Sechestru asigurator. Decizia 776/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZI A Nr. 776
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Maria Stoicescu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de intervenienta în nume propriu domiciliată în P,-, -.D,.4,.15, județul P și pârâta - cu sediul în P,-, județul P împotriva încheierii din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 31 martie 2008, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în, nr.110 A, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 iunie 2006, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 6 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta-creditoare - SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta-debitoare - P să dispună înființarea unui sechestru asigurator asupra bunului imobil- spațiu comercial proprietatea debitoarei, situat în P- - parter camerele 1 si 6 întrucât, societatea debitoare are o datorie neachitată în sumă de 50.000 euro ce reprezintă plată datorată pentru rezilierea unilaterală a contractului de închiriere înregistrat sub nr. 5/16 ianuarie 2007, pentru recuperarea debitului s-a formulat cerere de chemare în judecată, aflată pe rolul Tribunalului Prahova, ce formează obiectul dosarului 4788/2007. A mai susținut creditoarea că există riscul înstrăinării bunurilor pe care debitoarea le deține în patrimoniu, astfel că cererea sa este justificată.
Debitoarea - a formulat întâmpinare la data de 23.01.2008 prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de înființare a sechestrului asigurator întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 907 și 908 Cod comercial, ce au caracter special față de normele Codului d e procedură civilă, neputându-se înființa această măsură pe un bun imobil, ci doar pe mobile, susținându-se că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 591 proc. Civ. respectiv nu există act scis din care să reiasă suma de bani solicitată, nu rezultă data la care pretinsa creanță a devenit exigibilă, nu s-a făcut dovada insolvabilității societății debitoare.
A învederat instanței pârâta-debitoare că pe fond acțiunea este neîntemeiată întrucât închirierea spațiului de către societatea creditoare este lovită de nulitate în condițiile în care reprezintă un act de dispozitie, iar unul dintre asociati nu și-a dat acordul în acest sens.
La data de 5 martie 2008 numita a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul societății debitoare, solicitând respingerea cererii de sechestru asigurator asupra bunului imobil, invocând aceleași apărări pe fond și pe excepție cu cele din întâmpinarea depusă de -
După administrarea probelor cu înscrisuri Tribunalul Prahovaa pronunțat încheierea din 31 martire 2008 prin care respins excepția inadmisibilității invocată de societatea debitoare, a admis cererea reclamantei creditoare, a dispus înființarea unui sechestru asigurator asupra bunului imobil- spațiu comercial -situat in P- - parter camerele 1 si 6 până la concurenta sumei de 50.000 euro, a obligat creditoarea la plata unei cauțiuni de 10.000 lei, s-a stabilit termen pentru achitarea cauțiunii- 48 ore de la primirea încheierii- iar cererea de intervenție formulată de a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție a reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 591 alin. 1 proc. civ. îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege, reclamanta creditoare a făcut dovada unei creanțe exigibile conform clauzei mentionate în art. 3 din contractul de închiriere nr. 5/16 ianuarie 2007, a intentării actiunii pe fond conform certificatului de grefă emis pentru dosarul -.
Referitor la excepția inadmisibilității a reținut că dispozițiile legale privind sechestrul asigurator nu condiționează admisibilitatea unei astfel de cereri de insolvabilitatea societății debitoare, reprezentând doar o măsura asiguratorie destinată să indisponibilizeze bunuri mobile și imobile ale debitorului până la finalizarea procesului de fond, scopul fiind garantarea posibilității de recuperare a creanței.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de s-a reținut de tribunal că este inadmisibilită față de obiectul cererii cu care a fost investit cât și față de împrejurarea că această parte nu a achitat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, obligație de care a fost încunoștințată prin încheierea de ședință din 5 martie 2008, inadmisibilitatea privind aspecte procedurale.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs intervenienta și debitoarea - P, solicitându-se repunerea recurenților în termenul de motivare a recursului întrucât modalitatea de comunicare a hotărârii,
respectiv lipsa ștampilei pe data sosirii la domiliu, respectiv sediul societății reprezintă o cauză mai presus de voința părților, care au fost împiedicați să motiveze calea de atac înăuntrul termenului prevăzut de art. 593 alin. 2 proc. civ.
Pe fondul căii de atac s-a solicitat casarea hotărârii recurate iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia și respingerea cererii privind instituirea sechestrului asigurator, motivele de recurs fiind similare.
Astfel, s-a susținut că încheierea încalcă formele de procedură prevăzute
sub sanctiunea nulității conform art. 105 alin. 2 proc. civ. prin încheierea din 21 martie 2008 a fost admisă exceptia de nelegală compunere a completului de judecată, cauza a fost trimisă completului investit cu soluționarea dosarului de fond, s-a stabilit termen și s-a dispus citarea părtilor, însă din practicaua hotărârii recurate rezultă că aceasta s-a pronunțat în camera de consiliu fără citarea părților, fiind încălcate și dispozitiile art. 268 alin. 3 proc. civ.
