aplicare si cu privire la bunurile imobile, chiar dacă dispozitiile speciale se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, deoarece norma generală nu poate să contravină normei speciale.
Față de aceste considerente, debitoarea a apreciat hotărârea instantei prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale societății pentru recuperarea creantei în suma de 24.958,07 euro ca fiind nelegală, impunându-se anularea acesteia, deoarece această măsură atrage prejudicierea gravă a debitoarei, cu efecte ireversibile.
În drept, debitoarea a invocat dispozițiile art. 301 și urm. art. 591 și urm. pr.civ. precum și art. 907- 908 Cod comercial.
Creditoarea Tad epus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În sprijinul poziției sale, creditoarea arătat că recurenta nu aduce nici un argument și nici o dovadă prin care să convingă că, raportat la obiectul său de activitate, prin simpla instituire a sechestrului asigurător se poate ajunge la blocarea activității curente a acesteia și în final la intrarea în incapacitate de plată.
În argumentarea poziției sale, creditoarea a arătat că este admisibilă cererea de instituire a sechestrului asigurator și atunci când litigiul de fond îl reprezintă emiterea ordonanței de plată potrivit OUG 119/2007. cât privește creanța pretinsă aceasta este exigibilă și constatată prin act scris, potrivit art 9 din contractul de block seat nr 690/19.05.2009 și că sechestrul asigurator poate fi instituit atât asupra averii mobile cât și imobile a debitoarei.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Prin încheierea comercială nr. 74/C/2009 din data de 1 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis, in parte, cererea formulată de creditoarea T, împotriva debitoarei C-N, având ca obiect sechestru asigurător.
S-a dispus înființarea în favoarea creditoarei a unui sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei în vederea recuperării creanței în sumă de 24.958,07 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul de la data plății efective a debitului.
Prin aceeași încheiere s-a stabilit în sarcina creditoarei obligația de a consemna cu titlu de cauțiune, în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 2.495 euro în echivalent lei la cursul din data depunerii.
Separat creditoarea intimată a formulat o cerere de emitere a ordonanței de plată care face obiectul dosarului nr - al Tribunalului Comercial Cluj. Prin ordonanța nr 4716/03.11.2009 pronunțată în dosar - a fost admisă în parte cererea creditoarei și a fost somată debitoarea să achite suma de 3686,82 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății.
Conform art. 591 al 1 pr.civ. creditorul a cărui creanță este constatată prin înscris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. Creditorul poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Din înscrisurile depuse la dosar, curtea constată că în prezent există o creanță exigibilă în cuantum de 3686,82 euro, constatată prin act scris și că s-a intentat acțiune de fond pentru obținerea unui titlu executoriu, fiind indeplinite condițiile prevăzute de art. 591 alin. 1.pr.civ.
Nu poate fi reținut faptul ca cererea de sechestru asigurator promovată ca urmare a introducerii unei cereri de ordonantă de plata în temeiul nr.OUG 119/2007 este inadmisibilă.
Dispozitiile art. 591 alin. 1.pr.civ. conditionează instituirea sechestrului asigurator de dovada intentării unei actiuni de către creditor nefiind exceptate procedurile cu caracterul special, derogator cum este nr.OUG 119/2007, în raport de dreptul comun.
În legătură cu instituirea sechestrului asigurator, debitoarea a apreciat că acesta s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor art. 907 și 908 Cod comercial, care prevăd posibilitatea ca sechestrul asigurător să fie instituit numai cu privire la bunurile mobile ale debitorului, astfel că nu se poate extinde această aplicare si cu privire la bunurile imobile, chiar dacă dispozitiile speciale se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, deoarece norma generală nu poate să contravină normei speciale. Textul invocat a fost interpretat dprin decizia 84/2007 a ICCJ în sensul că se poate institui sechestru asigurator si asupra imobilelor comerciantului.
Față de aceste considerente, curtea potrivit art 304 pct 9 cod pr civ va admite recursul declarat de C- împotriva încheierii civile nr. 74 din 1 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o va modifica în parte în sensul că dispune înființarea sechestrului asigurator până la concurența sumei de 3.686,82 euro.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Admite recursul declarat de C- împotriva încheierii civile nr. 74 din 1 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că dispune înființarea sechestrului asigurator până la concurența sumei de 3.686,82 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red./07.01.10
Dact./5 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Gabriel Adrian
