Sechestru asigurator. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr.452/2008
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC 2002 SRL împotriva Încheierii nr.43/Com/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta pârâtă SC 2002 SRL, lipsă fiind intimata reclamantă SC Recolta Transilvania SRL.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar taxa judiciară de timbru de 5 lei și în susținerea recursului constitutiv al societății comerciale 2002 SRL - Contract de societate.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului susținând motivele din expuse în scris. Se solicită amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
După dezbateri s-a înregistrat la dosar din partea intimatei reclamante SC Transilvania SRL un înscris.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Încheierea nr. 43/ 17 iulie 2008, Tribunalul Albaa admis în parte cererea reclamantei SRL " Recolta Transilvania" A I și a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale SRL " 2002" sat jud. C până la concurența sumei de 223.174, 55 lei, respingând capătul de cerere pentru sechestrarea bunurilor imobile ale societății.
Pentru a pronunța încheierea arătată, judecătorul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 907-908 Cod comercial iar soluția de respingere a sechestrului asupra bunurilor imobile ale societății pârâte a fost motivată pe împrejurarea că reclamanta nu a furnizat informațiile prin care se identifică aceste bunuri în cartea funciară.
Împotriva încheierii, pârâta a declarat recurs susținând că admiterea cererii este nelegală întrucât, judecătorul a ignorat inexistența unei creanțe certe lichide și exigibile deținute de reclamantă și rezultată dintr-un titlu executoriu, pentru a fi admisibilă sechestrarea asiguratorie, și nu a observat că în dosarul aflat pe rolul tribunalului este invocată nulitate absolută a contractului care nu poartă semnătura reprezentantului legal al pârâtei.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
1. Sunt considerate elemente componente ale fondului de comerț aparținând comerciantului, toate bunurile mobile, imobile, corporale sau incorporale destinate exploatării comerciale.
2. În temeiul art. 6 din Titlul IV al Legii nr.99/1999, fondul de comerț are natura juridică debun mobil incorporal.
În speță, calitatea de bun mobil incorporal prezintă interes deoarece, indisponibilizarea, sechestrul ori ale măsuri conservatorii nu sunt posibile și admisibile decât cu privire la bunuri a căror existență materială este independentă și nu se află sub regimul normei juridice speciale dedicate fondului de comerț.
Cu alte cuvinte, fondul de comerț figurează în activul patrimonial al debitorului (esse in credito) ca bun mobil incorporal în care sunt incluse toate bunurile, inclusiv bunurile imobile ale unui comerciant.
Regimul juridic aplicabil fondului de comerț trebuie înțeles într-un sens invers decât cel reglementat de art. 407 cod civil conform cărora, unele bunuri mobile atașate fondului funciar, forestier, cinegetic, etc. sau alte mobile încorporate în imobile devin imobile prin destinație.
Într-adevăr, întemeiat pe legea precitată la care se adaugă prevederile art.21 din Lega nr.26/1990, se reține că imobilele care sunt destinate exploatării comerciale sunt "încorporate" în fondul de comerț, devenind astfel, elemente incorporale, adică mobile prin destinație.
Din acest motiv, măsura sechestrării mobilelor dispusă "in globo" la care se referă art. 907 Cod comercial este improprie fondului de comerț care reprezintă, așa cum s-a arătat mai sus, totalitatea bunurilor într-un bun mobil incorporal.
Cu alte cuvinte, în privința raporturilor de drept material cât și a celor de drept procesual născute în legătură fondul de comerț, dreptul comercial pozitiv este specializat, dovadă fiind dispozițiile actelor normative derogatorii de la normele de drept comercial comun, aplicabile acestei valori.
A fortiori, regimul juridic comercial specializat derogă de la normele materiale și procesuale de drept civil.
Așa se explică de ce, raportat la dispozițiile Legii nr. 26/1990 și la cele ale Legii nr.99/1999, fondul de comerț face parte din categoria bunurilor la care se referă art. 407 Cod procedură civilă astfel cum a fost redactat prin OUG. nr. 138/2000 cel puțin pentru faptul că exploatarea comercială reprezintă nu numai o ocupație dar chiar obiectul de activitate al unei societății comerciale.
Or, sechestrarea fondului de comerț provoacă blocajul acestei activități punând comerciantul în riscul grav al falimentării.
Pentru motivele arătate, în materie comercială, instituirea măsurii de indisponibilizare impune observarea regulilor speciale determinate de natura juridică particulară a fondului de comerț și de felul sechestrului.
Din acest punct de vedere, sechestrul judiciar asupra fondului de comerț este permis numai în ipoteza deschiderii procedurii executării silite concursuale a societății comerciale care fiind dizolvată, încetează activitatea comercială iar bunurile ce au compus fondul de comerț redobândesc autonomie fiind posibilă măsura inventarierii și aplicării sigiliilor de către mandatarul judiciar.