Încheierea din 31 martie 2008 a fost criticată și sub aspectul încălcării dispozitiilor art. 242 alin. 2 proc. civ. instanța mentionând în mod eronat că părtile nu au fost citate însă la dosarul cauzei există dovezile de citare precum și notele grefierului prin care s-a luat act de cererile apărătorului potrivit cărora s-au încălcat dispozitiile art. 242 alin. 2 proc. civ. ce prevăd obligativitatrea suspendării solutionării cauzei în situatia în care niciuna din părti nu se prezintă, în această modalitate încălcându-se dreptul la apărare.
Un alt motiv de recurs privește modalitatea stabilirii cauțiunii, în această speță, care este una comercială, cauțiunea se fixează înainte de inceperea dezbaterilor, însă instanța de fond a omis să se pronunțe pe această cerere, încălcându-se dreptul părtii la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității dezbaterilor, tribunalul nepronunțându-se nici asupra excepției de inadmisibilitate invocată de apărătorul societății debitoare prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei.
Recurenții au mai criticat hotărârea Tribunalului Prahova sub aspectul inadmisibilității înființării unui sechestru asigurator asupra unui bun imobil, cauza dedusă judecății este una comercială, sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 907 si 908 Cod comercial, potrivit cărora măsura indisiponibilizării poate fi dispusă numai asupra bunurilor mobile ale debitorului, aceste texte de lege nefiind abrogate prin OUG 138/2000.
De asemenea, în motivele de recurs s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru înființarea sechestrului asigurator respectiv creanța să fie constatată prin act scris, să fie exigibilă, să se dovedească că s-a intentat acțiune civilă,s-a dovedit starea de insolvabilitate a debitoarei, societatea creditoare abuzând de drepturile sale procesuale, încercând să obțină pe calea acestei proceduri speciale indisponibilizarea spațiilor în vederea garantării posibilității de realizare a unei pretinse creanțe, societății recurente i se cauzează astfel un prejudiciu atât de ordin procesual cât și de ordin material, proprietarul spațiului nemaiputând intra în folosința acestuia fără intentarea de procese de evacuare interminabile. Au învederat recurenții că pentru spețiul comercial aparținând societății debitoare s-a încheiat contract de închiriere cu societatea creditoare pe o perioadă de 20 de ani, fără a exista o hotărâre AGA prin care
asociatul semnatar să fi fost abilitat să încheie acte de dispoziție, convenția fiind afectată de nulitate.
Intervenienta a criticat încheierea și sub aspectul soluționării cererii sale de intervenție, arătând că a justificat interesul procesual prin
încheierea contractului de societate autentificat sub nr. 12823 din 19.08.1991 de BNP, forma societății debitoare este societate în nume colectiv, functionarea sa fiind reglementată de dispoziții spciale și distincte față de celelalte forme de societăți comerciale, această parte este îndreptățită să formuleze cerere de interventie atât pentru calitatea sa de asociat cât si pentru cea de administrator al, contractul de închiriere fiind încheieat cu fraudarea drepturilor sale societare.
La data de 5 mai 2008 intimata-creditoare a formulat întimpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării si motivării recursului întrucât comunicarea hotărârii s-a făcut la 4 aprilie 2008, aceasta fiind data de plecare pentru calculul termenului prevăzut de art. 582 alin. 2 proc. civ. si nu data intrării în posesia actului procedural de către recurenți.
În ceea ce privește motivele de recurs s-a arătat că obiectul cererii cu care fost investită instanța de fond este un sechestru asigurator, procedură reglementată de art. 591 proc. civ. referirea recurenților la art. 908 Cod comercial nefiind incident în această speță, Tribunalul Prahova procedând în mod corect la rezolvarea cererii conform normelor Codului d e procedură civilă. De asemenea, s-a arătat că în mod corect s-a dispus înființarea sechestrului asigurator întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 591 proc. civ. înscrisul prin care se constată creanța este reprezentată de contractul de închiriere nr. 5/16 ianuarie 2007, iar exgibilitatea rezultă din imprejurarea că locatoarea și-a manifestat voința în sensul rezilierii contractului si prin dovada intentării acțiunii, în conventia încheiată între părți există clauza potrivit cărei denunțarea unilaterală a contractului înainte de implinirea termenului pentru care a fost încheiat generează obligația de plată de daune interese în sumă de 50.000 euro.
