Sechestru asigurator. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 620/R-COM
Ședința publică din 29 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - - SRL cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" din B,--10,.5, sector 1, împotriva încheierii din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul domiciliat în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă și avocat pentru HG intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei potrivit chitanței de la fila 12 din dosar și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorii părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - - SRL, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, casarea încheierii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat având HG cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică, arătând că există cerere de instituire a unui sechestru asigurator.
În replică, apărătorul recurentei-reclamante precizează că instanța de fond a stabilit cuantumul cauțiunii până la data de 11 martie, iar partea a luat cunoștință de acea încheiere la data de 13 martie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 18.02.2009, reclamanta - Pac hemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună instituirea sechestrului asigurator asupra terenului în suprafață de 2.498 mp. proprietatea acestuia, amplasat în P, Cartier, punctul, județul A, identificat cu nr.cadastral 4542/5 și înscris în Cartea funciară la nr.20902.
În motivarea cererii, a precizat că a promovat împotriva pârâtului acțiune având ca obiect rezoluțiune antecontract de vânzare-cumpărare nr.1772/7.05.2008, autentificat la, pentru cumpărarea suprafeței susmenționate, precum și pentru repunerea părților în situația anterioară cu restituirea sumei de 219.036 lei achitată ca avans și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la 16.06.2008 și până în momentul plății efective.
Deoarece există riscul ca pârâtul să-și mărească starea de insolvabilitate, pentru finalizarea executării titlului ce se va obține, se solicită indisponibilizarea acestui imobil.
A mai arătat că, pârâtul este de rea-credință, întrucât la data perfectării antecontractului și primirii sumei ca avans, cunoștea faptul că terenul este afectat de trei căi de acces public, ceea ce-l făcea impropriu folosirii conform destinației sale, respectiv construirii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.591 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, art.907 și art.908 Cod comercial.
Tribunalul Comercial Argeș, prin încheierea Camerei de Consiliu din 4 martie 2009 admis cererea reclamantei, a instituit sechestru asigurător asupra terenului în suprafață de 249,8 mp. și a obligat reclamanta la plata unei cauțiuni de 109.518 lei, până la 11.03.2009, la dispoziția instanței, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.591 din Codul d e procedură civilă se referă la cele trei împrejurări în care se poate solicita instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului, distingând după cum creanța creditorului este constatată sau nu prin act scris și este sau nu este exigibilă.
Astfel, potrivit alin.1 al articolului arătat, creditorul a cărui creanță este constatată printr-un act scris și este ajunsă la termen va putea, deodată cu chemarea în judecată pentru plata creanței sale, să solicite instituirea unui sechestru asigurator pe bunurile datornicului său, iar instanța are posibilitatea să fixeze în sarcina sa plata unei cauțiuni.
2 al aceluiași text se referă la situația în care creanța creditorului nu este constatată în scris, caz în care el trebuie să dovedească faptul că a intentat acțiune și trebuie să depună, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată.
Problema depunerii unei cauțiuni, conform alin.2 al art.591 din Codul d e procedură civilă, se pune numai în cazul în care cererea creditorilor nu-și are temei într-un act scris.
În fine, alin.3 al aceluiași articol dă instanței posibilitatea să încuviințeze sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, "în cazul în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin.1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță."
În speță, reclamanta a pretins că este creditoare pentru suma de 219.036 lei, sumă pe care a achitat-o cu titlu de avans în vederea cumpărării terenului proprietatea pârâtului și a cărei restituire o solicită în prezent, deoarece nu mai dorește să achiziționeze terenul, din motive care nu privesc acțiunea de față, ci fondul dreptului, dedus spre soluționare în dosarul nr-.
Cât privește creanța pretinsă, din conținutul dovezilor depuse la dosar, instanța reține că ea se încadrează nu în dispozițiile alin.1 sau 3 ale textului art.591 Cod procedură civilă, așa cum arată reclamanta, ci în dispozițiile alin.2, nefiind vorba despre o creanță constatată în scris.
Astfel, potrivit Antecontractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 8 din dosar, suma de 219.036 lei este stipulată ca fiind "arvună" (preț parțial) în contul unei vânzări viitoare, iar restituirea sa este supusă unor condiții stabilite de părți.
Potrivit art.5.3 din Antecontract, "În situația în care, ulterior momentului încheierii prezentului antecontract se va releva existența unor vicii legate de dreptul de proprietate al promitentului-vânzător, ori de posibilitatea de utilizare a terenului pentru edificarea unei construcții în regim de la la (POT 40%, 2,00) așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr.769/24.04.2008 emis de Primăria Municipiului P, ori în legătură cu actele de proprietate, promitentul vânzător se angajează să restituie suma primită astăzi de la societatea promitentă cumpărătoare, cu titlu de avans".
Fiind o creanță supusă unor condiții stabilite de comun acord, suma de 219.036 lei nu poate fi apreciată drept o creanță constatată prin act scris și ajunsă la termen, așa cum cer dispozițiile alin.1 al art.591 Cod procedură civilă, decât după ce instanța care va soluționa fondul cauzei se va pronunța asupra capătului de cerere având acest obiect, reținând dacă este sau nu este îndeplinită vreuna din condițiile care ar conduce la restituirea acestei sume.
Nici cerințele alin.3 al art.591 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului, sau nu a dat asigurările promise și nici nu a dovedit existența vreunui pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea.
