Sechestru asigurator. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 45/R-
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în, str.-, - și, nr.3A, județul V, împotriva deciziei nr. 1157/R-C din 12 2008 pronunțată în dosar nr-, intimat fiind SC SRL cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea - asistată de avocat și avocat .
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei achitată cu chitanța nr.- din 15.01.2009 și timbru judiciar de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatoarei depune la dosar completarea motivării contestației în anulare și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Apărătorul intimatei având cuvântul arată că nu mai are de formulat alte cererei.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul intimatei, avocat invocă excepția de tardivitate față de completarea depusă la acest termen, potrivit art.319 cod procedură civilă, aceasta poate fi invocată în cazul hotărârilor irevocabile într-un termen de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință, iar completarea depusă la acest termen este de fapt o altă contestație.
Apărătorul contestatoarei, avocat solicită respingerea excepției invocate, ca fiind neîntemeiată deoarece contestația este formulată în termen aceasta fiind doar o completare respectiv o dezvoltare a ideilor din contestație.
Solicită admiterea contestațieiîn anulare așa cum a fost formulată și motivată în scris, soluția pronunțată de instanța de recurs este vădit ilegală, solicitând rejudecarea recursului și pe cale de consecință respingerea acestuia.
Apărătorul intimatei SC SRL, avocat solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea pârâtei SC SRL Râmnicu
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că a formulat acțiune pentru obligarea societății pârâte la plata contravalorii celor 416 părți sociale, reprezentând 97,65% din capitalul social, ce au aparținut soțului său, în prezent decedat.
Reclamanta, a mai arătat că se impune înființarea sechestrului asigurător, deoarece este posibil ca până la soluționarea litigiului, administratorul pârâtei, care deține o cotă de 2,35% din capitalul social, să înstrăineze în mod deliberat o parte din patrimoniul societății, pentru a diminua posibilitățile de realizare a creanței.
Cererea de sechestru a fost formulată ca accesoriu la cererea principală formulată de reclamantă, în dosarul nr-, fiind disjunsă prin Încheierea din 20 octombrie 2008.
Prin notele de ședință depuse la dosar la 27 octombrie 2008, pârâta a susținut că sechestrul se poate înființa numai în condițiile art. 592 alin.2 din Codul d e procedură civilă, ceea ce ar impune plata unei cauțiuni de J din valoarea reclamată, față de faptul că reclamanta a pretins evaluarea cotei la valoarea de piață a activelor patrimoniale.
Prin Încheierea nr.101/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost admisă cererea formulată de către reclamantă, încuviințându-se înființarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri mobile și imobile proprietatea pârâtei: imobil în construcție, situat în Rm. V, str. G-ral, teren, situat în Rm. V, în suprafață de 1530 mp, teren situat în com., punctul "", în suprafață de 990, 77 mp, teren situat în Rm. V, str. G-ral, în suprafață de 662,51 mp, teren situat în Rm. V, punctul "Iazul ", în suprafață de 8317. precum și asupra mijloacelor de transport.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a sechestrului asupra imobilelor; s-a fixat cauțiune, în cuantum de 20.000 lei, precum și termenul de plată a acesteia.
Prin Încheierea din data de 07.11.2008, a dispus și sechestrarea terenului situat în comuna, jud. V în suprafață de 82.765,53 mp.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art. 591 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.
În speță, creanța reclamantei rezultă din prevederile actului constitutiv, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990.
S-a reținut că dreptul reclamantei la plata contravalorii părților sociale ca moștenitoare a asociatului decedat, nu este negat nici de către pârâtă, ceea ce se pune în discuție în litigiul de fond fiind determinarea, respectiv evaluarea valorică a creanței și nivelul cotei cuvenite, pârâta susținând că reclamanta ar avea dreptul doar la echivalentul valoric al părților sociale, reprezentând un procent de 50% din capitalul social.
Ca atare, tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 592 alin.1 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care a admis cererea și a dispus înființarea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtei identificate ca atare în acțiune și redate în dispozitivul hotărârii.
A mai motivat că, înființarea sechestrului asupra întregului activ patrimonial se impune deoarece obiectul acțiunii îl constituie contravaloarea unei cote din activul patrimonial corespunzătoare părților sociale a căror contravaloare se cere, părți sociale al căror procent, urmează a fi determinat de către instanță.
