Sechestru asigurator. Decizia 600/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6827/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 600/
Ședința publică de la 03.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC ROMANIA SRL împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 05.10.2009 de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37313/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul de fond, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea probei cu înscrisuri și depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, lista tranzacții emisă de Bank și certificat privind activitatea, eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În temeiul art.167 Cod procedură civilă, Curtea incuviinteaza proba cu înscrisuri, ca fiind utila, pertinenta si concludenta cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită, în principal, admiterea recursului, în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale recurentei-pârâte.
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte, arată în susținerea motivelor de recurs că prima instanță a considerat că prevederile Cod procedură civilă sunt îndeplinite atâta timp cât nu există înscrisul constatator al creanței. Arată că intimata-reclamantă a solicitat o sumă de bani, fără a indica temeiul și modul de calcul, indicând în mod generic contractul individual de muncă. Or, la data declanșării litigiului de fond, Contractul individual de muncă își încetase aplicabilitatea.
De asemenea, arată că intimata-reclamantă nu contestă că recurenta-intimată și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată, ci solicită o sumă suplimentară.
Mai arată că instanța de fond a aplicat al doilea raționament, deși se afla în fața aceleiași situații, cu privire la drepturile salariale și cheltuielile de decont, apreciind că înscrisurile depuse la dosar în dovedirea pretențiilor nu au caracter de creanțe exigibile constate prin act scris.
În subsidiar solicită obligarea intimatei-contestatoare la plata unei cauțiuni. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în baza art. 591 și urm. pr. civ. admis cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata SC Romania SRL, a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile al debitoarei SC Romania SRL, in limita sumei de 11.454, 54 EURO.
În considerente a reținut că potrivit art. 591 alin. 1. pr. civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanța este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedește ca a intentat acțiune, condiție pe care reclamanta a dovedit ca a îndeplinit-o, ea înregistrând pe rolul Tribunalului București acțiunea cu nr. 25252/3/12.06.2009 cu prim termen la data de 26.10.2009, prin care a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 11.454,54 euro si 970 lei reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate (2.704,54 euro), drepturi salariale (5250 euro), salariu compensatoriu potrivit art. 78 alin. 1 din Contractul Colectiv de munca la Nivel Național (3500 euro) si contravaloarea cheltuielilor efectuate de către ea in îndeplinirea sarcinilor de serviciu conform dovezilor pe care le-a prezentat serviciului contabilitate in vederea decontării (970 lei).
Referitor la cerința constatării creanței prin act scris, contractul individual de munca depus la dosar satisface condiția legii, stabilind la litera "J" ca salariul lunar brut al reclamantei este de 10.283 lei, echivalentul a 2.000 euro net calculați la cursul BNR si care se va ajusta in funcție de cursul oficial al BNR din data plații. De asemenea, anexele 3 si 4 ale contractului, stipulează ca începând cu data de 01.10.2008, salariata primește o remunerație in funcție de performanta limitata la 9 salarii brute lunare pe an, iar in anul 2008, valoarea garantata a primei acordate in funcție de rezultatele obținute in activitate a fost de 3.300 euro net, plătibila in rate lunare egale.
Conform înscrisului aflat la fila nr. 28 dosarului, societatea parata si-a asumat la data de 15.07.2009 obligația ca in ultima zi lucrătoare a lunii iulie, sa-i achite reclamantei o compensație la concediere de un salariu lunar in afara drepturilor cuvenite la zi in baza relațiilor de munca, precum si o compensație de 2.839 RON reprezentând contravaloare zilelor de concediu de odihna neefectuate, aferente anilor 2008 si 2009, insa din promovarea cererii de față la o data ulterioara ultimei zile lucrătoare a lunii iulie, s-ar putea deduce ca plata nu a fost executata. De asemenea, sumele solicitate prin acțiune cu titlu de compensare a concediului de odihna neefectuat sunt mai mari decât cele recunoscute de către parata dar, toate acestea fiind aspecte ce țin de fondul cauzei, urmează a fi analizate in dosarul nr-.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, termenul de plata a salariului este unul esențial, care îl pune de drept in întârziere pe angajator, așa cum se desprinde din prevederile art. 161 alin. 4 din Codul muncii: "întârzierea nejustificata a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
În aceeași categorie intra si sumele care reprezintă compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, in cazul încetării contractului individual de munca.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat ca temerea reclamantei de a nu-si vedea satisfăcut dreptul de creanța este justificata, dat fiind ca desființarea postului ocupat de către ea in cadrul societății poate avea inclusiv semnificația dificultăților financiare cu care aceasta se confrunta in aceasta perioada.
