Sechestru asigurator. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 525.
Ședința publică de la 04.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți și împotriva încheierii de ședință din data de 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți și prin avocat ce depune împuternicirea avocațială nr.- la dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 07.10.2008, recurenții-reclamanți au depus ordinul de plată nr. 437 din 07.10.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.De asemenea, la data de 07.10.2008 recurenții-reclamanți și au depus încă două exemplare ale motivelor de recurs, care la data de 08.10.2008 au fost comunicate intimatului-pârât, la cele două adrese menționate de acesta.
La interpelarea Curții, reprezentantul recurenților-reclamanți și învederează instanței că nu poate preciza la care din cele două adrese locuiește în prezent intimatul-pârât.De asemenea, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Reprezentantul recurenților-reclamanți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a încheierii de ședință atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. De asemenea, precizează că lasă la aprecierea instanței stabilirea cauțiunii și își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului bucurești, secția a V-a Civilă la data de 29.02.2008, sub nr-, reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul au formulat cerere de înființare a sechestrului sigurător asupra cotei indivize de din imobilul situat în B, nr. 116-122, Bloc 6, B, etaj 3, apartament 33, sector 1 ce aparține pârâtului împotriva căruia reclamanții au formulat o acțiune pentru executarea indirectă, prin echivalent a obligațiilor asumatede acesta prin cele două promisiuni de vânzare cumpărare încheiate între ei la 8.08.2006.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 591 și urm. Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat că la data de 8.08.2006, între ei, în calitate de promitenți cumpărători și pârâtul, în calitate de promitent vânzător, au fost încheiate două promisiuni de vânzare cumpărare cu privire la anumite părți din imobilul situat în B, nr. 99 (fost 163), sector 1, însă, pârâtul nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligație de a încheia contractele în formă autentică, cu toate că termenele convenite în acest sens au fost demult depășite, iar acesta a fost pus în întârziere cu privire la neîndeplinirea obligațiilor sale contractuale.
Reclamanții au mai susținut că în calitatea lor de creditori (promitenți cumpărători) au formulat o acțiune pe fondul cauzei prin care au solicitat rezoluțiunea celor două antecontracte, obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate cu titlu de arvună ca și la plata despăgubirilor evaluate convențional pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor.
S-a arătat totodată de către reclamanți că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii de sechestru asigurător, întrucât există o creanță constataă printr-un act scris, fiind întrunită și cerința exigibilității creanței ca și cea privind intentarea unei acțiuni pe fondul cauzei.
Cu referire la oportunitatea măsurii sechestrului, reclamanții au arătata că există un risc considerabil pentru ei ca până la obținerea tueni hotărâri definitive și irevocabile, acesta să-și înstrăineze bunurile, astfel încât la momentul eventualei puneri în executare a titlului, acesta să se afle în stare de insolvabilitate.
Prin încheierea pronunțată de prima instanță în Camera de Consiliu la 10.03.2008, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în raport de prevederile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, care dispun că acel creditor care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constataă prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.
Tribunalul a apreciat că din economia acestui textreiese că măsura asigurătorie solicitată poate fi dispusă, dacă sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de lege, numai asupra unor bunuri ce aparțin exclusiv debitorului.
Or, în speță, s-a constatat că reclamanții au solicitat înființarea măsurii asupra unei cote indivize de ce ar aparține pârâtului din imobilul situat în B, nr. 116-122, Bloc 6, B, etaj 3, apartament 33, sector 1.
Din extrasul de Carte funciară depus la dosar, a rezultat însă că imobilul este deținut în coprorietate, în cote indivize de de numita, pe de o parte, și de pârâtul, împreună cu soția sa -, pe de altă parte.
În consecință, prima instanță a constatat că pârâtul nu deține exclusiv cota indiviză de din dreptul de proprietate asupra apartamentului, cota reprezentând bun comun ce aparține în devălmășie pârâtului și soției sale, astfel încât la acest moment nu este determinată cota fiecăruia dintre soți.
În consecință, prima instanță, în baza art. 591 Cod procedurăcivilă și art. 33 Codul familiei, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditorii personali ai unuia dintre soți în contradictoriu doar cu debitorul, în condițiile în care bunul vizat nu este bun propriu, ci bun comun.
În termen legal, împotriva acestei încheieri, reclamanții au promovat recurs, prevelându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, însă date fiind dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, încheierea atacată nefiind susceptibilă de apel, recursul nu este limitat doar la motivele de casare prevăzute de art 304, instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele, în limitele criticilor formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții susțin că prima instanță în mod greșit a respins cererea ca inadmisibilă în baza art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 33 Codul familiei, deoarece norma de procedură nu stabilește că pentru înființarea sechestrului asigurător este necesar ca bunul asupra căruia se instituie măsura, să fie proprietatea exclusivă a debitorului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 33 Codul familiei se referă la bunurile comune ale soților care nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre ei, text care este inaplicabil, deoarece sechestrul asigurător nu este o măsură de executare silită, ci un mijloc procesual care intră în conținutul acțiunii civile și care are drept scop împiedicare debitorului de a-și diminua intenționat activul patrimonial, pentru a se putea asigura creditorului posibilitatea efectivă de a-și executa creanța, pe calea ulterioară a executării silite.
Recurenții mai arataă că de altfel, în doctrinăs-a subliniat faptul că măsurile asigurătorii în vederea realizării executării silite, producând numai o indisponibilizare provizorie, nu sunt contrare dispozițiilor art. 33 Codul familiei, care interzic numai urmărirea, deci executarea propriu-zisă a bunurilor comune ale soților, de către creditorii personali ai unuia dintre ei.
S-a făcut dovada de către recurenți a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datoarate în calea de atac.