Prin urmare, în privința fondului de comerț, simpla existență a unui cadru procesual, nu reprezintă o condiție de instituire a sechestrului conservator (având scopul de custodiere) deoarece nu este indiferent de obiectul procesului.
Altfel spus, sechestrarea conservatorie, sau sechestrarea provizorie la care se referă art.600 și 601 Cod procedură civilă, poate fi dispusă numai din rațiuni de importanță majoră pentru părțile raportului juridic, și numai în două ipoteze care prin prisma legii se configurează în două condiții și anume: dacă părțile într-un litigiu își dispută proprietatea, posesia, administrarea sau folosința fondului de comerț; dacă datornicul și creditorul se află în raporturi obligaționale consacrate irevocabil printr-un titlu executoriu.
Chiar și în aceste ipoteze, măsura sechestrării necesită atenție și exigențe sporite întrucât, admiterea cererii impune desemnarea unui terț în calitate de administrator provizoriu care ar putea prejudicia grav comerciantul dacă nu este bine ales și dacă, o astfel de măsură nu este însoțită de măsuri concrete, punctual descrise prin încheierea judecătorului, cu scopul de a circumscrie activitatea și răspunderile acestui custode și de a permite societății comerciale și comerciantului persoană fizică, să beneficieze de toate drepturile derivate din exploatarea comercială.
În speță, în procesul purtat de reclamantă cu pârâta, aflat pe rolul tribunalului, nu se află în dispută vreunul din drepturile reale asupra fondului de comerț care, necontestat, este proprietatea pârâtei.
Pe de altă parte, în absența unui titlu executoriu, astfel cum este definit de art.372 indice 3 Cod de procedură civilă, nici reclamanta și nici pârâta nu se legitimează calificat în calitatea de creditoare și respectiv de debitoare.
Or, această cerință este impusă de art. 907 Cod comercial care subordonează expres admisibilitatea cererii de instituire a sechestrului de calitatea petentului de a fi creditor personal al acționarului-debitor.
În sfârșit, în cauză este relevant izvorul juridic al obligației opusă de reclamantă, pârâtei.
Într-adevăr, pentru că fondul de comerț nu face parte din rândul efectelor de comerț, speței nu-i sunt aplicabile nici prevederile art. 908 teza I și teza II Cod comercial.
Într-adevăr, art.908 teza I Cod comercial reprezintă dreptul comercial comun în materia sechestrului și popririi, drept inaplicabil fondului de comerț supus regimului juridic special-derogatoriu la care s-au făcut referirile de mai sus.
Regimul juridic special este evocat, per a contrario de art.908 teza II, în concepția căruia, cauțiunea nu este datorată dacă cererea de sechestru asupra bunurilor sau cererea de înființare a popririi asupra numerarului, se bazează pe cambie, pe biletul la ordin sau pe alt efect comercial (cecul) la ordin sau la purtător, neplătit și în legătură cu care s-a dresat protestul de neplată. Reglementarea este explicabilă dacă avem în vedere că în temeiul Legii nr.58/1934 și al Legii nr.59/1934, titlurile de credit absolute (emise individual) denumite și "efecte de comerț" au juridic, valoarea similară banilor, conferind purtătorului sau deținătorului, legitimat în calitatea de proprietar prin șirul neîntrerupt al girului, calitatea de creditor sau de beneficiar al plății.
Prin urmare, legiuitorul a oferit creditorilor pârghii juridice speciale pe care le pot utiliza la data contractării, și de care se pot prevala pentru a recupera creanțele de la debitorul comerciant.
În acest sens, bazat pe caracterele efectelor de comerț, legiuitorul a fortificat protecția creditului, sub aspectul că dacă se învederează pericolul de a nu încasa suma de bani înscrisă în efectul deținut, creditorul are deschisă calea sechestrării altor bunuri sau a popririi altor sume de bani ale debitorului, în asemenea ipoteze, inclusiv obligarea la plata unei cauțiuni este lipsită de justețe deoarece ar anihila tocmai protecția vizată.
În concluzie, atât criticile din recursul pârâtei cât și considerentele expuse mai sus, rezultate din cercetarea pricinii sub toate aspectele în sensul prevăzut de art.304 indic 1 Cod de procedură civilă, conduc la "finele de neprimire" a cererii reclamantei.
Raportat la art. 304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă recursul va fi admis, iar sentința atacată se va modifica în sensul că cererea reclamantei va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul pârâtei SRL 2002 cu sediul în satul județul C, împotriva Încheierii nr.43/17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția comercială și de contencios administrativ și în consecință:
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge și cererea reclamantei SRL Recolta Transilvania AIa vând ca obiect înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale societății comerciale pârâte și ridică sechestrului asigurator instituit în temeiul încheierii modificate prin prezenta.
Menține restul dispozițiilor din încheierea atacată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei 3608 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 24 2008 în ședința publică.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red și dact. Jud. F
2ex./14.11.2008.
Jud.fond:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