Apreciind ca nu este necesara obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni, instanța a admis cererea si a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitoarei in limita contravalorii sumei de 11.454,54 euro solicitata in cadrul acțiunii intentate la data de 12.06.2009. Suma de 970 lei ceruta cu titlu de cheltuieli efectuate in îndeplinirea sarcinilor de serviciu, neavând caracterul unei creanțe exigibile constatate prin act scris, nu poate constitui temei de fapt pentru instituirea sechestrului asigurător.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs ROMÂNIA SRL înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a -VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin încheierea recurata instanța a reținut ca sunt îndeplinite condițiile necesare pentru emiterea cererii privind instituirea unui sechestru asigurător după cum urmează:
- a fost făcuta dovada declanșarea unui litigiu de fond acțiunea promovată de intimata in cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a;
- exista înscris constatator al unei creanțe exigibile Contractul Individual de Munca -"" - încheiat intre intimata-reclamanta si recurentă;
- este justificata temerea reclamantei de a nu-si vedea satisfăcuta creanța in condițiile in care, motivul încetării raporturilor de munca a fost restructurarea subscrisei angajatoare cu consecința desființării postului deținut de reclamanta pana in acel moment.
Considerațiile instanței cu privire la îndeplinirea condițiilor dispuse de lege pentru admisibilitatea cererii de instituire a sechestrului, s-au întemeiat exclusiv pe aprecieri subiective, fără a se analiza, nici măcar in limitele permise de procedura sumara urmata, dovezile obiective de care a înțeles sa se folosească intimata.
Ca mijloace procesuale ce intra in conținutul acțiunii civile, masurile asigurătorii au ca scop exclusiv asigurarea posibilității de realizare efectiva a executării, atunci când exista indicii temeinice ca aceasta ar putea fi zădărnicită sau îngreunata datorita insolvabilității debitorului.
Așadar, existenta unor motive care sa-l facă pe creditor sa considere ca nu va avea posibilitatea realizării concrete a creanței sale trebuie sa fie temeinic ancorate in realitate si demonstrate de către acesta si nu deduse din simple afirmații
a contrario, atunci când imposibilitatea de realizare efectiva a executării sau dificultatea sporita a acesteia nu este demonstrata, chiar daca toate celelalte condiții ar fi îndeplinite, nu se poate dispune o măsura asiguratorie.
În speța, pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiții, reclamanta a prezentat scrisoarea adresată de recurentă prin care i se făcea cunoscut ca, urmare a unor masuri de restructurare cauzate de "contextul economic si financiar actual ce conduce la imposibilitatea (nn. România) de a concretiza proiectele imobiliare în care a investit mai multe milioane de euro cu începere din anul 2007", postul sau este desființat si prin urmare, raporturile de munca urmează a înceta.
Rezulta așadar foarte clar ca nu au fost invocate dificultăți financiare care sa conducă la o posibilitate de respectare a obligațiilor asumate, ci dificultăți de ordin general care nu mai justificau o anumita organigrama deoarece, prin ipoteza, restructurarea benevola a unei companii se produce in scopul creșterii profitabilității activității sale.
Numai in cazul unei reorganizări judiciare cum este cea din cadrul unei proceduri de insolvența restructurarea unei societăți comerciale are la baza dificultăți economice majore care reprezintă dovezi certe ale insolvabilității debitoarei.
În plus, nu se poate face o apreciere temeinica a situației financiare a unei societăți fără a deține date minime despre aceasta. Astfel, recurenta a arătat că este o societate comerciala cu un capital social in valoare de peste 500.000 euro, face parte dintr-un grup care activează la nivel internațional iar cifra de afaceri proprie depășește câteva milioane de euro.
În condițiile de mai sus, temerea intimatei cu privire la dificultatea obținerii realizării creanței sale, in cazul in care, urmare a soluționării dosarului de fond recurenta ar cădea in pretenții, apare ca fiind nejustificata.
Având in vedere cele de mai sus recurenta solicită instanței să observe ca demersul intimatei cu privire la instituirea unui sechestru asigurător apare ca o măsura excesiva si cu un evident scop șicanatoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 591 alin. 1. proc civ, creanța (având ca obiect plata unei sume de bani) pretinsa de creditor in litigiul de fond trebuie sa fie exigibila si totodată constatata intr-un înscris care nu este titlu executoriu.
Prin urmare, instanța investita cu soluționarea cererii privind instituirea sechestrului asigurator deși nu este competenta sa analizeze fondul pretenției, pentru o apreciere corecta a îndeplinirii condițiilor, nu poate face abstracție de pretențiile din acțiunea de fond.
În speța, intimata-reclamanta, pentru a dovedi îndeplinirea condiției privind declanșarea litigiului de fond, a depus la dosarul cauzei însăși cererea de chemare in judecata care face obiectul dosarului nr-.