În recurs, nu s-au administrat alte probe, iar intimatul pârât nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând cererea dedusă judecății, văzând soluția pronunțată, cercetând legalitatea și temeinicia acesteia pe baza motivelor de recurs formulate și constatând dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă.
Recurenții reclamanți au încheiat cu intimatul pârât două antecontracte de vânzare cumpărare la data de 8.08.2006, înscrisuri sub semnătură privată, certificată de avocat în condițiile art. 3 alin. 1 din Legea 51/1995, prin care au convenit încheierea în viitor a două contracte de vânzare cumpărare în formă autentică asupra unor părți din imobilul situat în B, nr. 99 (fost 163), sector 1.
Intimatul pârât nu și-a îndeplinit obligațiile de a face născute din fiecare din cele două antecontracte, în sensul prezentării la notar pentru parfectarea actelor (antecontractele purtând, de altfel, asupra unor bunuri viitoare), astfel că recurenții reclamanți, promitenți cumpărători au formulat acțiune în instanță prin care au solicitat rezoluțiunea antecontractelor, cu repunerea părților în situația anterioară - restituirea arvunei încasate de intimat în baza fiecărui antecontract și daune interese pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către acesta.
Întrucât recurenții sunt creditori, neavând alte garanții constituite pentru recuperarea creanței ce se va stabili prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și cum creditorii nu au decât gajul general asupra patrimoniului debitorului, în condițiile art. 1718 Cod civil, au recurs la solicitarea înființării sechestrului asigurător, prevăzut de art. 591 Cod procedură civilă, pentru a-l împiedica pe debitor să-și creeze sau sa-și mărească starea de insolvabilitate, astfel ca la momentul la care creanța va fi certă, lichidă și exigibilă, să poată trece la executarea silită a imobilului.
Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă care presupun condiția unei creanțe a creditorului constatate prin act scris și exigibilă, ci ipoteza alin. 3 din același text, deoarece creditorii nu au decât un act scris (cele două antecontracte de vânzare cumpărare), care însă, până la eventuala pronunțare a rezoluțiunii celor două acte juridice și stabilirii obligațiilor pecuniare ale intimatului pârât față de recurenți, nu este exigibilă.
Textul constatat a fi aplicabil face trimitere și la dispozițiile alin. 1 din art. 591 Cod procedură civilă, în sensul că și în acest caz creditorul este ținut să facă dovada îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de acest text și, în plus, cele prevăzute pentru această situație: debitorul să fi micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise, ori debitorul este în pericol să se sustragă de la urmărire, ori să-și ascundă sau să-și risipească averea, în ambele cazuri (alin. 1 și 3), fiind obligatorie depunerea unei cauțiuni, într-un cuantum fixat de instanță.
Însă, așa cum a reținut și prima instanță, este necesar, așa cum se desprinde din dispozițiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, ca bunurile mobile sau imobile asupra cărora se solicită înființarea sechestrului, să fie proprietatea exclusivă a debitorului sau, cel puțin, regimul de proprietate asupra acestora să permită înființarea măsurii în acord cu scopul pentru care ea a fost reglementată.
Este corectă susținerea recurenților că înființarea unui sechestru asigurător nu reprezintă o măsură de executare silită propriu-zisă, ci doar o măsură a unui creditor diligent de a-și asigura posibilitatea executării silite a creanței sale, pe temeiul gajului general reprezentat de patrimoniul debitorului său.
În acest context, corect se afirmă că dispozițiile art. 33 din Codul familiei nu pot fi reținute ca temei pentru respingerea cererii, normă ce va fi înlăturată.
Curtea apreciază că impedimentul înființării măsurii, nu ține neapărat de existența coproprietății devălmașe dintre intimatul pârât și soția sa, ci faptul că imobilul cu privire la care intimatul are calitatea de coproprietar codevălmaș pentru o cotă de, nu ar putea fi indisponibilizat ca urmare a instutuirii măsurii, pentru cealaltă cotă de din imobil existând și un alt coproprietar, potrivit extrasului de carte funciară, care va putea face în mod liber acte de dispoziție asupra cotei sale ideale din bun.
Prin urmare, înființarea măsurii nu ar putea avea finalitatea pentru care legiutorul a instituit-o, întrucât nu ar rezulta indisponibilizarea bunului; în plus, indisponibilizarea cotei de din bun, nu ar profita cu nimic recurenților, pentru că eventuala existență a sechestrului la data obținerii titlului executoriu, nu va putea fi urmată direct de trecerea a executarea silită a bunului, ci va trebui mai întâi ca aceștia să obțină partajul bunurilor comune, ieșirea din indiviziunea și cu celălalt coproprietar, precum și atribuirea în natură a imobilului către intimat pe calea acțiunii oblice, conform art. 974 Cod civil.
Așa cum s-a menționat ca necesar, recurenții nu au dovedit nici celelalte condiții speciale prevăzute de art. 591 alin. 3 Cod procedură civilă pentru situația creditorului a cărui creanță nu este exigibilă, respectiv, ca debitorul să fi micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau să nu fi dat asigurările promise, ori debitorul să fie în pericol să se sustragă de la urmărire, ori să-și ascundă sau să-și risipească averea.
Ca atare, măsura solicitată, astfel cum a stabilit prima instanță, nu poate fi admisă, fiind total inoportună și fără finalitatea avută în vedere de legiuitor.
Curtea constată că tribunalul a reținut inadmisibilitatea ca o excepție de fond, dar a evaluat cererea din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de normele pe care le-a reținut ca incidente, pronunțându-se pe aspecte de temeinicie a cererii pe care a cercetat-o în realitate, pe fondul ei.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți și, împotriva încheierii din Camera de consiliu de la data de 10.03.2008, de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./20.01.2009
Tribunalul București, Secția a V-a Civilă
Judecător -
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