Instanța a reținut că întinderea sechestrului, nu este ținută de evaluarea inițială declarată prin acțiune de către reclamantă, fiindcă așa cum s-a arătat, obiectul litigiului, nu îl constituie plata unei creanțe, determinată a priori, în întinderea ei, ci a unei creanțe determinabile, în funcție de întinderea activului patrimonial, de stabilirea pasivului și de determinarea cotei cuvenite.
În ce privește stabilirea unei cauțiuni, s-a observat că litigiul având o natură comercială, stabilirea cauțiunii este obligatorie conform art. 908 Cod Comercial care derogă de la caracterul facultativ instituit de art. 592 alin.1 din Codul d e procedură civilă. În aceste condiții, nivelul cauțiunii a fost stabilit la suma de 20.000 lei, motivându-se, pe de o parte, întinderea patrimoniului sechestrat, iar pe de altă parte, neîngrădirea accesului reclamantei la mijloacele procedurale prevăzute de lege, pentru asigurarea realizării drepturilor sale.
În motivarea încheierii din data de 07.11.2008, a reținut, că nu s-a observat însă că la data de 29 sept. 2008, reclamanta a depus la dosarul de fond o cerere de completare a capătului de cerere privind sechestrul asigurător în care include în lista activului patrimonial asupra căruia solicită luarea măsurii asigurătorii și terenul din comuna, județul V.
Această cerere completatoare nu a mai fost disjunsă din dosarul principal și astfel nu a fost avută în vedere la identificarea bunurilor.
Întrucât din motivarea încheierii privind instituirea sechestrului rezultă rațiunea pentru care instanța a aplicat sechestrul asupra întregului activ patrimonial s-a constatat că numai prin eroarea explicată mai sus s-a omis terenul ce face obiectul prezentei cereri.
Împotriva acestei soluții, pârâta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, care se încadrează în dispozițiile art.304, pct.7, 8 și 9.pr.civ. sub următoarele aspecte:
- instanța nu a verificat condițiile de admisibilitate și temeinicie ale cererii, făcând o calificare greșită în drept, în raport de prevederile legale; s-a dispus sechestrarea unor bunuri, a căror valoare depășește cu mult cele mai exagerate pretenții ale reclamantei, ignorându-se faptul, că aceasta, trebuie să participe în egală măsură, cu celălalt asociat, la pasivul social.
A subliniat, că pagubele care i se produc, prin această măsură, sunt enorme și sunt rezultatul unui abuz.
A mai susținut, că în speță, nu s-a pretins și nu s-a dovedit, că ar exista suspiciuni în legătură cu eventualele acte și fapte, prin care, ar intenționa să-și micșoreze patrimoniul.
- instanța de fond a ignorat buna sa credință, de care a dat dovadă la data de 07.07.2008, (anterior formulării cererii de chemare în judecată), când a solicitat înscrierea în registrul comerțului a Actului adițional nr.6946/07.07.2008, precum și efectuarea unei expertize extrajudiciare, care avea ca scop achitarea către moștenitoarea asociatului decedat a drepturilor ce i se cuvin.
- instanța a dispus disjungerea cererii de sechestru, din cadrul acțiunii de fond, judecând cauza, cu ignorarea repartizării aleatorii și fără a-i acorda cuvântul. Nu au fost consemnate susținerile sale, formulate în camera de consiliu.
- cererea nu îndeplinește condițiile instituite prin art.591 alin.1 pr.civ. una dintre acestea fiind neconsemnarea creanței printr-un act scris. Reclamanta pretinde contravaloarea părților sociale ale asociatului decedat, nu în raport cu ultimul bilanț aprobat, cum se prevede în lege, ci contravaloarea a 97,65% din capitalul social, în raport de bilanțul întocmit, după decesul autorului său. Aceasta, nu este de acord să primească plata și întrucât, creanța este disputată în dosarul de fond, nu se poate pretinde că are act scris, care să-i dovedească creanța.
Cererea trebuia calificată de către instanță, în raport de prevederile art.591 alin.2 pr.civ. caz în care trebuia să se depună, concomitent depunerii cererii, J din cauțiune.
- instanța trebuia să analizeze legitimitatea cererii, dacă exista pericolul, ca în viitor, creanța reclamantei, să nu poată fi executată, dacă există o proporție rezonabilă între mărimea creanței reclamantei și bunurile asupra cărora se dispune măsura sechestrării, care este pasivul societății și care sunt obligațiile comerciale în curs ale societății, etc.