În aceste condiții, prima instanța a avut posibilitatea sa facă o analiza, fie si sumara, a modului în care este justificata solicitarea de acordare a pretențiilor.
Or, o asemenea analiza relevă, in primul rând, faptul ca nu se contesta măsura încetării raporturilor de munca. Prin urmare, la data declanșării de către intimata reclamanta a litigiului de fond, își încetase aplicabilitatea.
Instanța a reținut in mod corect faptul ca potrivit drepturile salariale ale intimatei-reclamante se ridica la o anumita valoare, indicata cu titlu de salariu de baza, insa omite sa observe ca in acțiunea de fond nu aceasta valoare este solicitata.
Mai mult decât atât, recurenta a învederat ca prin acțiunea de fond intimata-reclamanta nu contesta aptul ca recurenta, in calitate de angajator, nu ar fi îndeplinit obligațiile financiare ce o incumba potrivit, ci doar solicita o valoare suplimentara a acestor drepturi, fără a explica care este temeiul. În aceste condiții, pana la precizarea concreta a temeiurilor acțiunii de fond, nu apare ca un înscris constatator al însăși creanței care se solicita prin acțiunea de fond.
Recurenta consideră că, in condițiile concrete ale spetei, in care a încetat, iar pretențiile din acțiunea de fond nu vizează obligațiile care rezulta cu claritate din acesta, condiția in discuție nu este îndeplinita.
Pe de o parte, intimata-reclamanta solicita anumite sume de bani fără a preciza concret temeiul acestora si modul de calcul, ci doar indicând in mod generic. Or, lipsa individualizării temeiului creanței conduce la concluzia ca, chiar și in operațiunea de antamare a fondului cauzei, nu se poate da prevalenta susținerilor intimatei reclamante.
Pe fondul unor susțineri ce nu pot fi justificate prin indicarea concreta a naturii drepturilor salariale pretinse (, sporuri, prime, etc.) sau a temeiului de drept, instanța investita cu solicitarea de asigurare a respectivei acțiuni nu poate ignora aceste deficiente, chiar nu poate decât "sa pipăie fondul" pentru a stabili, la fel ca in materie de ordonanța președințiala, daca aparenta dreptului este de partea intimatei-reclamante.
Pe de alta parte, separat de faptul ca pretențiile de fond nu sunt precizate in niciun fel, intimata-reclamanta nu contesta faptul ca recurenta ar fi îndeplinit obligațiile de plata a salariului la valoarea care rezulta din Contractul de munca, ci doar solicita o valoare mai mare.
În aceste condiții, caracterul cert al creanței pretinse si, implicit, exigibilitatea acesteia nu pot fi determinate, dar, mai ales, nu se poate stabili nici măcar daca creanța este constatata printr-un înscris, astfel cum cere art. 591 alin. 1. proc civ.
recurentei este confirmata chiar de prima instanța care a aplicat în tocmai raționamentul de mai sus cu privire la cheltuielile pretins efectuate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Astfel, deși si pentru acestea se pare ca exista la dosar înscrisuri pe care intimata-reclamanta înțelege sa le folosească in dovedirea pretențiilor sale, prima instanța considerat ca acestea nu au caracter de creanțe exigibile constatate prin act scris.
Având in vedere cele de mai sus, recurenta solicită instanței să constate că prima instanța si-a întemeiat greșit hotărârea considerând ca, deși măsura sechestrului asigurător se impune, nu este necesara plata unei cauțiuni de către reclamanta.
Așa cu recurenta a arătat, nu poate fi considerat înscris constator al creanței, insa in condițiile in care prima instanța ar fi apreciat ca totuși se impune instituirea unui sechestru asigurător - deci prin ipoteza creanța întrunea condițiile pentru a fi considerata exigibila - ar fi trebuit sa aplice alin. 2 al art. 591 care vizează situația lipsei înscrisului. Potrivit acestui alineat, măsura instituirii unui sechestru asigurător nu se putea lua decât in condițiile in care reclamanta ar fi depus o cauțiune valoric egala cu J din suma pretinsa in acțiunea de fond.
Intimata nu a formulat intampinare.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.591 al.1 Cod procedura civila, creditorul care nu are titlul executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cauțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Acesta este temeiul de drept retinut de instanta de fond, care a constatat ca reclamanta a dovedit indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru creanta pretinsa in suma de 11.454,54 Euro, reprezentand compensarea concediului de odihna, drepturi salariale, salariu compensatoriu.
Recurenta invoca nelegalitatea si netemeinicia hotararii pronuntate de instanta de fond, criticile acesteia incadrandu-se in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, in concret fiind relevate mai multe aspecte referitoare la temerea justificata a intimatei de a nu-si putea recupera creanta, la existenta unui inscris care sa constate creanta, la obligativitatea depunerii unei cautiuni.
