Sechestru asigurator. Decizia 383/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 383
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul domiciliat în comuna,-, județ D,împotriva încheierii din Camera de consiliu din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul,domiciliat în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimatul pârât personal.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 5,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr. -/1.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul pârât depune în fața instanței întâmpinare, pe care o înmânează și recurentului reclamant.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii formulate.
Arată recurentul reclamant că în cauză a făcut dovada plății cauțiunii stabilită de instanță și a acțiunii având ca obiect valorificarea creanței, respectiv sentința civilă nr. 1471/27.12.2007 și prin contractul de cesiune depus, astfel că se impune înființarea sechestrului pe imobilul în litigiu.
Susține recurentul reclamant că pârâtul nu a dus la cunoștința instanței că imobilul respectiv a fost înstrăinat și nu a depus dovada vânzării apartamentului.
Mai învederează recurentul reclamantă că sentința nr.1471/2007 nu este definitivă, dosarul având termen la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 2 aprilie 2008.
Solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii formulate în sensul înființării sechestrului pe alte bunuri deținute de pârât. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimatul pârât că apartamentul în litigiu a fost vândut cu 3 ani înainte de proces, respectiv înainte de punerea sechestrului, valoarea casei este foarte mare în raportat la debit.
Solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor expuse în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 1124/2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul înființarea unui sechestru asigurător asupra imobilului casă de locuit proprietatea pârâtului, situat în P-, județ D, iar în subsidiar pe alte bunuri (autoturism sau alte bunuri de valoare) pe care pârâtul este de acord să fie sechestrate în limita debitului său.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe rolul Tribunalului Dâmbovița se află dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1471/27.12.2007 prin care pârâtul a fost obligat la suma de 273.370.000 lei vechi, că există riscul ca debitorul său să-și creeze o situație de insolvabilitate, că a mai formulat o astfel de acțiune, știind că pârâtul are un apartament proprietate personală, iar în faza de recurs acesta a depus contractul de înstrăinare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.591 alin.3 Cod pr.civilă.
S-au anexat cererii, în copie, încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 29.10.2007 în dosarul nr- și cererea de chemare în judecată din cadrul acestui dosar, sentința civilă nr. 1471/27.12.2007 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că reclamantul a mai solicitat instituirea unui sechestru asigurător pe același imobil casă de locuit situat în P-, județul D, iar Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea prin încheierea pronunțată la data de 29.10.2007 în dosarul nr-.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii întrucât valoarea imobilului de aproximativ 6 miliarde lei este vădit disproporționată cu debitul invocat, imobilul fiind folosit de el și familia sa, astfel că nu au unde să se mute sau să-l fraudeze pe reclamant, iar sechestrul asigurător este o măsură de excepție care nu poate fi luată decât în condițiile strict cerute de lege.
Urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița prin încheierea din 21.02.2008, luată în Camera de consiliu a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimat prin întâmpinare.
Totodată a respins și cererea formulată de reclamant, obligându-l pe acesta la 300 lei cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, excepția invocată de către intimat prin întâmpinare tribunalul a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 29.10.2007 în cadrul dosarului nr- s-a admis în parte cererea formulată de același reclamant împotriva aceluiași pârât, dispunându-se înființarea sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în P, str.- - -.A,.2, județ D, respingându-se cererea reclamantului privind înființarea sechestrului asigurător asupra imobilului casă de locuit, situat în P dul - nr.11, județ D, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada proprietății pârâtului cu privire la acest imobil.
Art.1202 cod civil condiționează autoritatea lucrului judecat de identitatea celor trei elemente esențiale: de persoane, de obiect și de cauză.
Este, însă necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin încheierea din data de 29.10.2007 nu s-a examinat raportul dedus judecății prin prisma îndeplinirii condițiilor necesare admiterii cererii de înființare a sechestrului în temeiul dispozițiilor art.591 alin.3 din Codul d e procedură civilă, nediscutându-se temeinicia motivelor invocate, fiind evident că existența unei asemenea încheieri, nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre părți nu a fost soluționat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către intimat prin întâmpinare.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că potrivit art.591 Cod pr.civilă, instanța poate încuviința sechestrul asigurător, chiar dacă creanța nu este exigibilă în cazul în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă, ori să-și risipească averea sa.
Împotriva acestei încheieri a formulat în termen legal recurs, reclamantul - criticând încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Susține recurentul că are creanța constatată prin act scris, contractul de cesiune drept autor, a dovedit că a intentat acțiune pentru recuperarea sumei de bani, că deși debitorul avea un apartament, acest a fost înstrăinat și nu a depus această dovada la prima instanță pentru aoi nduce în eroare.
Astfel, s-a dat o soluție în înființarea sechestrului pe apartament, iar abia în recurs a dovedit înstrăinarea, așa încât este un procedeu de a trage de timp, de sustragere de la urmărire a intimatului.
Arată recurentul că dacă intimatul ar fi depus dovada de prima dată, de la prima judecată, ar fi pus în discuție înființarea sechestrului pe alte bunuri.
Învederează recurentul că deși instanța de fond a reținut că a plătit cauțiunea, că a promovat acțiune, însă fără să facă vorbire anume, precizează că nu îndeplinește celelalte condiții.
Față de aceste considerente solicită să se constate că instanța nu s-a pronunțat asupra unii mijloc de apărare, sau asupra unei dovezi administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Curtea examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru încuviințarea sechestrului nu este suficientă existența litigiului și dovada plății cauțiunii, ci și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de lege.
Potrivit art. 591 alin.3 Cod pr.civilă instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă în cazul în care debitorul micșorează prin fapta sa asigurările date creditorului.
În speță, reclamantul a făcut dovada plății cauțiunii stabilită de instanță și a acțiunii având ca obiect valorificarea creanței, însă pârâtul a recunoscut în ședința publică din 21.02.2008 că este proprietarul imobilului în litigiu.
Un alt considerente pentru care critica adusă încheierii nu va fi primită este faptul că, creanța creditorului reclamant nu este exigibilă conform art. 593 alin.1 și 2 din Cod pr.civilă.
Pentru cele ce preced, Curtea va respinge conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă recursul ca nefondat, iar conform prevederilor art.274 alin.2 Cod pr.civilă, va respinge cererea intimatului privind cheltuielile de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna,-, județ D, împotriva încheierii din Camera de consiliu din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, județ
Respinge ca nedovedită cererea intimatului privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
2 ex./9.04.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