Instanța a reținut însă că sunt incidente dispozițiile alin.2 al art.591 Cod procedură civilă și că reclamanta are o creanță împotriva debitorului în sumă de 219.036 lei, creanță pe care încearcă să și-o valorifice printr-o acțiune ce se află pe rolul acestei instanțe și care formează obiectul dosarului nr-.
Pe cale de consecință, cererea creditoarei-reclamante a fost admisă în condițiile impuse de conținutul textului art.591 alin.2 Cod procedură civilă, iar instanța, admițând cererea și instituind măsura sechestrului asigurător asupra terenului în suprafață de 2.498 mp - proprietatea pârâtului - situat în intravilanul localității P, cartier, punct, județul A identificat cu nr.cadastral 4542/5 și înscris în cartea funciară la nr.20902 a localității P, va dispune în același timp obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni de J din valoarea reclamantă, în sumă de 109.518 lei.
Cauțiunea fixată trebuie să fie consemnată de reclamantă până la data de 11.03.2009, la dispoziția instanței, conform art.7231alin.1 Cod procedură civilă, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, încheierea fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității, prin faptul că a schimbat temeiul legal al cererii din art.591 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, cum s-a cerut inițial, în art.591 alin.2 Cod procedură civilă, dar fără a fi pus în discuția părților.
De asemenea, încheierea este nelegală și sub aspectul modului de stabilire a obligației de plată a cauțiunii, despre care aceasta a aflat după trecerea termenului fixat de instanță, având în vedere că soluționarea cauzei s-a făcut în cameră de consiliu, fără citarea părților;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a materialului probator administrat în cauză, prin aceea că aceasta are o creanță constatată printr-un înscris, și încă unul în formă autentică, pârâtul arătând că a primit avansul în sumă de 219.036 lei.
Or, afirmația că suma respectivă nu poate fi apreciată drept o creanță constatată printr-un act scris și ajunsă la termen, decât după ce instanța care va soluționa fondul cauzei se va pronunța asupra capătului de cerere având acest obiect, reținând dacă este îndeplinită vreuna din condițiile care ar conduce la restituirea acestei sume, nu are legătură cu dispozițiile art.591 și urm. Cod procedură civilă, instanța interpretând greșit dispozițiile ce reglementează instituția sechestrului asigurator, în acest fel, blocându-i accesul la justiție și creând posibilitatea ca aceasta să nu-și mai poată recupera creanța.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre o nouă judecare.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică întemeiată pe motivul prevăzut de pct.5 al art.304 Cod procedură civilă, nu poate fi primită, fiind infirmată de textul art.592 alin.2 Cod procedură civilă, în conformitate cu care cererea de sechestrul se decide de urgență, în cameră de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând, totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează a fi depusă aceasta.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond a aplicat dispozițiile art.592 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că nu se poate vorbi de vreo manieră personală de soluționare a cererii cum susține recurenta care, ea înșiși, în motivarea recursului, apreciază legalitatea unei asemenea proceduri, "tocmai pentru a asigura caracterul de surpriză al unei asemenea măsuri și pentru a preîntâmpina intenția debitoarei de a-și micșora patrimoniul".
Cunoscând aceste prevederi și fiind inițiatoarea instituirii măsurii, recurenta-reclamantă trebuia să depună toate înscrisurile pe care le considera necesare în susținerea cererii sale.
Având în vedere că norma este imperativă, judecătorul fondului neputându-se abate de la aceasta, se constată că nu subzistă prevederea invocată cu recurenta-reclamantă, respectiv art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Nici faptul că nu a cunoscut obligația de plată a cauțiunii fixate de instanță nu lipsește de efecte juridice hotărârea pronunțată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, cu atât mai mult cu cât aceasta avea calitatea de reclamantă și trebuia să depună diligențe în ceea ce privește cunoașterea modului de soluționare a cererii.
Dispozițiile legale sunt clare, nu lasă loc la interpretări, astfel că în lipsa unei alte prevederi referitoare la modul de comunicare al termenului de plată a cauțiunii nu se poate aprecia că judecătorul fondului a încălcat principiul disponibilității.
Nici critica vizând subzistența motivului prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, nu este îndreptățită, instanța de fond apreciind corect situația de fapt existentă în cauză, în sensul neîndeplinirii condițiilor de creanță constatată prin act scris și ajunsă la termen, pentru a putea fi incidente dispozițiile aart.591 alin.1 și 3 Cod procedură civilă.
Ca atare, pronunțarea încheierii de față s-a făcut în baza unui temei legal, stabilit în raport de situația de fapt reieșită din probatoriul administrat, ceea ce face nejustificată critica vizând incidența pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, instanța admițând cererea sa, a dispus luarea măsurii de indisponibilizare, dar care a rămas fără efecte prin lipsa de diligență a chiar recurentei-reclamante.
Sub acest aspect, observând dispozitivul încheierii și norma de drept ce reglementează neplata cauțiunii, art.592 alin.4 Cod procedură civilă, se constată că recurenta-reclamantă nu mai avea interes în promovarea prezentei căi de atac. Având în vedere, însă, că nu s-a depus la dosar încheierea prin care a fost desființat de drept sechestrul, s-a impus a se răspunde la toate motivele invocate.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" din B,--10,.5, sector 1, împotriva încheierii din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul domiciliat în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./5.06.2009
EM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