Referitor la sustinerile recurentei in sensul ca respectivul contract individual de munca al intimatei, care a incetat, nu poate fi considerat ca inscris constatator al creantei, Curtea retine ca prin actiunea pe fond, înregistrata pe rolul Tribunalului București cu nr. 25252/3/12.06.2009, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 11.454,54 euro, reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate (2.704,54 euro), drepturi salariale (5250 euro), salariu compensatoriu potrivit art. 78 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel Național (3500 euro).
Inscrisul constatator al creantei, asa cum corect a retinut tribunalul, este chiar contractul individual de munca care a determinat pentru parti drepturi si obligatii corelative, printre care si cele referitoare la concediu de odihna, drepturile salariale si salariul compensatoriu.
Chiar daca la momentul de acest contract a incetat, atata timp cat nu a fost anulat, el reprezinta izvor de drepturi si obligatii pentru parti si poate fi considerat inscris doveditor al creantei cu privire la sumele pretinse de intimata-reclamanta, drepturi aferente perioadei de executare a contractului.
In privinta salariului compensatoriu, in afara drepturilor legale derivate din contractul individual de munca, recurenta-intimata a recunoscut aceasta obligatie si prin adresa nr.21/15.07.2009, comunicata intimatei.
de aceste considerente, Curtea constata ca nu poate retine sustinerile recurentei referitoare la inexistenta inscrisului constatator al creantei, dar nici pe cele referitoare la obligativitatea platii cautiunii.
Asa cum am aratat, in mod corect instanta de fond a retinut incidenta aliniatului 1 al art.591 cod procedura civila, potrivit caruia cautiunea in acest caz este facultativa, fiind lasata la aprecierea instantei. Retinand ca in cauza s-a facut dovada existentei unui inscris constator al creantei, plata cautiunii nu era obligatorie.
In ceea ce priveste existenta creantei si scopul masurii asiguratorii prevazute de art.591 Cod procedura civila, Curtea constata ca intimata-reclamanta a solicitat instituirea masurii asiguratorii pentru garantarea executarii creantei constand in plata drepturilor unor drepturi salariale si drepturi echivalente drepturilor salariale, fara a preciza perioada pentru care ar fi datorate aceste drepturi.
Prin inscrisurile depuse la dosar pe parcursul solutionarii recursului(fila 17 dosar recurs), recurenta-parata a produs dovezi cu privire la virarea unor importante sume de bani catre intimata-reclamanta, sume consemnate in extrasul de plata cu titlu de salariu compensatoriu si concediu, salarii pe mai multe luni, cheltuieli prefinantate, diurne, deconturi etc.
Chiar daca instanta sesizata cu cererea de infiintare a masurii asiguratorii nu este chemata a verifica temeinicia pretentiilor pe fondul cauzei, trebuie sa analizeze indeplinirea conditiilor pentru infiintarea sechestrului si prima dintre acestea este existenta unei creante. In acest scop, fara a se pronunta pe fondul pretentiilor, instanta trebuie sa cerceteze aparenta dreptului pretins.
Sub acest aspect, cercetand aparenta drptului pretins, Curtea constata ca recurenta a platit prin virare in contul intimatei sume importante cu titlu de drepturi salariale, salariu compensatoriu si compensare in bani a concediului de odihna. Avand in vedere ca intimata-reclamanta nu a precizat in actiunea pe fond perioada la care se refera pretentiile sale, dovezile produse in recurs vor fi interpretate, potrivit regulilor generale de interpretare, in favoarea celui care se obliga, deci a debitorului obligatiei. Avand in vedere ca temeinicia pretentiilor si cuantumul exact al drepturilor pretinse va fi analizat de instanta de fond, Curtea constata ca recurenta a adus dovezi suficiente prin care a pus subsemnul indoielii creanta pretinsa sau cel putin mare parte din cuantumul acesteia.
Mai mult, masurile asiguratorii sunt mijloace procesuale care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale debitorului, pentru a evita disparitia sau degradarea lor sau diminuarea activului patrimonial al debitorului, in scopul asigurarii executarii creantei creditorului.
Avand in vedere situatia financiara a recurentei, societate cu un capital de 503.292 Euro, asa cum rezulta din extrasul de la Oficiul registrului Comertului, Curtea apreciaza ca nu se justifica temerea intimatei de a nu-si vedea satisfacuta o eventuala creanta.
de aceste considerente, in baza art.312 cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC ROMANIA SRL împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 05.10.2009 de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37313/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./10.03.2010
Jud. fond:.
.
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