Instanța, nu a analizat aceste situații, dispunând sechestrarea tuturor bunurilor, inclusiv a stocului de marfă, paralizându-i practic activitatea. Blocul în construcție, terenul achiziționat cu credit bancar, precum și vânzarea-locuințelor, reprezintă obiectul său de activitate. Acestea reprezintă stocul de marfă, reglementat prin nr.2374/2007 și nu, active imobilizate (bunuri imobile - terenuri și construcții), cum cu rea-credință, au fost indicate de reclamantă.
Instituirea sechestrului asupra stocului de marfă, o împiedică să-și realizeze obiectul de activitate curentă și scopul pentru care s-a înființat.
Marfa a fost deja promisă la vânzare, în proporție de 75%, a încasat în avans sume importante de bani, pe care le-a achitat la rândul său, existând termene, clauze cu privire la finalizarea și perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare, iar în caz de nerespectare, ar fi nevoită să restituie sumele reactualizate cu rata inflației și să plătească daune interese, prejudiciindu-i totodată și pe cumpărători.
Măsura ar putea conduce, la intrarea sa în faliment.
- instanța de fond trebuia să aibă în vedere, faptul că celelalte bunuri imobile și mobile indicate de reclamantă pentru instituirea sechestrului, erau mai mult decât îndestulătoare, în raport de suma estimată provizoriu de aceasta. În acest sens, a exemplificat, suprafața de 8317. situată în Rm. V, pct. "Iazul ", cu valoarea contabilă de - lei, arătându-se că este de 4,5 ori mai mare decât suma pretinsă și decât cea pe care i-o datorează (887.725 lei).
Recurenta a formulat recurs și împotriva Încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 07.11.2008, susținând că instanța, sub pretextul îndreptării unei erori materiale, a dispus instituirea sechestrului și asupra unui alt teren al său, pe care sunt edificate construcții.
A susținut, că instanța s-a pronunțat asupra unei alte cereri completatoare, care nu a fost atașată celei ce s-a judecat, fiind de fapt o completare a încheierii sau putând forma obiectul unui recurs.
Dacă instanța aprecia, că se impune completarea încheierii, trebuia să dispună citarea părților.
A conchis, cu precizarea, că nu sunt aplicabile dispozițiile art.281 pr.civ. întrucât legea vizează erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitatea și susținerile părților, ori cele de calcul (erorile materiale), că instanța le-a aplicat și interpretat greșit, dispunând o nouă măsură, la fel de nelegală ca și cea inițială.
Prin decizia comercială nr. 1157/RC/12 2008 Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva încheierii nr.101/27 octombrie 2008, precum și a încheierii din 07 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, a modificat încheierile iar pe fond a respins cererea.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 lei, către recurentă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art.591 pr.civ. pentru a se încuviința cererea de sechestru asigurător. La aliniatul 1 al acestui articol, legiuitorul a impus obligația pentru creditor de a avea o creanță constatată prin act scris, care să constate creanța și termenul scadent al acesteia.
Nu se poate contesta că intimata are de încasat o creanță, (o recunoaște chiar și recurenta), câtă vreme autorul său a fost asociatul societății recurente, însă, nu se cunoaște cuantumul acesteia și, existând un litigiu, termenul scadent (exigibilitatea), va fi de la data la care se va pronunța o hotărâre definitivă. Actul scris, există numai în legătură cu calitatea de moștenitor și cu vocația la plată, în condițiile în care nu există un înscris expres.
S-a reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile impuse prin art.591(3) pr.civ. deoarece, deși creanța nu este exigibilă, nu s-au administrat probe din care să rezulte că "debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este în pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea". În acest caz, legiuitorul a mai impus și condiția pentru creditor, de a dovedi că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse la alin.1, iar pretinsele înstrăinări, au avut loc anterior decesului autorului.
S-a mai reținut că sechestrarea în bloc a tuturor bunurilor, indiferent de obiectul de activitate al societății, ar fi putut să-i paralizeze activitatea.
Cât privește disjungerea cererii prezente, de acțiunea principală, fără a se pune în discuția părților, instanța a apreciat că nu este fondată această critică, deoarece cererea, se poate soluționa fără citarea părților. Nu se impunea nici o nouă reîmpărțire aleatorie a cauzei, întrucât instanța fusese deja investită.
În ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale, din data de 07.11.2008, prin care a fost aplicată instituirea sechestrului asigurator și asupra terenului situat în comuna, jud. V, în suprafață de 82.765,53 mp, aceasta a primit aceeași soluție ca și încheierea inițială, în baza motivării formulate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare - solicitând admiterea acesteia.
În motivare s-a arătat că la data pronunțării hotărârii erau îndeplinite condițiile art.594 pr.civ. motivele reținute de către instanță nefiind în conformitate cu dispozițiile legale.
