Sechestru asigurator. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 714/R/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTORI: Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu Diaconescu Laura
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul-debitor R împotriva încheierii civile nr. 101 din 03 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta-creditoare SC TRANS SRL, având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtului-debitor recurent R, avocat C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 martie 2009, reclamanta-creditoare intimată a trimis prin fax întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului-debitor recurent arată că a primit motivele de recurs care au fost comunicate reclamantei-creditoare intimate, iar întâmpinarea i-a fost comunicată.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului-debitor recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea cererii privind instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului proprietatea recurentului, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr.101 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă cererea reclamantei-creditoare TRANS, împotriva pârâtului-debitor R -, și în consecință s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului WV, culoare bleumarin, cu numărul de înmatriculare -, proprietatea debitorului R -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pârâtul-debitor R - a fost chemat în judecată de către reclamantă, împreună cu numitul, pentru plata, în solidar, a sumei de 56.682,84 lei reprezentând prejudiciul cauzat ei de aceștia în calitate de șoferi angajați.
Conform art. 591.proc.civ.: "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță".
În sensul alin. 3 al art. 591.proc.civ. sechestrul asigurător se poate încuviința și în situația în care creanța creditorului nu este exigibilă, dacă debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea.
Constatând că cererea de față este întemeiată instanța a dispus admiterea ei și înființarea sechestrului asigurător asupra bunului mobil proprietatea debitorului, deoarece acesta nu a dat vreo asigurare pentru recuperarea debitului, existând și pericolul înstrăinării lui.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul debitor Rad eclarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a invocat că încheierea atacată este nelegală, fiind incident motivul de modificarea prev de art.304 pct.9 pr.civ. fiind încălcate prevederile art.591 pr.civ. privind condițiile și cazurile în care se poate institui măsura sechestrului asigurator.
În primul rând reclamanta creditoare nu are în raport cu recurentul o creanță certă, lichidă și exigibilă care să fie constatată printr-un înscris. În mod greșit instanța fondului a catalogat drept înscris constatator în sensul prevederilor art.591 alin.1 factura fiscală anexată cererii privind instituirea sechestrului asigurator în condițiile în care acest înscris este un document care constată existența unei creanțe între reclamantă și o altă societate comercială. De asemenea pârâtul nu a recunoscut niciodată existența debitului printr-o declarație, astfel cum greșit s-a susținut prin cererea de instituire a sechestrului. Înscrisul la care se referă art.591 alin.1 trebuie să fie un act care să constate existența unei creanțe datorată de pârât către reclamantă și care să justifice instituirea sechestrului asigurator.
Reclamanta urmărește prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sun dosar nr- să obțină o constatare a creanței atât sub aspectul existenței în raport cu recurentul cât și sub aspectul cuantumului și exigibilității. Scopul urmărit prin acțiunea respectivă este în mod evident obținerea unui titlu împotriva pârâtului, a unui înscris constatator al creanței.
În aceste condiții admiterea cererii privind instituirea sechestrului asigurator nu putea fi făcută decât în condițiile expres prevăzute de art.591 alin.2, condiționată de dovada depunerii unei cauțiuni în cuantum de J din valoarea reclamată.
În mod greșit prima instanță a aplicat prevederile art.591 alin.1 și 3 neexistând vreun înscris care să constate existența vreunei creanțe datorată de recurent către intimată.
Trecând peste condiția imperativă a depunerii cauțiunii, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cu atât mai mult cu cât se poate observa că unui dintre temeiurile de drept ale acțiunii care formează obiectul dosarului nr- este art.998 civ. respectiv răspunderea civilă delictuală care presupune constatarea întrunirii elementelor privitoare la fapta ilicită, culpă, prejudiciu și raport de cauzalitate, materie în care creanța devine certă, lichidă și exigibilă doar în momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
Mai mult, fără a exista vreo probă la dosar și fără a dispune citarea pârâtului în vederea exprimării poziției procesuale, prima instanță reține faptul că cererea de sechestru asigurator este întemeiată raportat la împrejurarea că debitorul nu a dat vreo asigurare pentru recuperarea debitului și că există pericolul înstrăinării bunului.
De altfel, procesul care face obiectul dosarului nr- în care se discută fondul cauzei se derulează în fața Tribunalului Maramureș din data de 15.07.2008 iar până în prezent recurentul nu a făcut nimic pentru a crea ori agrava starea de insolvabilitate, nefiind justificată și nici susținută probațional concluzia la care a ajuns instanța fondului.
Reclamanta creditoare TRANS SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Instituirea sechestrului asigurator este condiționată conform art.591 alin.1 pr.civ. de caracterul exigibil al creanței care este constatată prin act scris, de dovada intentării acțiunii și, în măsura în care instanța consideră necesar, de plata unei cauțiuni.
Or, în cauză, actul scris de care se prevalează creditoarea este o factură fiscală emisă de un partener contractual al său (5 fond) care îi pretinde suma de 56.682, 84 lei, cu titlu de daune contractuale, ceea ce, însă nu îndeplinește exigențele art.591 alin.1 pr.civ. deoarece nu atestă o obligație a pârâtului față de reclamantă, nefiindu-i, prin urmare, opozabilă debitorului.
Absența actului scris, constatator al creanței nu îl lipsește totuși pe creditor de posibilitatea de solicita instituirea sechestrului asigurator, însă, în această situație, art.591 alin.2 pr.civ. impune plata unei cauțiuni de "J din valoarea reclamată", obligație care în cauză nu a fost adusă la îndeplinire.
În ambele situații, respectiv art.591 alin.1 și art.591 alin.2 pr.civ. nu rezultă din înscrisurile depuse caracterul exigibil al creanței, astfel încât nici sub acest aspect nu sunt îndeplinite condițiile instituirii sechestrului asigurator.
Chiar trecând peste acest din urmă aspect, Curtea observă că nici dispozițiile art.591 alin.3 pr.civ. care permit luarea măsurii asiguratorii în absența unei creanțe exigibile nu pot reprezenta un temei al admiterii acțiunii având în vedere că în acest caz este impusă condiția suplimentară ca debitorul să își risipească averea, precum și a plății unei cauțiuni.
În speță, nu s-a făcut dovada acestui fapt pretins de reclamantă și nu s-a plătit o cauțiune astfel încât nu devin incidente prevederile art.591 alin.3 pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea și va respinge acțiunea, obligând reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul debitorRîmpotriva încheierii civile nr. 101 din 03.02.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în totalitate în sensul respingerii cererii formulate.
Obligă pe intimat TRANS SRL să plătească recurent suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu Diaconescu Laura
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./20.03.2009
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu Diaconescu Laura