Societatea intimată a mai arătat că problemele intervenite în interiorul societății pot face obiectul unui litigiu între aceștia, însă nu au legătură cu contractul de închiriere care și-a produs efectele în contextul în care a fost încheiat, inființarea sechestrului nefiind decât o imprejurare prin care se garantează posibilitatea executării pretențiilor în cazul în care acțiunea de fond ar fi admisă.
În ședința publică din 15 mai 2008 instanța a pus în discuția părtilor excepția tardivității declarării și motivării recursului invocată prin întâmpinare de societatea creditoare, excepție ce a fost respinsă, constatându-se că cele două recursuri sunt declarate și motivate în termen procedural.
Curtea, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art. 304 și 304 ind. 1 proc. civ. constată că cele două recursuri nu sunt fondate pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 591 alin. 1 proc. civ. creditorul care nu are titlu executoriu dar a cărui creanță este constatată prin act scris si este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra unor bunuri mobile și imobile ale debitorului
dacă dovedește că a intentat acțiune, putând fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul stabilit de către instanță, admisibilitatea unei cereri de sechestru asigurator fiind condiționată de indeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv
existența unei creanțe constatată prin act scris, exigibilitatea acesteia și dovada existenței unui litigiu pe fond.
Astfel, în mod corect Tribunalul Prahovaa concluzionat că aceste condiții sunt îndeplinite, creanța societății intimate este constatată prin act scris, respectiv art. 3 din Contractul de închiriere nr. 5/16.01.2007 potrivit căruia în cazul denuntării unilaterale a contractului de închiriere din intițiativa locatorilor, respectiv societatea debitoare, înainte de împlinirea termenului locațiunii s-a stabilit cuantumul daunelor interese la suma de 50.000 euro, această creanță este exigibilă întrucât locatorii au emis la 30 mai 2007 contractul de reziliere a convenției de închiriere, pentru care - SRL nu și-a dat acordul, iar între părți există un litigiu pe fond având ca obiect obligarea societății creditoare la plata daunelor stabilite prin contractul de închiriere, instituirea unui drept de retenție asupra spațiului ce a făcut obiectul închirierii și instituirea măsurii indisponibilizării aceluiași spațiu prin înființarea unui sechestru judiciar.
Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor privind măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, chiar dacă cauza dedusă judecății este una comercială, stabilind ca suma de 10.000 lei ce reprezintă cauțiunea să fie achitată în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 592 alin. 2 proc. civ. și nu anticipat.
De asemenea, în mod corect Tribunalul Prahovaa respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de, ce nu fusese încuviințată în principiu conform art. 52 proc. civ. întrucât această parte nu s-a conformat obligațiilor dispuse prin încheierea din 5 martie 2008, respectiv nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, care se plătesc anticipat.
Motivul de recurs potrivit căruia s-au încălcat formele de procedură întrucât solutionarea pricinii s-a făcut fără prezenta părților deși aceastea au fost citate, fiind încălcate dispozitiile art. 268 alin. 3 proc. civ. nu este întemeiat întrucât soluționarea cererii de sechestru asigurator s-a făcut cu respectarea dispozițiilor speciale incidente prevăzute de art. 591 si următoarele proc. civ. încheierea din 21 martie 2008 prin care a fost admisă excepția de nelegală compunere a completului de judecată și s-a dispus citarea părților nu are caracter interlocutoriu, întrucât nu pregătește dezlegarea pricinii nefiind indeplinite condițiile textului de lege pretins încălcat
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia în mod eronat s-a menționat că părțile nu au fost citate în fața instanței de fond, Curtea constată că nu este întemeiat întrucât procedura reglementată de art. 591 și următoarele proc. civ. este specială, legiuitorul înțelegând ca o astfel de cerere să se soluționeze fără citarea părților, prin încheiere executorie, de urgență, astfel că chiar dacă inițial s-a dispus citarea părților contrar dispozițiilor legale menționate mai sus, o astfel de măsură nu a prejudiciat în niciun fel părțile litigante, societatea debitoare a putut să-și formuleze apărări prin întâmpinarea depusă la dosar, iar intervenienta să formuleze cererea de intervenție, cereri ce nu puteau fi promovate în situația în care se respecta
strict procedura spcială a sechestrului asigurator, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 105 proc. civ. recurenții nesuferind nicio vătămare de natură a duce la nulitatea hotărârii recurate.