Se susține că este creditoare din 4.06.2008, deținând 97,65% din SC SRL, adică 416 părți sociale, iar debitorul nu are cum să o despăgubească pentru că nu are bani.
La data de 13 ianuarie 2009 fost depusă la dosar completarea motivelor contestației în anulare susținându-se că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale, instanța apreciind greșit că nu sunt îndeplinite condițiile aplicării sechestrului asigurător, deși din probele dosarului rezultă cu certitudine că debitorul datorează 97,65% din părțile sociale deținută de defunctul soț al contestatoarei, proporție care se regăsește în egală măsură cu valoarea bunurilor sechestrate, iar administratorul a refuzat să o despăgubească.
Se mai arată că la dosar există înscrisuri în care se constată întinderea și exigibilitatea creanței, respectiv Hotărârea AGA nr.1/7.07.2008, adresa nr.394/24.09.2008, ignorate de către instanță.
Sunt invocate jurisprudența și literatura de specialitate, decizia nr.387/9.05.2006 a Curții Constituționale.
Se mai susține că greșit instanța de recurs reține că debitorul nu a încercat înstrăinarea activelor societății deși au fost depuse înscrisuri în acest sens, iar argumentul instanței în sensul că sechestrul este de natură să paralizeze activitatea societății nu este fundamentat juridic.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2009, fost ridicată de către intimată excepția tardivității completării motivelor contestației în anulare față de disp.art.319 pr.civ.
Cu privire la excepția invocată, instanța constată că hotărârea instanței de recurs, pronunțată la 12 2008, nu se comunică părților astfel că nu se poate reține că partea cunoștea conținutul deciziei la data pronunțării acesteia sau ulterior astfel încât termenul de 15 zile aplicabil în cauză să fie depășit.
Contestația în anulare se poate formula împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Or, în speță, nu se poate determina, pe baza înscrisurilor de la dosar, că partea a cunoscut decizia instanței de recurs, care nu se comunică și care a fost redactată la 19.12.2008, astfel că se va reține că cererea s-a formulat cu respectarea termenului prevăzut de art.319 pr.civ. motiv pentru care excepția va fi respinsă.
Analizând contestația în anulare instanța constată că cerințele art.318 pr.civ. nu sunt îndeplinite.
Astfel, față de completarea motivelor contestației formulată la 13 ianuarie 2009, se constată că sunt invocate dispozițiile art.318 teza a I-a pr.civ. sustinându-se faptul că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale, teza a II-a a textului menționat nefiind incidentă în cauză.
Din ansamblul argumentărilor aduse în cererea completatoare rezultă că se invocă o eroare de judecată iar nu o greșeală materială, care reprezintă ipoteza specială a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art.318 teza a I-a pr.civ.
Greșeala materială avută în vedere de text se referă la greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante, eroare care trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Această greșeală nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge la judecarea aceluiași recurs.
Or, în cauză contestatoarea invocă ignorarea probelor administrate în cauză, subiectivismul instanței și neluarea în considerare a jurisprudenței în materie, aspecte care nu se încadrează în textul sus menționat.
Motivele 3 și 4, invocate în cererea completatoare, nu se încadrează la rândul lor în dispozițiile art.318 teza I-a pr.civ. Se susține că instanța a reținut greșit situația de fapt în legătură cu pericolul înstrăinării activelor societății, însă situația de fapt nu poate constitui obiectul analizei instanței învestite cu această cale extraordinară de atac. De altfel, situația de fapt avută în vedere de instanță a vizat tocmai specificul obiectului de activitate și consecința măsurii asigurătorii atât asupra debitoarei cât și în ce privește creanța invocată de creditoare, în ipoteza paralizării activității debitorului.
Pentru aceste considerente în temeiul disp.art. 319 teza II-a și art.318 teza I-a pr.civ. instanța va respinge excepția tardivității și va respinge contestația în anulare.
Totodată văzând și disp.art. 274.pr.civ. instanța va obliga contestatoarea la plata sumei de 833 lei cheltuieli de judecată către intimată conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității contestației în anulare invocate de către intimată.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în, str.-, - și, nr.3A, județul V, împotriva deciziei nr. 1157/R-C din 12 2008 pronunțată în dosar nr-, intimat fiind SC SRL cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Obligă contestatoarea la plata sumei de 833 lei cheltuieli de judecată către intimată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
A Grefier,
Red.
/2 ex/29.01.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
