Sechestru asigurator. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.841
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatorul, domiciliat în P,-,. 5.. B,. 83, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 1237 pronunțată la 25 august 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu domiciliul ales în P, str.- -,. 9 D,. 22, Cod poștal -, Județ P -la Cabinetul de Avocatură.
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-contestator și intimații și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a formulat recurs împotriva unei decizii irevocabile, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții și, să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra imobilelor -teren și construcții- proprietatea pârâților, situate în com., sat, jud. P, tarlaua 38, parcela A 608/1 de la lotul 1 la lotul 10, având numerele cadastrale 10580, 10581, 10582, 10583, 10584, 10585, 10586, 10587, 10588, 10589.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că această măsură se impune pentru acoperirea unui prejudiciu de 189.175 lei, echivalentul a 50.000 de euro, pretins prin acțiune, sumă ce reprezintă avansul pe care l-a dat pârâților pentru imobilul situat în com., sat jud. P, parcela 608/1.
A mai arătat reclamantul că pârâtul a refuzat să-și îndeplinească obligațiile contractuale, motiv pentru care l-a chemat în judecată în dosarul -, în care a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și obligarea pârâților la plata sumei de - lei, echivalent al sumei de 50000 euro. Măsura este necesară pentru că pârâții ar putea să-și înstrăineze bunurile.
Prin încheierea de ședința din data de 12.03.2009, Judecătoria Ploieștia admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu are un înscris care să constate, prin el însuși, o creanță exigibilă asupra pârâților.
Faptul că reclamantul solicită, în dosarul -, rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între părți și obligarea pârâților la plata sumei de 189.175 lei, echivalentul sumei de 50000 euro, nu echivalează cu act scris care să constate o creanță pentru că însăși creanța pe care o pretinde depinde de dezlegarea ce se va da pricinii respective.
Instanța de fond a mai constatat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 591 alin.2 pr.civilă, care impune ca reclamantul, odată cu cererea de sechestru, să depună o cauțiune fixă, respectiv J din valoarea reclamată. Această cerință impusă de lege, în lumina art. 591 alin. 2.pr.civilă, este o condiție de admisibilitate a cererii.
Întrucât reclamantul nu a depus o cauțiune de J din valoarea reclamată (valoarea creanței pe care o pretinde împotriva pârâților), conform art. 591 alin. 2.pr.civilă, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru promovarea și admiterea unei astfel de cereri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, susținând în motivare că în mod eronat s-a reținut că nu există un înscris prin care să se constate o creanță exigibilă.
A mai susținut reclamantul că orice creanță exigibilă se dovedește, în principal, cu un contract și dovada plății, prin existența unei sume de bani încasate în mod nelegal, abuziv, fără o contraprestație aferentă, fără livrarea unui bun conform contractului, prin încălcarea condițiilor contractuale de către părți, așa cum este și cazul de față.
Recurentul mai arătat că, atât timp cât a făcut o plată către pârâți, în schimbul căreia nu a primit bunul conform prevederilor contractuale, există o creanță exigibilă asupra pârâților, în sumă de 189.175 lei, echivalentul sumei de 50.000 euro, sumă care a fost plătită conform ordinului de plată atașat dosarului.
Prin decizia civilă nr. 767/15.05.2009, Tribunalul Prahova respins recursul ca nefondat, reținând că, în cauză, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile privind instituirea sechestrului asigurător, recurentul nefăcând dovada că are o creanță, în sensul art. 591.pr.civilă, care să justifice demersul său de instituire a unui sechestru judiciar.
S-a mai reținut că, deși părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, în realitate, părțile au încheiat un contract de vânzare cumpărare autentic, prin care proprietatea s-a transferat în patrimoniul cumpărătorului, respectiv recurentul.
Faptul că intimații și-au asumat prin acest contract o serie de obligații, despre care reclamantul susține că nu și le-au îndeplinit, nu face obiectul prezentului dosar, ci al celui în care s-a solicitat rezoluțiunea acestui contract.
De asemenea, se arată că, în ipoteza în care instanța de judecată, prin hotărâre irevocabilă, va dispune rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința obligării intimaților la restituirea părții din preț încasată, abia atunci reclamantul va putea susține că are o creanță asupra intimaților.
Împotriva acestei decizii formulat contestație în anulare recurentul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, instanța omițând să cerceteze motivele de modificare sau de casare.
Mai arată contestatorul că instanța de recurs, ca și cea de fond, în mod eronat au reținut faptul că se aplică prevederile alin.2 din art.591 pr.civilă, deoarece existau la dosarul cauzei două acte esențiale în dovedirea existentei creanței, cu precizarea clară pe contract termenului final, de 2.02.2009, astfel că, sunt aplicabile prevederile alin.1 din art.591 pr.civilă și nu cele ale alin.2.
Totodată, contestatorul arată că și în situația în care se invocă alin. 2 din art. 591 pr.civilă, instanța era obligată să stabilească o cauțiune.
