Sechestru asigurator. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.36/PI/18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterea în fond asupra recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2009,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.36/18.08.2008 pronunțată de petiționarii și în contradictoriu cu pârâții și, pentru instituirea unui sechestru asigurator.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că sechestrul asigurator este acea măsură asiguratorie la care apelează creditorul unei sume de bani și care constă în indisponibilizarea bunurilor (mobile sau imobile) urmăribile ale debitorului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii date în procesul principal, în scopul valorificării bunurilor în momentul în care creditorul va obține titlul executoriu.
Lecturând cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10 iunie 2008 (fără a rezulta însă dacă este legal timbrată și dacă i s-a fixat termen de judecată), și observând petitele acesteia, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de exigență ale art.591 pr.civilă.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal ambii reclamanți conform art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. solicitând modificarea ei în tot și în consecință, admiterea acțiunii.
In motivarea în fapt a recursului s-a arătat că instanța a omis să prezinte motivele care au condus la pronunțarea hotărârii, considerentele fiind expuse lapidar și confuz, nefiind explicate cerințele art.591 pr.civ. care nu sunt îndeplinite în cauză ci doar menționate pretinsele neregularități ale acțiunii principale (în pretenții) care, oricum, nu sunt prevăzute de textul menționat.
S-a mai invocat și faptul că este important de analizat și poziția procesuală a pârâților care s-au opus perfectării contractului de vânzare-cumpărare deși prețul a fost achitat și că, introducerea cererii de față este justificată și de faptul că între părți există deja disensiuni care au condus la existența unui proces de partaj al bunurilor.
Prin concluziile scrise formulate în cauză pârâții și au solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamanților.
Pârâtul a arătat că reclamanții nu dețin un act scris constatator al plății celor 130.000 euro solicitați prin acțiunea principală, că el este de acord și în prezent cu perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și că pentru admisibilitatea cererii lor era necesară depunerea unei cauțiuni, procedură care în cauză nu s-a îndeplinit.
Pârâta - care a depus ca act nou în recurs sentința civilă nr.6580/14.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B prin care partajul bunurilor comune al soților a fost finalizat printr-o tranzacție - prin concluziile sale scrise intitulate "Note de ședință" și-a motivat solicitarea de respingere a recursului reclamanților prin aceea că apartamentul asupra căruia poartă cererea de sechestru i-a fost atribuit ei la partaj, că ea nu a primit de la reclamanți nici o parte din plata promisă, că aceștia s-au dovedit a fi de rea-credință pentru că nu s-au prezentat la notar pentru încheierea, la termenul prevăzut a contractului de vânzare-cumpărare și apoi au dorit nu terenurile, ci apartamentul din T al pârâților, precum și toate bunurile lor și, de asemenea, pentru că prin tranzacția care a pus capăt partajului fostului ei soț, care este solvabil, s-a obligat să rezolve diferendul cu soții reclamanți. A solicitat obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile scrise din data de 20.01.2009, pentru când s-a amânat pronunțarea deciziei, recurenții reclamanți au solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru nelegala citare la fond a pârâtei iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii lor ca fiind în conformitate cu disp.art.591 pr.civ. neimpunerea de către instanță a obligației de plată a cauțiunii nefiindu-le imputabilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Din conținutul sentinței pronunțate rezultă că motivarea ei se reduce, la două aliniate sumare, primul care definește, potrivit legii, procedura sechestrului asigurator și al doilea în care se afirmă că în raport de cuprinsul acțiunii în pretenții, se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de exigență ale art.591 pr.civ. fără însă a se explica în ce anume constau acestea, ceea ce echivalează cu o necercetare în mod substanțial a fondului.
Este adevărat că nici cererea reclamanților nu a fost suficient de explicitată, în drept -indicându-se doar generic, ca temei juridic al ei art.591 și urm. pr.civ. - însă, potrivit art.129 alin.4 pr.civ. era obligația instanței ca în virtutea rolului activ conferit, să solicite reclamanților explicații și precizări în acest sens, întrucât art.591 pr.civ. invocat vizează nu una ci trei situații care permit instituirea sechestrului asigurator, fiecare din ele având diferite particularități legate de posibilitatea sau obligativitatea plății cauțiunii, precum și de cuantumul legal sau stabilit judiciar al acesteia, în raport cu care trebuia - eventual - impusă reclamanților obligația de plată a ei, aspecte care nu au fost luate în discuție.
Procedura specială și derogatorie de la dreptul comun a sechestrului asiguratoriu impunea, conform art.592 alin.2 pr.civ. soluționarea ei fără citarea părților (lucru care în cauză s-a efectuat totuși, dar care nu este de natură să aducă atingere drepturilor procesuale ale părților sau principiilor unui proces just și echitabil), astfel că, nelegala citare la fond a pârâtei nu afectează de nulitate hotărârea pronunțată, acest viciu fiind, oricum, posibil de invocat doar de aceasta iar nu de alte părți în proces așa cum au procedat reclamanții.
Susținerile pârâților legate de buna sau reaua credință a reclamanților în îndeplinirea obligațiilor asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, de felul în care au evoluat raporturile personale sau patrimoniale dintre pârâți, precum și de discuțiilor lor ulterioare cu reclamanții, exced obiectului cererii cu care a fost investită instanța care trebuia să examineze și să explice punctual după precizarea cadrului procesual, doar dacă și în ce măsură sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acestei cereri.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.5 pr.civ. Curtea va admite recursul reclamanților și și va casa sentința civilă nr.36/PI/18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă cu trimitere spre rejudecare în fond la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.36/PI/18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă pe care o casează cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.DC/20.01.2009
Dact.GK/2 ex./21.01.2009
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Marinela Giurgincă, Maria Petria
