Sechestru asigurator. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Radu Cremenițchi
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent - SRL și pe intimat - SA, având ca obiect sechestru asigurator, împotriva încheierii de ședință din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen, legal timbrat;
- prin adresa din 23.01.2009, prin care recurenta face dovada timbrării recursului, se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Iași reclamanta "" SRL Ias olicitat înființarea unui sechestru asigurător în favoarea sa asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei "" SA până la concurența sumei de 379.583,62 lei. Cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Iași la data de 14 nov. 2008 s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în mun. I,--5, -lfa, parter în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în șos. G-B km.11, comuna Vânători, jud. G, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Deși între părți au fost stabilite raporturi contractuale de natură a crea indicii cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de reclamantă de la pârâtă și în procedura somației de plată - cererea formând obiectul dosarului nr- pe rolul Tribunalului Iași - nu este îndeplinită în cauză condiția impusă de art.591 alin.1 Cod procedură civilă, referitoare la introducerea unei acțiuni în justiție ce să vizeze fondul pretenției reclamantei privitoare la creanța în cuantum de -,62 de lei.
Deși cererea de emitere a somației de plată reprezintă o cerere de chemare în judecată aceasta nu are natura "acțiunii" avute în vedere de legiuitor întrucât cererea de chemare în judecată vizată de legiuitor trebuie să privească fondul cauzei, condiție ce nu o îndeplinește cererea de emitere a somației de plată.
Reclamanta "" SRL a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate la data de 14 nov. 2008 de Tribunalul Iași.
Susține reclamanta că instanța de fond trebuia să pună în discuția părților faptul că somația de plată nu are caracterul unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 591 Cod procedură civilă, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Mai susține reclamanta că textul art. 591 Cod procedură civilă se referă la existența unei acțiuni intentate împotriva debitoarei, fără a condiționa instituirea unui sechestru asigurător de existența unei acțiuni ce vizează fondul cauzei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul instituirii sechestrului asigurător.
Intimata "" nu a depus întâmpinare și nu și-a formulat apărare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
Potrivit art. 907 alin. 1 Cod comercial partea interesată într-o cauză comercială va putea deodată cu intentarea acțiunii să ceară a se pune sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său.
Codul d e procedură civilă, care completează în măsura compatibilității dispozițiile cuprinse în art. 907-908 Cod comercial, reglementează aceeași condiție formală privind intentarea unei acțiuni.
Astfel, art. 591 alin. (1) dispune următoarele: "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat o acțiune". Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că "același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune -".
Față de aceste dispoziții legale, se observă că admisibilitatea sechestrului asigurător este condiționată de intentarea unei acțiuni, sintagmă pe care legiuitorul a folosit-o pentru a sublinia conexiunea măsurii asigurătorii cu acțiunea civilă.
Exprimarea legiuitorului este sugestivă și trimite la acțiunea civilă privită ca act procedural, prin care orice persoană cu capacitate de folosință supune o anumită pretenție examinării judecătorului pentru a obține o decizie asupra fondului acestei pretenții. Este vorba, prin urmare, de un raport juridic conflictual, căruia îi este specific faptul că nu poate fi tranșat decât după regulile de procedură contencioasă.
Or, procedura specială de emitere a ordonanței de somare, reglementată prin nr.OG 5/2001, nu a fost concepută pentru a soluționa un conflict de drept, ea având caracter necontencios. Faptul că procedura reglementează instituțiile privind citarea sau formularea întâmpinării, nu vine în contradicție cu caracterul său necontencios; întrucât acestea au scopul de a aduce, acolo unde este cazul, lămuriri suplimentare, fără să fie vorba de o dezbatere contradictorie și publică în fața completului de judecată. În caz contrar devin incidente prevederile art. 335 Cod procedură civilă.
Față de aceste motive, instanța apreciază că formularea cererii de emitere a somației de plată nu poate fi asimilată cu intentarea unei acțiuni la care se referă part. 907 Cod comercial, prin neîndeplinirea acestei condiții solicitarea de a se lua măsura asigurătorie, fiind nefondată.
Nefondată este și critica referitoare la obligativitatea instanței de a pune în discuția părților admisibilitatea cererii de instituire a sechestrului asigurător raportat la caracterul acțiunii despre care face vorbire art. 591 Cod procedură civilă deoarece, în analiza caracterului întemeiat/neîntemeiat al acțiunii, instanța verifică îndeplinirea condițiilor cerute de art. 591 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I, prin reprezentant legal împotriva încheierii din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.02.2009
Tribunalul Iași:
-.
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu, Radu Cremenițchi