Susține contestatorul că, la data de 7.05.2009, încheierea de ședință din 17.04.2009 nu era la dosarul cauzei, iar în această încheiere de ședință nu există motivația acordării unui nou termen după rămânerea în pronunțare.
Contestatorul arată că instanța reținut în mod eronat faptul că nu există un înscris prin care să se constate creanță exigibilă asupra pârâților, întrucât făcut dovada existentei unui contract/antecontract, dar și dovada existentei unei creanțe exigibile, prin ordinul de plată/vărsământ atașat, probând încasarea de către pârât a sumei, fără prestarea unui serviciu corespunzător.
Prin decizia civilă nr. 1237 pronunțată la 25 august 2009, Tribunalul Prahovaa respins contestația în anulare ca neîntemeiată, reținând că, potrivit dispozițiilor art.318 alin.1 pr.civilă, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându- numai în parte, omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
De asemenea, s-a mai reținut că dispozițiile textului de lege invocat se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aprecierea greșelii materiale urmând să se facă în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
S-a mai arătat că instanța de recurs, în decizia pronunțată, reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.591 pr.civilă, nefăcând referire doar la prevederile alin.2 din art.591C.pr.civilă, cum susține contestatorul în cererea formulată.
Critica în sensul că instanța era obligată să fixeze cauțiunea, nu a fost avută în vedere de tribunal, arătându-se că aceasta este nejustificată, deoarece, chiar dacă s- făcut mențiune despre faptul că, potrivit alin. 2 din art.591 pr.civilă, se poate dispune obligarea la plata unei cauțiuni de J din valoarea reclamantă, motivul pentru care recursul a fost respins este acela că s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 pr.civilă, privind instituirea sechestrului asigurator.
În ce privește încheierea din 17.04.2009, s-a constatat că tribunalul dispus amânarea pronunțării la data de 21.04.2009, dată la care cauza fost repusă pe rol pentru îndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile, iar la 15 mai 2009 a avut loc pronunțarea asupra recursului declarat, prin decizia nr. 767/15.05.2009.
instanța că nu are relevanță susținerea contestatorului că depus un nou înscris în recurs, atât timp cât prin acest înscris nu face dovada că are creanță exigibilă asupra intimaților.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa formulat recurs, pentru următoarele motive:
Apreciază recurentul că instanța de recurs nu a citit motivele recursului și, deși s-a reținut că s-a depus un set de înscrisuri, nu se face referire și la acestea.
Instanța a reținut că reclamantul poate fi obligat la plata unei cauțiuni, iar cuantumul se stabilește de instanță, dar acest cuantum nu a fost stabilit și nici măcar nu s-a acordat un termen în care aceasta să poată fi plătită, încălcându-se dispozițiile art. 591, alin.1 pr.civilă și ale art. 592 alin. 2 pr.civilă.
Se susține că instanța de recurs a reținut în mod greșit aplicabilitatea art. 591 alin. 3 pr.civilă, deoarece existau la dosar două acte esențiale în dovedirea existenței creanței, astfel că, trebuiau aplicate dispozițiile art. 591 alin. 1 pr.civilă.
În continuare, recurentul prezintă modul cum a procedat instanța la termenul de judecată din 17 aprilie 2009 și pentru ce consideră că era necesar instituirea unui sechestru asigurător.
De asemenea se critică decizia pentru că instanța de recurs în mod eronat a reținut faptul că nu exista un înscris prin care să se constate o creanță exigibilă asupra pârâților, pentru că aceasta se dovedește cu un contract, dovada de plată, existența unei sume de bani încasată ilegal, așa cum este și în cauza de față.
Recurentul prezintă în continuare ce înscrisuri s-au depus la dosar, din care rezultă reaua-credință a pârâților, precum și care sunt demersurile ce le-a făcut la anumite instituții.
Se solicită admiterea recursului și a contestației la anulare, anularea hotărârii instanței de recurs și reluarea judecății.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Curtea apreciază că recursul de față este inadmisibil, întrucât recursul este împotriva deciziei nr. 1237/2009 a Tribunalului Prahova, decizie irevocabilă.
În mod corect decizia sus-menționată este irevocabilă, întrucât, potrivit art. 320 alin. 3 pr.civilă, contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, or, în cauza de față, contestația în anulare este împotriva deciziei nr.767/2009, decizie irevocabilă.
Întrucât recurentul a formulat recurs împotriva unei decizii irevocabile, acesta este inadmisibil, motiv pentru care, în baza art. 137 pr.civilă, recursul se va respinge ca inadmisibil.
În baza acestui text de lege, criticile formulate nu se vor mai analiza, întrucât instanța se pronunță mai întâi pe excepția inadmisibilității, fiind de prisos analizarea criticilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul, domiciliat în P,-,. 5.. B,. 83, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 1237 pronunțată la 25 august 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu domiciliul ales în P, str.- -,. 9 D,. 22, Cod poștal -, Județ P -la Cabinetul de Avocatură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
5 Ex/6.11.2009
f- Tribunalul Prahova
, R,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