De asemenea, nu s-au încălcat nici disp.art. 242 alin. 1 pct. 2 proc. civ. întrucât soluționarea cererii de sechestru asigurator s-a făcut fără citarea părților conform art. 591 si următoarele proc. civ, iar măsura suspendării judecății este incompatibilă cu urgența expres prevăzută de legiuitor în judecata unor astfel de spețe.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia cauțiunea se fixează înainte de începerea dezbaterilor, întrucât cauza era una comercială, instanța procedând în mod greșit atunci când a fixat cauțiunea prin incheierea de inființare a sechestrului, nu este întemeiat întrucât obligativitatea plății cauțiunii anticipate este prevăzută de art. 908 Cod
comercial, text de lege ce se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, art. 592 alin. 2 potrivit căruia cuantumul cauțiunii si termenul înlăuntrul căruia urmează să fie depusă se stabilește prin încheiere executorie prin care se solutionează cererea de sechestru asigurator, nefiind posibil se achita anticipat cauțiunea întrucât cererea de sechestru se soluționează fără citarea părților.Mai mult decât atât, stabilirea cauțiunii în prezenta cauză nu era obligatorie, ci facultativă, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 591 alin. 1 proc. civ. cauțiunea fiind obligatorie în situația reglementată la alin. 2 a acestui text de lege.
Cât privește motivul de recurs potrivit căruia cererea era inadmisibilită întrucât privește un bun imobil, sunt incidente disp.art. 907 si 908 Cod comercial ce exclude de la măsura indisponibilizării bunurile imobile, Curtea constată că nu este întemeiat întrucât prin decizia 84 din 10.12.2007 a Inaltei Curti de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii, s-a stabilit că art. 907 din Codul comercial se interpretează prin trimitere la art. 591 alin. 1 proc. civ. iar în materie comercială sechestrul asigurator se poate înființa si asupra bunurilor imobile ale debitorului, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 proc. civ.
Motivul de recurs potrivit căruia nu sunt indeplinite condițiile necesare pentru înființarea sechestrului asigurator, respectiv creanța nu este constatată prin act scris, nu este exigibilă, nu s-a dovedit starea de insolvență a societății debitoare, iar prin acțiunea civilă intentată societatea creditoare a abuzat de drepturile sale procesuale, nu este întemeiat,întrucât creanța de 50.000 de euro a fost stabilită cu titlu de daune interese din contractul de inchiriere incheiat intre părți, la 16 ianuarie 2007,acest contract este legal încheiat și are putere de lege între părtile contractante conform art. 969 Cod civil, existând deci act scris, creanța este exigibilă întrucât locatorul și-a manifestat intenția de denunțare unilaterală a conventiei de locațiune prin emiterea contractului de reziliere nr. 65/30 mai 2007, contrar clauzei speciale menționată în contractul de închiriere art. 3 alin. 6, iar pe rolul Tribunalului Prahova se află dosarul nr- în care se cercetează fondul litigiului dintre părți, iar dovedirea stării de insolvență nu este prevăzută de art. 591 proc. civ. ca și condiție de admisibilitate a măsurii asiguratorii.
Referitor la motivul de recurs susținut numai de intervenienta, respectiv greșita respingere ca inadmisibilă a cererii sale de intervenție întrucât a justificat interesul procesual și dreptul său de a formula respectiva cerere deoarece
este asociată și administratoră a societății locatoare, Curtea constată că nu este întemeiat intrucât cererea de intervenție nu a fost analizată pe fondul său, înainte de pronunțarea încheierii recurate, cererea de interventie nu fusese incuviințată în principiu, în mod corect Tribunalul Prahovaa respins-o ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina intervenientei prin încheierea din 5 martie 2008, fiind necesar a se achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar anticipat conform Legii 146/1997 si OG 123/1995. Numai după îndeplinirea acestei obligații, instanța verifică interesul intervenientei de a interveni în cauza cu care a fost investită, aceasta se putea pronunța în sensul incuviințării in principiu a cererii conform art. 52 proc. civ, iar
ulterior cererea de intervenție se solutiona pe fondul său, putând fi verificate susținerile recurentei raportate la calitatea sa de asociat si administrator al -
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa admis cererea de sechestru asigurator și a înființat această măsură de indisponibilizare asupra imobilului proprietatea societății recurente, ce face obiectul locațiunii potrivit contractului de închiriere încheiat între părți, modalitatea de stabilire și de plată a cauțiunii este legală, s-a respectat întrutotul procedura specială reglementată de art. 591 si următoarele proc. civ. cât și normele speciale prevăzute de art. 907 si 908 Cod comercial, cererea de intervenție promovată de este inadmisibilă, încheierea din 31 martie 2008 nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursurile nu sunt fondate urmând ca în baza art. 312 proc. civ. să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienta în nume
propriu domiciliată în P,-, -.D,.4,.15, județul P și pârâta - cu sediul în P,-, județul P împotriva încheierii din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 31 martie 2008, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în, nr.110 A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red. MC
Dact. MC
2 ex/10.06.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Maria Stoicescu, Florentina Preda
